Decizia nr. 370/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.439/110/2014 și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 166D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părțile Ana Gianina Flenchia, Instituția Prefectului Județului Bacău și Prefectul Județului Bacău, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 167D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.440/110/2014.

4. La apelul nominal lipsesc părțile Maria-Magdalena Leca, Instituția Prefectului Județului Bacău și Prefectul Județului Bacău, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 166D/2016 și 167D/2016, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 167D/2016 la Dosarul nr. 166D/2016, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin încheierile din 20 ianuarie 2015, pronunțate în dosarele nr. 3.439/110/2014 și nr. 3.440/110/2014, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal arată că dispozițiile

art. 15 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

sunt discriminatorii, întrucât creează diferențe de salarizare între persoanele care au același grad profesional sau aceeași clasă de salarizare, aceeași vechime în muncă și îndeplinesc aceeași funcție publică, fără să existe o justificare obiectivă și rezonabilă. De asemenea, întrucât părțile cărora le sunt aplicate dispozițiile de lege criticate, în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, sunt de sex feminin, consideră că se încalcă și principiul egalității de șanse și tratament între bărbați și femei. Prin urmare, textul de lege criticat contravine art. 16 alin. (1) din Constituție,

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii,

art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. De asemenea, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 28 mai 1995, pronunțată în Cauza Incze împotriva Austriei, Hotărârea din 18 februarie 1991, pronunțată în Cauza Fredin împotriva Suediei, paragraful 60, Hotărârea din 23 iunie 1993, pronunțată în Cauza Hoffman împotriva Austriei, paragraful 31 și Hotărârea din 27 septembrie 1995, pronunțată în Cauza Spadea și Scalabrino împotriva Italiei. Totodată, autorul excepției amintește

Decizia Curții Constituționale nr. 2 din 17 ianuarie 2013 .

9. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

10. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin

deciziile nr. 6 din 17 ianuarie 2013 , nr. 669 din 26 iunie 2012, nr. 343 din 17 iunie 2014 și nr. 623 din 4 noiembrie 2014.

11. Avocatul Poporului, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, dispoziții potrivit cărora: "În cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010."

15. Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au avut o aplicare limitată, doar pentru anul 2014. Având în vedere însă cele reținute prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare", precum și faptul că dispozițiile

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

produc efecte în cauzele în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea textului de lege cu care a fost sesizată.

16. Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție. De asemenea, susține că acestea contravin

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, și

art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2014. Totodată, invocă și încălcarea dispozițiilor art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un salariu egal pentru munca egală, fără nicio discriminare.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , reglementează salarizarea în anul 2014 pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte. În acest sens, se arată că nivelul salariului va fi la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată. Dispozițiile

art. 5 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

reglementează în mod distinct situația funcționarilor publici, stabilind că, pentru cei care se transferă, sunt redistribuiți din corpul funcționarilor publici sau sunt reintegrați pe funcție, potrivit legii, în cursul anului 2015, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care sunt încadrați, iar pentru cei care sunt nou-încadrați ori promovați, nivelul de salarizare în plată este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.

18. Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal critică această diferență de tratament juridic, considerând că este nejustificat ca pentru persoane care ocupă același post, dar în modalități diferite, să se acorde un salariu diferit.

19. Față de aceste susțineri, Curtea reține că dispoziții de lege asemănătoare referitoare la salarizarea funcționarilor publici au fost reglementate pentru anul 2012 prin dispozițiile art. II

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, așa cum a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2010

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Aceste dispoziții au fost prelungite și în anul 2013, prin

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012.

20. Justificarea existenței unor reglementări referitoare la treptele de salarizare a funcționarilor publici după intrarea în vigoare a

Legii-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, care a prevăzut un sistem de salarizare diferit pentru această categorie profesională, și anume pe grade profesionale și gradații, în funcție de vechimea în muncă, trebuie căutată în istoricul legislativ referitor la salarizarea personalului plătit din fonduri publice începând cu anul 2010. Astfel, Curtea reține că, prin Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, s-a instituit un nou sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar. Deși art. 13 din această lege a prevăzut reîncadrarea personalului bugetar pe noi funcții, grade, trepte și grade - aplicabile și în cazul funcționarilor publici -, art. 7 alin. (2) din această lege a stabilit că realizarea trecerii la noul sistem de salarizare se va face etapizat, astfel încât, în perioada de implementare, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficia. În acest scop, prin art. 30 alin. (5) din aceeași lege s-a prevăzut că, "În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009[...]". În Partea a III-a a

