Decizia nr. 296/2016

Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (3) lit. c), art. 342, art. 345 alin. (1) și (2), precum și a dispozițiilor cuprinse în titlul II - Camera preliminară al Părții speciale din Codul de procedură penală, excepție ridicată în Dosarul nr. 854/33/2014 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori - Judecătorul de cameră preliminară. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (3) lit. c) și a dispozițiilor cuprinse în titlul II - Camera preliminară al Părții speciale din Codul de procedură penală a fost ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori - Judecătorul de cameră preliminară. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 și ale art. 345 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală a fost ridicată de Florica Roman. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.699D/2015.
2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 mai 2016, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, și a reprezentantului autoarei excepției, avocat Radu Chiriță. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în conformitate cu dispozițiile
art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 10 mai 2016, când, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit
art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , a amânat pronunțarea pentru data de 11 mai 2016.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
3. Prin Încheierea din data de 27 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 854/33/2014, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (3) lit. c), art. 342, art. 345 alin. (1) și (2), precum și a dispozițiilor cuprinse în titlul II - Camera preliminară al Părții speciale din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (3) lit. c) și a dispozițiilor cuprinse în titlul II - Camera preliminară al Părții speciale din Codul de procedură penală a fost ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori - Judecătorul de cameră preliminară. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 și ale art. 345 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală a fost ridicată de Florica Roman.
4. În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține că, deși prin
Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță "fără participarea procurorului și a inculpatului", este neconstituțională, aceasta a omis a constata în mod expres că și publicitatea ședinței de judecată este de esența dreptului la un proces echitabil. Astfel, se impune admiterea excepției de neconstituționalitate și din această perspectivă. Arată că, potrivit art. 343 din Codul de procedură penală, durata procedurii în camera preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță, termen care este de recomandare, astfel că depășirea acestuia nu atrage nicio sancțiune procedurală. Din această perspectivă apreciază că unul dintre efectele imediate și directe ale
Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014
a Curții Constituționale este acela al obligativității citării tuturor părților (precum și comunicarea actelor aferente) cu un impact major în ceea ce privește termenele ce trebuie avute în vedere raportat și la modalitatea de citare conform instrumentelor internaționale aplicabile în cauză. În acest sens face referire la ipoteza citării unui inculpat ce se află în stare de deținere într-un penitenciar dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat terț. Astfel, instituția camerei preliminare în reglementarea actuală eludează dreptul la un proces echitabil sub aspectul duratei rezonabile a acestuia. Un alt argument în favoarea acestei neconstituționalități îl reprezintă și faptul că în ipoteza în care se declară calea contestației, procedura de la art. 343 și 344 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător, la care se adaugă, evident, timpul necesar dezbaterii orale și contradictorii a cererilor și excepțiilor invocate în calea de atac, ceea ce implica un termen suplimentar.
5. În continuare arată că o altă lacună o reprezintă ipoteza unui transfer de proceduri în materie penală, situație în care nu există reglementare în sensul dacă și în ce modalitate probele administrate de autoritățile competente ale altor state pot fi supuse controlului legalității judecătorului de cameră preliminară (practica judiciară fiind contradictorie). Astfel, este posibilă crearea unor situații discriminatorii în sensul că inculpații care au fost trimiși în judecată de către procurorii români beneficiază de parcurgerea etapei procesuale obligatorii a camerei preliminare, iar cei care au ajuns în fața autorităților române ca urmare a unui transfer de proceduri prin care s-a preluat urmărirea sau judecata să nu aibă această posibilitate.
6. Totodată, în ceea ce privește măsurile preventive în procedura camerei preliminare arată că art. 23 alin. (4) din Constituție prevede că arestarea preventivă se dispune de judecător și numai în cursul procesului penal, iar alin. (5) și (6) fac referire la arestarea preventivă în cursul urmăririi și respectiv în faza de judecată, fără a face referire la faza camerei preliminare. În continuare, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, invocând
Decizia Curții Constituționale nr. 552 din 16 iulie 2015 , apreciază că se impune declararea ca neconstituțională a soluției legislative conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată.
7. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, autoarea Florica Roman susține că sunt neconstituționale, legiuitorul încălcând principiile oralității, contradictorialității și publicității ședințelor de judecată. În ceea ce privește dispozițiile art. 342 din Codul de procedură penală solicită să se constate că acestea sunt constituționale numai în măsura în care nu interzic ca anumite aspecte legate de legalitatea și loialitatea actelor de urmărire penală să fie invocate în tot cursul procesului penal. Arată că, din punctul său de vedere, acestor dispoziții li se pot asocia două interpretări, apreciind că interpretarea constituțională este cea potrivit căreia atunci când intervine sancțiunea nulității sau a excluderii unor probe, judecătorul să poată analiza astfel de cereri în tot cursul procesului. În subsidiar, dacă Curtea Constituțională va considera că
Legea nr. 47/1992
nu îi permite să aleagă o interpretare a acestei dispoziții, solicită constatarea neconstituționalității art. 342 din Codul de procedură penală, întrucât creează premisele unor proceduri penale inechitabile. În final, apreciază că celelalte prevederi referitoare la camera preliminară nu se pot aplica în lipsa celor de mai sus, care sunt neconstituționale, astfel încât, în temeiul
art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , se impune constatarea neconstituționalității întregii reglementări a camerei preliminare.
8. Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori - Judecătorul de cameră preliminară, exprimându-și opinia în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 și art. 345 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, ridicată de Florica Roman, apreciază că se impune admiterea acesteia.
9. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10. Guvernul opinează că, mutatis mutandis, considerentele și soluția reținute de Curtea Constituțională în
deciziile nr. 663 din 11 noiembrie 2014
și nr. 353 din 7 mai 2015, referitoare la judecătorul care a verificat legalitatea trimiterii în judecată, sunt aplicabile și în prezenta cauză, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. În continuare, apreciază că, odată cu publicarea
Deciziei Curții Constituționale nr. 552 din 16 iulie 2015 , excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, conform cărora exercitarea funcției de verificare a legalității netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, a devenit inadmisibilă. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 și ale art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală arată că, mutatis mutandis, considerentele și soluția reținute de Curtea Constituțională în
deciziile nr. 641 din 11 noiembrie 2014
și nr. 663 din 11 noiembrie 2014 sunt aplicabile și în prezenta cauză, motiv pentru care apreciază că această excepție este neîntemeiată. În final, precizând că dispozițiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost declarate neconstituționale prin
Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , apreciază că în prezenta cauză, având în vedere
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se impune respingerea acestei excepții ca devenite inadmisibile.
11. Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere anterior exprimat și reținut de Curtea Constituțională în
deciziile nr. 663 din 11 noiembrie 2014 , nr. 641 din 11 noiembrie 2014, nr. 472 din 16 iunie 2015 și nr. 598 din 1 octombrie 2015, în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14. Deși instanța de judecată a sesizat instanța de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (3) lit. c) din Codul de procedură penală, Curtea observă că, din analiza acestor dispoziții, reiese că alin. (3) nu are în conținutul său litere, iar din motivarea excepției se desprinde faptul că motivele de neconstituționalitate privesc teza a doua a alin. (3) referitoare la soluția legislativă conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată. Astfel, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 alin. (3) teza a doua cu privire la soluția legislativă potrivit căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu funcția de judecată, art. 342, art. 345 alin. (1) și (2), precum și a dispozițiilor cuprinse în titlul II - Camera preliminară al Părții speciale din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:
- Art. 3 alin. (3) teza a doua: "În desfășurarea aceluiași proces penal, exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcții judiciare, cu excepția celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcția de judecată. [...]";
- Art. 342: "Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.";
- Art. 345 alin. (1) și (2): "(1) Dacă s-au formulat cereri și excepții ori a ridicat din oficiu excepții, judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art. 344 alin. (4).
(2) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare, în cazul în care sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul."
Titlul II - Camera preliminară al Părții speciale din Codul de procedură penală cuprinde art. 342-348 și se referă la: obiectul și durata procedurii în camera preliminară; măsurile premergătoare; procedura în camera preliminară; soluțiile ce se pronunță în această procedură și contestația împotriva acestora; măsurile preventive în procedura de cameră preliminară.
