Decizia nr. 392/2016

Mona-Maria Pivniceru

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2003

privind procedura aprobării tacite, excepție ridicată de Cristina Petrică în Dosarul nr. 6.958/99/2014 al Judecătoriei Iași - Secția civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 1.564D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, deoarece autoarea excepției nu a indicat dispozițiile din Constituție față de care prevederile de lege criticate ar fi în contradicție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 10.824 din 30 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6.958/99/2014, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2003

privind procedura aprobării tacite. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cristina Petrică într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatare a existenței unui imobil și, în subsidiar, de emitere a autorizației de construire cu privire la acesta.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia solicită în mod expres Curții Constituționale să stabilească sensul "corect" al noțiunii de "autorizație", și anume: a) cel din

Recomandarea Consiliului Europei nr. 97/344

din 22 aprilie 1997 pentru îmbunătățirea și simplificarea mediului de afaceri, care a vizat un sens larg, incluzând orice domeniu referitor la atribuțiile administrației publice, cu excepția activităților nucleare, a celor care privesc regimul armelor de foc, munițiilor și explozivilor, regimul drogurilor și precursorilor, precum și autorizațiilor din domeniul siguranței naționale; b) cel stabilit prin

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 13 din 16 septembrie 2013 , care exclude din noțiunea de "autorizație" situațiile reglementate de art. 6 alin. (1) și

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și în art. 29 și

art. 44 din Legea nr. 350/2001

privind amenajarea teritoriului și urbanismul, cu modificările și completările ulterioare. Autoarea excepției consideră că

Decizia nr. 13 din 16 septembrie 2013

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție "nu este conformă politicii europene, stabilită prin

Recomandarea CE nr. 97/344

din 22 aprilie 1997" și apreciază, prin urmare, că Înalta Curte de Casație și Justiție "și-a depășit propria competență interferând cu cea a Curții Constituționale", făcând trimitere, în acest sens, la dispozițiile art. 146 alin. (1) lit. a), b) și d) din Constituție referitoare la atribuțiile Curții Constituționale.

6. Judecătoria Iași - Secția civilă, exprimându-și opinia, arată că sensul noțiunii de "autorizație" este cel reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, fiind astfel exclusă

Recomandarea Consiliului Europei nr. 97/344

din 22 aprilie 1997, ce a vizat un sens mai larg, inaplicabil în speță, în contextul reglementării unor dispoziții speciale în cuprinsul

Legii nr. 50/1991 . Instanța judecătorească reține că autoarea excepției nici nu a indicat exact care ar fi normele constituționale pretins încălcate.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția este inadmisibilă, deoarece, pe de o parte, autoarea sa nu o motivează și nici nu indică textele din Constituție pretins a fi încălcate, iar pe de altă parte precizează că nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale analiza conformității unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu dispozițiile Constituției.

9. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin

deciziile nr. 627 din 29 mai 2008

și nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 și raportat la faptul că autoarea sa nu a indicat niciun text constituțional pretins a fi încălcat. În plus, apreciază că excepția nu îndeplinește cerința "legăturii textului de lege criticat cu soluționarea cauzei", prevăzută de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , care presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate. Or, dispozițiile

art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2003

au în vedere activitatea cu caracter de continuitate, iar nu una ocazională, cum este cea de construire a unui imobil, în temeiul unei autorizații emise pe baza documentației de urbanism prevăzute de lege.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2003

privind procedura aprobării tacite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2003, astfel cum au fost modificate și completate prin

art. 1 pct. 1 din Legea nr. 486/2003

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2003

privind procedura aprobării tacite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 22 noiembrie 2003, având următorul conținut: "În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

a) autorizație - actul administrativ emis de autoritățile administrației publice competente prin care se permite solicitantului desfășurarea unei anumite activități, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii; noțiunea de autorizație include și avizele, licențele, permisele, aprobările sau alte asemenea operațiuni administrative prealabile ori ulterioare autorizării;".

13. Autorul excepției de neconstituționalitate nu a indicat dispozițiile din Constituție în raport cu care prevederile

art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2003

ar fi în contradicție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în cauza de față, fără a fi raportate la dispoziții sau principii din Constituție, criticile formulate reflectă nemulțumirea autoarei excepției față de neaplicarea procedurii aprobării tacite în domeniul urbanismului și autorizării construcțiilor. Curtea precizează că acestea nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, de vreme ce autoarea excepției nu a indicat dispozițiile din Legea fundamentală pretins încălcate de

art. 3 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2003 . În jurisprudența sa, spre exemplu prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012,

Decizia nr. 932 din 13 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 22 decembrie 2012 și prin

Decizia nr. 116 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 17 mai 2016, Curtea Constituțională a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Astfel, aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a raportului de contrarietate dintre cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului legal criticat. Indiscutabil, primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. Or, în cauza de față, Curtea reține că, în motivarea excepției, nu au fost indicate dispozițiile sau principiile constituționale pretins încălcate.

15. Pe cale de consecință, constatând că excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește exigențele prevăzute de

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia "sesizările trebuie[...]motivate", Curtea urmează a respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2003 . Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate formulate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autoarei acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

stabilește că "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți (...)".

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2003

privind procedura aprobării tacite, excepție ridicată de Cristina Petrică în Dosarul nr. 6.958/99/2014 al Judecătoriei Iași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 iunie 2016.