Legii nr. 330/2009

s-a prevăzut necesitatea adoptării unui nou proiect de lege, care să continue procesul de reformare a sistemului public de salarizare și ierarhizare. Prin urmare, reglementând un nou sistem de salarizare, legiuitorul a urmărit în același timp garantarea cuantumului salariilor, așa cum era acesta înainte de intrarea în vigoare a legii, sens în care au fost prevăzute dispoziții derogatorii, precum cele reglementate de

art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 , astfel încât reîncadrarea pe noile funcții, grade, trepte și gradații nu a fost însoțită de calcularea salariilor prin utilizarea coeficienților de ierarhizare prevăzuți în anexele la

Legea nr. 330/2009 .

21. Ca urmare a crizei economice traversate de România, prin art. 1 și

art. 2 din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, drepturile salariale ale personalului bugetar au fost diminuate cu 25%, începând cu data de 1 iulie 2010. Potrivit art. 16 alin. (1) din aceeași lege, această măsură urma să se aplice până la 31 decembrie 2010.

22. Începând cu 1 ianuarie 2011, a intrat în vigoare

Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Art. 13 din această lege a prevăzut, de asemenea, un sistem de salarizare structurat pe funcții, grade, trepte și gradații, dar, spre deosebire de

Legea nr. 330/2009 , în cazul funcționarilor publici a exclus criteriul treptelor. Deși, potrivit

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, reîncadrarea personalului bugetar potrivit

Legii-cadru nr. 284/2010

s-a făcut începând cu data de 1 ianuarie 2011,

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010

a stabilit, în mod derogatoriu, că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în

Legea-cadru nr. 284/2010 ,

art. 1 din Legea nr. 285/2010

prevăzând însă majorarea cuantumului brut al drepturilor salariale cu 15%, raportat la cuantumul avut în luna octombrie 2010. Această dispoziție relevă aceeași intenție a legiuitorului, exprimată și prin

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 330/2009 , de a nu diminua cuantumul salariilor unor categorii de personal ca urmare a reîncadrării potrivit criteriilor stabilite de

Legea nr. 284/2010 .

23. De altfel, analizând pe calea controlului de constituționalitate a priori dispozițiile

Legii-cadru nr. 284/2010 , Curtea Constituțională a precizat prin

Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, că "există o obligație pozitivă în sarcina legiuitorului ca, în momentul aplicării prezentei legi în privința determinării valorii salariului/soldei/indemnizației brute, indiferent de coeficientul de ierarhizare aplicabil diverselor categorii de personal plătit din fonduri publice, salariul/solda/indemnizația brută a acestora să fie la un nivel cel puțin aplicabil egal lunii iunie 2010". Astfel, "pentru ca la momentul aplicării prezentei legi în privința determinării valorii salariului/soldei/indemnizației brute acestea din urmă să nu cunoască o scădere sub nivelul din iunie 2010, legiuitorul trebuie să stabilească o valoare de referință adecvată, superioară celei prevăzute în momentul de față prin art. 10 alin. (4) din lege".

24. Prin

Legea nr. 283/2011

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, s-a prevăzut introducerea în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

a art. II art. 1, care a prevăzut că, în anul 2012, cuantumul brut al drepturilor salariale se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fondurile publice pentru luna decembrie 2011.

25. Ulterior, pentru a se reveni la cuantumul drepturilor salariale avute înainte de diminuarea acestora ca urmare a aplicării prevederilor

Legii nr. 118/2010 , prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, s-a dispus majorarea drepturilor salariale în două etape, începând cu 1 iunie 2012, respectiv cu 1 decembrie 2012.

26. Dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012

prevăd în art. 1 menținerea, în anul 2013, a drepturilor salariale la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012. Și această reglementare, ca și cele menționate mai sus, urmărește același obiectiv de a evita scăderea drepturilor salariale ale unor categorii de personal bugetar, scădere ce ar rezulta ca urmare a aplicării valorii de referință și coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la

Legea-cadru nr. 284/2010 . De asemenea, pentru anul 2014, dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

prevăd menținerea drepturilor salariale la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013.

27. Sintetizând, Curtea reține că, deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intențiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare și care face greu de înțeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socio-profesionale. O astfel de situație este și cea reglementată de dispozițiile

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , care constituie obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, dispoziții care trimit la cuantumul drepturilor salariale corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, chiar dacă, potrivit dispozițiilor

Legii nr. 284/2010 , salarizarea funcționarilor publici nu se mai realizează în prezent pe trepte.

