OG nr. 68/2003

Serviciile sociale, în sensul prezentei ordonanțe, reprezintă ansamblul complex de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea depășirii unor situații de dificultate, pentru prezervarea autonomiei și protecției persoanei, pentru prevenirea marginalizarii și excluziunii sociale și promovarea incluziunii sociale.

Serviciile sociale sunt asigurate de către autoritățile administrației publice locale, precum și de persoane fizice sau persoane juridice publice ori private, în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță.

În realizarea serviciilor sociale, principalele atribuții și responsabilități ale Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, precum și ale celorlalte autorități ale administrației publice centrale cu competente în domeniu sunt următoarele:

a) întocmesc și adopta metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale;

b) asigura cuprinderea profesiilor specifice din domeniul asistenței sociale în Nomenclatorul privind Clasificarea ocupatiilor din România, asigurând în același timp și completarea ulterioară a noilor profesii apărute în sistemul de asistența socială;

c) stabilesc procedurile de evaluare, monitorizare și control al serviciilor sociale;

d) asigura prin programe finanțarea serviciilor sociale de la bugetul de stat;

e) elaborează și aproba criteriile obligatorii de organizare și funcționare a instituțiilor specializate de asistența socială;

f) elaborează și aproba modelele contractelor de acordare a serviciilor sociale;

g) elaborează și aproba standardele obligatorii de calitate la care se acordă serviciile sociale;

h) exercita controlul acordării serviciilor sociale.

În realizarea serviciilor sociale, principalele atribuții și responsabilități ale autorităților administrației publice locale sunt următoarele:

a) organizează, finanțează și susțin tehnic serviciile sociale acordate la nivelul unității administrativ-teritoriale;

b) asigura transferul de competente și resursele financiare necesare funcționarii serviciilor sociale organizate la nivelul unității administrativ-teritoriale;

c) promovează parteneriate cu alți furnizori de servicii sociale;

d) controlează din punct de vedere tehnic și financiar serviciile sociale acordate la nivelul unității administrativ-teritoriale;

e) orice alte atribuții prevăzute de reglementările legale în vigoare.

Serviciile cu caracter primar au drept scop prevenirea sau limitarea unor situații de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială.

Serviciile definite la alin. (1) pot fi următoarele:

a) identificarea nevoilor individuale și de grup, precum și a principalelor categorii de beneficiari de servicii sociale;

b) informarea asupra situațiilor de risc, precum și asupra drepturilor sociale ale persoanei;

c) măsuri educative și de supraveghere destinate prevenirii comportamentelor deviante;

d) consiliere pentru persoane varstnice, persoane cu handicap, persoane cu patologie cronica, persoane dependente de consumul de alcool, droguri sau alte substanțe toxice, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, pentru familiile acestora, precum și pentru alte persoane din grupul social cu care s-au aflat în contact permanent sau incidental;

e) consiliere pentru persoanele și familiile care adopta copii sau care au minori în plasament ori încredințare;

f) consiliere pentru tineri care părăsesc instituțiile pentru protecția copilului;

g) consiliere și sustinere pentru persoanele neglijate, abuzate, victime ale violenței în familie ori ale traficului de persoane;

h) sprijin material și financiar acordat persoanelor și familiilor cu venituri insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime, prevăzute de ansamblul dispozițiilor legale în vigoare;

i) măsuri de urgenta pentru următoarele persoane: fără adapost, victime ale traficului de persoane, ale violenței în familie, precum și pentru orice persoană aflată în dificultate;

j) orice alte măsuri de protecție socială.

Serviciile specializate au drept scop menținerea, refacerea sau dezvoltarea capacităților individuale pentru depășirea unei situații de nevoie socială.