15. În opinia autorilor excepției textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) potrivit cărora părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 127 potrivit căruia ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege. De asemenea se invocă prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
16. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, Curtea reține că, prin
Decizia nr. 598 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 decembrie 2015, a constatat că este în interesul înfăptuirii actului de justiție ca același judecător care a verificat atât competența și legalitatea sesizării, cât și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunțe și pe fondul cauzei. S-a reținut, totodată, că o soluție contrară ar fi fost de natură să afecteze deplina realizare a funcției de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea - esențială în buna administrare a cauzei - de a aprecia el însuși asupra legalității urmăririi penale și a administrării probelor și de a decide asupra întregului material probator pe care își va întemeia soluția. Așa fiind, Curtea a arătat că simplul fapt pentru judecător de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parțialitate în privința sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea și importanța acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influențeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii și să se bazeze pe elementele dosarului și pe dezbaterile din ședința de judecată (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 iunie 2000, pronunțată în Cauza Morel împotriva Franței, paragraful 45). Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privința soluției legislative conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, este constituțională în raport cu criticile formulate.
17. Având în vedere că nu au fost evidențiate elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a instanței de contencios constituțional, precum și în considerarea similitudinii în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea apreciază că cele statuate în decizia amintită își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, astfel că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privința soluției legislative conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată.
18. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea observă că, prin
Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță "fără participarea procurorului și a inculpatului", este neconstituțională. În continuare, Curtea observă că, potrivit prevederilor
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Întrucât actul de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate a fost pronunțat pe data de 27 noiembrie 2015, anterior publicării în Monitorul Oficial al României a
Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, ca devenită inadmisibilă.
19. În ceea ce privește dispozițiile art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea observă că acestea sunt criticate din perspectiva încălcării principiului contradictorialității și a dreptului la o procedură orală. Răspunzând unei critici identice, Curtea, prin
Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , observând dispozițiile de lege criticate, precum și conținutul principiului contradictorialității și al dreptului la o procedură orală, a constatat că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate formulată. Astfel, având în vedere competențele procurorului în procesul penal, Curtea a apreciat că este firesc ca încheierea prin care se constată neregularități ale actului de sesizare, prin care s-au sancționat potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori prin care s-au exclus probe administrate, să fie comunicată procurorului, doar acesta din urmă putând fi în măsură să remedieze aceste neajunsuri. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală.
20. În continuare, referitor la excepția de neconstituționalitate a art. 342, precum și a dispozițiilor cuprinse în titlul II - Camera preliminară al Părții speciale din Codul de procedură penală, Curtea observă că, prin
Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 1 martie 2016, a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, acesta se circumscrie unor aspecte referitoare la competență și la legalitatea fie a sesizării, fie a administrării probelor care fundamentează acuzația în materie penală. De altfel, potrivit prevederilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va comunica de îndată parchetului în vederea remedierii încheierea pronunțată în cazul în care fie constată neregularități ale actului de sesizare, fie sancționează, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori exclude una sau mai multe probe administrate în timpul urmăririi penale. Cu privire la legalitatea probațiunii, în camera preliminară pot fi supuse controlului judecătorului aspectele referitoare la nulitatea absolută sau relativă ori la excluderea unor probe, care, potrivit art. 102 din Codul de procedură penală, vizează numai probele nelegale, probele obținute prin tortură și cele derivate din acestea. Așa fiind, judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunța asupra aspectelor legate de temeinicia acuzației, aceasta fiind atributul exclusiv al instanței competente să judece fondul cauzei. Nu în ultimul rând, Curtea constată că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecății, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta și pe care părțile și ceilalți participanți își vor putea întemeia susținerile ori pe care trebuie să le combată.
21. Așa fiind, Curtea a constatat că legiuitorul a limitat la o fază distinctă de parcurs a procesului penal posibilitatea invocării excepțiilor referitoare la competența instanței, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor sau legalitatea actelor efectuate de organul de urmărire penală, fază în care nu se stabilește vinovăția sau nevinovăția inculpatului. Consecința acestei limitări temporale este faptul că, după începerea judecății, nu mai este posibilă restituirea cauzei la procuror, scopul reglementării fiind acela al asigurării soluționării cu celeritate a cauzelor penale. Împrejurarea că instanța competentă să judece cauza pe fond nu poate ea însăși să se pronunțe cu privire la cererile și excepțiile care au fost ridicate în procedura de cameră preliminară și care au fost soluționate în această procedură (atât pe fond, cât și/sau în contestație) nu afectează dreptul părților la un proces echitabil, deoarece au făcut deja obiect al controlului unui judecător.