28. Referitor la critica de neconstituționalitate ce vizează diferența de tratament juridic pe care legiuitorul o stabilește între funcționarii publici, din punctul de vedere al salarizării, în raport cu modul de ocupare a unei funcții publice, Curtea reține că

art. 56 din Legea nr. 188/1999

prevede următoarele modalități de ocupare a funcției publice: promovare, transfer, redistribuire, recrutare și alte modalități prevăzute expres de lege. Autorul excepției consideră că, de vreme ce o funcție publică poate fi ocupată prin toate aceste modalități, existența unei diferențe sub aspectul salarizării nu este justificată. Curtea apreciază însă că această susținere nu ține seama de faptul că fiecare funcție publică, atât în reglementarea anterioară

Legii nr. 284/2010 , cât și după intrarea în vigoare a acesteia, este supusă unor diferențieri ce corespund sistemului de evoluție gradată în carieră a funcționarului public, diferențieri ce țin cont atât de performanțele înregistrate în timp de acesta, cât și de vechimea sa în funcție. Astfel, potrivit legislației anterioare

Legii nr. 284/2010 , și anume a

Legii nr. 330/2009 , în cadrul fiecărei funcții de execuție se distingeau 4 grade - asistent, principal, superior și debutant -, iar pentru fiecare grad, cu excepția celui de debutant, existau 3 trepte de salarizare. De asemenea, în cadrul fiecărei trepte de salarizare, existau cinci gradații în funcție de vechimea în muncă. Prin urmare, o persoană care avansa în cariera de funcționar public urma să parcurgă toată această succesiune de grade, trepte și gradații, pornind de la nivelul inferior către cel superior. Așa fiind, persoanele nou-încadrate ori promovate într-o funcție publică de execuție nu puteau primi un salariu superior treptei 3 de salarizare, de vreme ce aceasta era prima treaptă de salarizare într-o funcție cu un anumit grad, iar avansarea în treptele superioare se făcea numai după îndeplinirea unor criterii de performanță profesională individuală și vechime în treapta de salarizare [art. 7 alin. (2) și (3) din anexa nr. III la

Legea nr. 330/2009 ].

29. Pentru motivele arătate mai sus, calculul drepturilor salariale s-a făcut, și în anul 2014, pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare anului 2010, iar pentru determinarea salariului funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați pe funcție s-a luat ca punct de reper cuantumul drepturilor salariale ce corespundea treptei 3 de salarizare, așa cum era acesta stabilit în anul 2010, chiar dacă, potrivit

Legii nr. 284/2010 , dispozițiile referitoare la salarizarea pe trepte a funcționarilor publici au fost abrogate.

30. Situația este diferită în cazul persoanelor care ocupă funcția publică prin transfer ori redistribuire sau în cazul reintegrării în funcție, întrucât accesul la funcția publică nu se face în aceleași condiții ca în cazul promovării ori recrutării, ceea ce justifică instituirea unui tratament juridic diferit.

31. Curtea mai reține că, deși dispozițiile

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

fac trimitere la treapta 3 de salarizare, iar, potrivit legislației actuale, salarizarea funcționarilor publici nu se mai realizează pe sistemul treptelor salariale, dispozițiile de lege mai sus amintite stabilesc doar cuantumul drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici nou-încadrați ori promovați. Creșterile salariale ulterioare datorate înaintării în vechimea în muncă ori trecerii într-un alt grad profesional se vor face însă potrivit legislației în vigoare.

32. Cât privește critica de neconstituționalitate vizând pretinsa inegalitate de tratament între persoane de sex diferit, sub aspectul salarizării, Curtea apreciază că aceasta este lipsită de temei, de vreme ce dispozițiile

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

sunt aplicabile, în egală măsură, atât femeilor, cât și bărbaților.

33. De altfel, în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate, Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin

Decizia nr. 743 din 3 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2016,

Decizia nr. 821 din 26 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 10 februarie 2016 și

Decizia nr. 853 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 3 martie 2016.

34. În sfârșit, referitor la critica vizând neconcordanța dintre dispozițiile

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

și dispoziții din alte legi, așa cum sunt

Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011 și

Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2014, Curtea reține că, în cadrul atribuției sale prevăzute la art. 146 lit. d) din Constituție, analizează conformitatea dispozițiilor dintr-o lege sau ordonanță cu prevederile Legii fundamentale și nu conformitatea dispozițiilor actelor normative între ele.

35. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 3.439/110/2014 și nr. 3.440/110/2014 și constată că dispozițiile

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 iunie 2016.