Serviciile definite la alin. (1), precum și instituțiile care le acorda au drept obiectiv:

a) gazduirea, îngrijirea, recuperarea, reabilitarea și reinsertia socială a persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor dependente de alcool sau de droguri, persoanelor victime ale violenței în familie sau ale traficului de persoane;

b) suport și asistența pentru copiii și familiile în dificultate;

c) gazduirea și educația specială pentru copiii sau ținerii cu handicap sau care prezintă dificultăți de adaptare;

d) gazduirea tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului pe o perioadă determinata, în conformitate cu legislația în vigoare;

e) insertia socială și profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului;

f) gazduirea pe perioada determinata a persoanelor fără adapost;

g) asistența și suport pentru asigurarea unei vieți autonome și active persoanelor de vârsta a treia, precum și servicii de îngrijire acordate vârstnicilor aflați într-o situație de dependenta;

h) acordarea de măsuri de suport pentru integrarea în munca, altele decât cele prevăzute de Codul muncii, inclusiv atelierele protejate;

i) acordarea de măsuri de readaptare, de preorientare și de reeducare profesională stabilite prin legislația în vigoare;

j) primirea și îngrijirea în situații de urgenta, cu sau fără gazduire, acordarea de sprijin sau acompaniament social, adaptarea la o viața activa sau insertia socială și profesională a persoanelor sau familiilor în dificultate ori în situații de risc;

k) acțiuni de identificare, ajutor, sustinere, formare sau informare, consiliere, expertiza ori coordonare în vederea prevenirii oricărei forme de dependenta;

l) activități, măsuri și servicii sociale tip pilot;

m) orice alte măsuri de intervenție socială.

Serviciile de îngrijire social-medicală reprezintă un complex de activități care se acordă în cadrul unui sistem social și medical integrat și au drept scop principal menținerea autonomiei persoanei, precum și prevenirea agravarii situației de dependenta.

Serviciile de îngrijire social-medicală sunt acordate persoanelor care, datorită unor afecțiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale, se găsesc în imposibilitatea de a realiza activitățile curente de viața sau care se afla în faza terminala a unei boli incurabile.

Principalele categorii de persoane cărora li se adresează serviciile de îngrijire social-medicală sunt persoanele varstnice, persoanele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele care suferă de boli incurabile și care necesita o gama larga de servicii sociale, cum ar fi servicii de îngrijire, asistența, tratament, recuperare funcțională, reabilitare și insertie socială.

Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private, după cum urmează:

a) serviciul public de asistența socială la nivel județean și local;

b) alte servicii publice specializate la nivel județean sau local;

c) unități de asistența medico-socială;

d) instituții publice care dezvolta compartimente de asistența socială specializate;

e) asociații și fundații, cultele religioase și orice alte forme organizate ale societății civile;

f) persoane fizice autorizate în condițiile legii;

g) filiale și sucursale ale asociațiilor și fundațiilor internaționale recunoscute în conformitate cu legislația în vigoare;

h) organizații internaționale de profil.

Furnizorii de servicii sociale pot organiza și acorda servicii sociale numai dacă sunt acreditați în condițiile legii.

Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.

Serviciul public de asistența socială al comunității locale este principalul furnizor de servicii sociale, având responsabilitatea dezvoltării și diversificării prioritare a serviciilor de asistența și îngrijire comunitara, servicii care permit menținerea persoanei în mediul propriu de viața, în familie și în comunitate.

În condițiile în care serviciul public de asistența socială din subordinea autorităților administrației publice locale nu are capacitatea de a oferi integral pachetul de servicii necesare, acesta poate încheia convenții de parteneriat și contracte de acordare a serviciilor sociale cu furnizorii de servicii sociale prevăzuți la art. 11 alin. (1).

Contractul prevăzut la alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu serviciile oferite, natura și costurile acestora, drepturile și obligațiile părților, perioada și condițiile de acordare, cu respectarea standardelor de calitate stabilite pentru fiecare tip de serviciu, precum și sancțiunile aplicate în condițiile unor servicii sociale de calitate necorespunzătoare.

Alegerea furnizorilor de servicii se face în condiții de concurenta prevăzute de legislația în vigoare.

Modelul contractului prevăzut la alin. (3) va fi aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei.

În condițiile în care serviciul public de asistența socială local nu poate susține acordarea unor servicii sociale în situații de urgenta, acestea vor fi preluate în responsabilitatea serviciului public de asistența socială județean.

Furnizorii de servicii sociale acreditați pot acorda servicii sociale prin contracte directe încheiate cu beneficiarii, în condițiile legii.

Contractul prevăzut la alin. (1) va cuprinde, în principal, serviciile sociale oferite, costurile acestora, drepturile și obligațiile părților.

Modelul contractului prevăzut la alin. (2) va fi aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei.