22. Instanța competentă să se pronunțe asupra judecății pe fond a cauzei are plenitudinea de jurisdicție să statueze cu privire la temeinicia acuzației în materie penală, deoarece, potrivit art. 374 alin. (7)-(9) din Codul de procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de părți, deși nu se readministrează, sunt puse în dezbaterea contradictorie a părților sau pot fi administrate din oficiu de către instanță dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului și pentru justa soluționare a cauzei. Per a contrario, o probă contestată va fi readministrată, iar, în cazul în care readministrarea nu mai este posibilă, devin aplicabile dispozițiile art. 383 alin. (4) din același cod care obligă instanța să o pună în discuția părților, a persoanei vătămate și a procurorului, dacă imposibilitatea de administrare se referă la o probă administrată în faza de urmărire penală și încuviințată de instanță. Faptul că instanța de judecată va ține seama la judecarea cauzei de o astfel de probă implică filtrarea ei în raport cu exigențele procedural penale referitoare la aprecierea probelor care, potrivit art. 103 din Codul de procedură penală, nu au o valoare dinainte stabilită și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, condamnarea putând fi dispusă numai atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
23. De asemenea, Curtea apreciază că nu poate fi reținută nici critica dispozițiilor referitoare la procedura camerei preliminare, prin prisma eludării dreptului la un proces echitabil sub aspectul duratei rezonabile a acestuia. Astfel, Curtea, prin
Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, a statuat că aceste prevederi, prin prisma criticilor referitoare la rolul judecătorului de cameră preliminară care ar putea genera un blocaj al instanțelor de judecată, nu afectează drepturile procesuale ale procurorului, ale părților și ale subiecților procesuali principali, astfel încât, în raport cu aceste critici, excepția apare ca fiind neîntemeiată. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342, precum și a dispozițiilor cuprinse în titlul II - Camera preliminară al Părții speciale din Codul de procedură penală.
24. Distinct de cele reținute, Curtea observă că, în urma pronunțării
Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , precitată, procedura în cadrul camerei preliminare se desfășoară în cadrul unor dezbateri orale și contradictorii, instanța citând părțile și procurorul în acest scop. Curtea a statuat că dreptul la o procedură orală și contradictorie asigură contactul nemijlocit între judecător și părți, făcând ca expunerea susținerilor formulate de părți să respecte o anumită ordine și facilitând astfel stabilirea corectă a faptelor. Curtea constată că aceasta presupune că în procedura de cameră preliminară se pot administra probe pentru a se face dovada că anumite probe din rechizitoriu sunt obținute nelegal sau neloial. Dacă s-ar aprecia în mod contrar s-ar ajunge la situația în care dreptul la o procedură orală și contradictorie ar fi un drept formal a cărui exercitare nu s-ar bucura de efectivitate.
25. În sfârșit, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale, deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printro sistematică interpretare și aplicare eronată a acestora de către instanțele judecătorești sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispozițiile de lege, poate determina neconstituționalitatea acelei reglementări. De aceea, Curtea a apreciat că are competența de a elimina viciul de neconstituționalitate astfel creat, esențial în asemenea situații fiind asigurarea respectării drepturilor și libertăților persoanelor, precum și a supremației Constituției ( Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014). Totodată, Curtea a apreciat că analiza sa din această perspectivă se va realiza în cazul existenței unei practici unanime într-un anumit sens care determină neconstituționalitatea textului de lege criticat [a se vedea
Decizia nr. 145 din 17 martie 2016 *), paragraful 19, nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii]. Aplicând aceste considerente la speța supusă controlului de constituționalitate, Curtea constată că nu poate reține neconstituționalitatea textului de lege criticat, având în vedere că, în prezent, nu au fost relevate o practică și o interpretare a acestor reglementări care să contravină Legii fundamentale.
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016.
──────────
26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florica Roman în Dosarul nr. 854/33/2014 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori - Judecătorul de cameră preliminară.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori - Judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. 854/33/2014 și de Florica Roman în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 3 alin. (3) teza a doua în privința soluției legislative conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, art. 342 și art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, precum și dispozițiile cuprinse în titlul II - Camera preliminară al Părții speciale din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori - Judecătorul de cameră preliminară și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2016.

──────────
*)
Decizia Curții Constituționale nr. 145 din 17 martie 2016