În vederea soluționării solicitărilor, furnizorii acreditați pot încheia între ei convenții de parteneriat sau contracte pentru acordarea serviciilor sociale.

Criteriile obligatorii de organizare și funcționare a instituțiilor specializate de asistența socială, cu excepția celor de tip pilot, se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.

Pentru realizarea serviciilor sociale, instituțiile specializate de asistența socială au obligația de a elabora în termen de 30 de zile de la data infiintarii regulamentul propriu de organizare și funcționare, care va include și drepturile și obligațiile beneficiarilor, în conformitate cu standardele de calitate pentru servicii sociale.

Standardele de calitate vor fi elaborate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și aprobate prin ordin al ministrului.

Instituțiile publice specializate de asistența socială sunt conduse de un director numit de autoritățile publice care asigura finanțarea, sprijinit de un consiliu consultativ, compus din reprezentanți ai beneficiarilor și ai partenerilor sociali.

Instituțiile publice specializate de asistența socială pot fi organizate pentru a deservi una sau mai multe unități administrativ-teritoriale.

În condițiile în care sunt implicate mai multe unități administrativ-teritoriale, instituțiile prevăzute la alin. (1) sunt înființate și organizate în baza unor convenții încheiate în condițiile legii, care se aproba prin hotărâri ale consiliilor locale sau, după caz, județene.

Serviciile sociale sunt acordate de asistenți sociali, precum și de specialiști având diverse calificări și competente, responsabilități și atribuții specifice domeniului de activitate.

În procesul de acordare a serviciilor sociale se pot implica membri de familie, alte persoane fizice, precum și voluntari și tineri care au optat pentru serviciul utilitar alternativ, în condițiile legii.

Asistentul social are îndatorirea de a identifica situațiile și cauzele care afectează echilibrul psihic, economic sau moral al individului, al familiei sau al grupului social și trebuie să întreprindă toate acțiunile necesare pentru remedierea situației de dificultate identificate.

Asistentul social îndeplinește, în principal, activități care privesc ajutorul material și social acordat persoanelor și familiilor, participarea la elaborarea proiectelor socioeducative, consilierea, orientarea, ajutorul pentru realizarea demersurilor necesare obținerii drepturilor, activități de informare și prevenire.

Serviciile de asistența socială specializată, precum și cele de îngrijire social-medicală sunt realizate de echipe pluridisciplinare.

Echipa pluridisciplinara prevăzută la alin. (1) poate cuprinde asistent social, asistent maternal, îngrijitor, însoțitor, asistent personal, ajutor menajer, educator specializat, psihoterapeut, psihopedagog, psiholog, terapeut ocupational, kinetoterapeut, logoped, pedagog social, asistent medical și medic, precum și alte profesii conexe domeniului social și medical.

Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe cetățenii români care au domiciliul ori reședința în România, precum și cetățenii români fără domiciliu.

Cetățenii altor state, precum și apatrizii beneficiază de servicii sociale, în conformitate cu prevederile tratatelor și acordurilor la care România este parte, dacă au domiciliul sau reședința în România.

Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe și cetățenii străini sau apatrizii care au permisiunea de ședere în România, cei împotriva cărora s-a dispus măsura luării în custodie publică, precum și cei aflați în centrele de cazare din zona de tranzit a României.

Informațiile obținute pe parcursul evaluării, privind viața privată a persoanelor beneficiare, sunt confidențiale, neputând fi dezvăluite decât cu acordul acestora.

Informațiile confidențiale pot fi dezvăluite fără acordul beneficiarilor în următoarele situații:

a) atunci când dispozițiile legale o prevăd în mod expres;

b) când este pusă în pericol viața persoanei beneficiare sau a membrilor unui grup social;

c) pentru protecția vieții, integrității fizice sau a sănătății persoanei, în cazul în care aceasta se afla în incapacitate fizica ori juridică de a-și da consimțământul.

Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, a familiei acesteia sau a reprezentantului legal, în urma semnalarii unei situații de nevoie socială de către orice altă persoană, precum și din oficiu.

Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adresează serviciului public de asistența socială din subordinea autorităților administrației publice locale.

Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi adresată și direct unui alt furnizor de servicii sociale prevăzut la art. 11 alin. (1).

Evaluarea inițială este efectuată de asistentul social sau de personalul de specialitate cu competente în domeniul asistenței sociale din cadrul serviciului public de asistența socială din subordinea autorităților administrației publice locale.

Evaluarea inițială are drept scop identificarea nevoilor individuale sau de grup, precum și elaborarea planului de intervenție.

Planul de intervenție cuprinde măsurile necesare soluționării situației de risc social, respectiv acordarea de prestații și servicii sociale, precum și orice alte măsuri prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.

Planul de intervenție se elaborează în termen de maximum 10 zile de la data înregistrării solicitării, iar în cazuri excepționale termenul poate fi prelungit cu 2-3 zile.

Responsabilitatea implementarii măsurilor prevăzute în planul de intervenție revine serviciului public de asistența socială din subordinea autorităților administrației publice locale.

În implementarea planului de intervenție serviciul public de asistența socială din subordinea autorităților administrației publice locale realizează direct măsurile prevăzute sau, după caz, organizează plasarea beneficiarului la un alt furnizor de servicii sociale în condițiile art. 12 alin. (2).

În condițiile în care evaluarea inițială evidențiază existenta unor situații complexe pentru a căror rezolvare se impune participarea mai multor profesionisti sau instituții specializate în domeniul medical, educațional și altele asemenea, se va recomanda efectuarea evaluării complexe necesare identificarii și stabilirii măsurilor de intervenție personalizate.

Evaluarea complexa este realizată de echipe pluri-disciplinare de specialiști care, în activitatea desfășurată, utilizează instrumente și tehnici standardizate specifice domeniului de activitate.

Principalele categorii de persoane care pot beneficia de o evaluare complexa a nevoilor sociale individuale sunt reprezentate de copiii aflați în dificultate, persoanele varstnice și cele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele infectate sau bolnave HIV/SIDA, persoanele dependente de droguri sau alte substanțe toxice, persoanele care suferă de maladii incurabile, precum și alte persoane pentru care se impune aceasta.

Componenta echipelor pluridisciplinare, organizarea și funcționarea acestora sunt reglementate prin lege.

Procesul de evaluare complexa are drept scop elaborarea unei strategii de suport conținând ansamblul de măsuri și servicii adecvate și individualizate potrivit nevoilor sociale identificate.

Procesul de evaluare complexa permite identificarea posibilităților de integrare familială a copilului sau de plasament, stabilirea gradului de dependenta sau handicap al persoanei, a tipului și nivelului de disfunctie existent, pentru elaborarea unei strategii de suport materializate într-un plan individualizat de îngrijire, care va conține un ansamblu de măsuri și servicii adecvate și disponibile.

Procesul de evaluare complexa urmărește, în principal, următoarele aspecte:

a) evaluarea capacităților fizice, mentale și senzoriale, a nivelului de disfunctie și a abilitatii de a realiza activitățile de baza ale vieții zilnice;

b) evaluarea psihologică și psihiatrica;

c) evaluarea familiei privind capacitatea acesteia de a asigura condițiile necesare creșterii, îngrijirii și educării copilului;

d) evaluarea potențialului de integrare a refugiatilor și persoanelor care au dobândit o formă de protecție în condițiile legii;

e) evaluarea potențialului de reintegrare a victimelor traficului de persoane;

f) evaluarea posibilităților de integrare familială, de plasament al copilului sau de adopție;

g) evaluarea gradului de functionabilitate socială;

h) evaluarea mediului fizic și social în care trăiește persoana;

i) evaluarea perceptiei persoanei asupra siguranței, securității și vulnerabilitatii proprii;

j) evaluarea motivatiei persoanei de a beneficia de servicii la domiciliu, în instituții de zi sau rezidentiale;

k) evaluarea consecințelor care privesc persoana în cazul acordării sau neacordarii serviciilor de îngrijire;

l) evaluarea nevoilor sociale și a posibilității asigurării de suport pentru rețeaua informala de îngrijire;

m) evaluarea perceptiei proprii privind capacitatea funcțională, performanțele și resursele;

n) evaluarea capacității rețelei informale de a acorda servicii sociale;

o) evaluarea serviciilor sociale disponibile, precum și a modului în care acestea pot răspunde nevoilor persoanei.

Rezultatele evaluării complexe se comunică, în toate cazurile, în termen de 5 zile serviciului public de asistența socială din subordinea autorităților administrației publice locale care a efectuat evaluarea inițială.

Pe baza rezultatelor evaluării complexe serviciul public de asistența socială din subordinea autorităților administrației publice locale completează sau, după caz, revizuieste, în termen de 5 zile, planul de intervenție.

Acordarea serviciilor sociale se realizează în baza planului individualizat de asistența și îngrijire, elaborat de furnizorul de servicii sociale cu acordul și participarea beneficiarului.

Planul individualizat de asistența și îngrijire cuprinde, în principal, programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum și procedurile de acordare.

Răspunderea privind implementarea planului individualizat de asistența și îngrijire revine responsabilului de caz desemnat de furnizor.

În vederea monitorizarii eficientei serviciilor sociale acordate, precum și pentru stabilirea continuării intervenției sau scoaterii din evidenta a cazului, situația persoanei beneficiare se reevalueaza periodic de către responsabilul de caz desemnat de furnizor și, după caz, de asistentul social.

Pe baza rezultatelor reevaluarii planul de intervenție sau, după caz, planul individualizat se completează ori se revizuieste de către furnizorul de servicii sociale.

În cazul în care serviciile sociale sunt acordate direct de un furnizor acreditat, acesta are obligația ca, în termen de cel mult 15 zile de la solicitare, sa informeze serviciul public de asistența socială în a cărui raza teritorială locuiește beneficiarul asupra nevoilor identificate și serviciilor propuse a fi acordate.

Furnizorul prevăzut la alin. (1) transmite serviciului public de asistența socială din subordinea autorităților administrației publice locale planul individualizat de asistența și îngrijire și, trimestrial, un raport cu privire la rezultatele implementarii acestuia.

Pe baza documentelor prevăzute la alin. (2) serviciul public de asistența socială din subordinea autorităților administrației publice locale monitorizează activitatea furnizorului de servicii sociale.

Actele administrative emise de autoritățile publice locale privind furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, în baza condițiilor prevăzute de

Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificările ulterioare.

Dacă beneficiarul serviciului social se considera nedreptatit de furnizarea serviciilor sociale, se poate adresa instanței judecătorești competente pentru soluționarea litigiilor în legătură cu acordarea serviciilor sociale.

Cererile adresate contenciosului administrativ sau oricărei alte instanțe judecătorești pentru soluționarea litigiilor în legătură cu dreptul sau cu acordarea serviciilor sociale sunt scutite de taxa de timbru.

Încălcarea eticii profesionale se constata și se sancționează de către comisiile de disciplina din cadrul asociațiilor profesionale.

Deciziile comisiilor de disciplina pot fi atacate de persoana în cauza la judecătorie, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Activitatea de evaluare și control la furnizorii de servicii sociale se efectuează de către direcția teritorială, în mod obligatoriu o dată pe an sau ori de câte ori aceasta este impusa de situațiile concrete date.

În urma activității de evaluare și control prevăzute la alin. (1) se întocmește o nota de constatare cu aspectele rezultate, recomandările făcute pentru remedierea deficiențelor constatate și termenele de realizare, care se transmite atât furnizorului, cat și autorităților publice locale în a căror rază funcționează.

În cazul abaterilor repetate constatate la furnizorii de servicii sociale sau al nerespectării de către aceștia a recomandărilor stabilite anterior, direcțiile teritoriale, în raport cu gravitatea abaterilor constatate, pot decide limitarea domeniilor de activitate, suspendarea, retragerea sau anularea acreditării, în condițiile legii.

Utilizarea sumelor alocate de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale se supune controlului organelor abilitate de lege.

În structura Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei se înființează un compartiment de specialitate care va coordona activitatea de monitorizare, evaluare și control în domeniul serviciilor sociale.

Atribuțiile și numărul de personal ale compartimentului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei.

Serviciile sociale se finanțează, în principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat și bugetele locale.

La finanțarea serviciilor sociale sunt utilizate și sume din donații, sponsorizări sau alte contribuții din partea unor persoane fizice ori juridice din țara și străinătate, precum și din contribuția persoanelor beneficiare de servicii sociale.

Convenția prevăzută la art. 17 alin. (2) stabilește contribuția fiecărei părți la cheltuielile de organizare și funcționare a instituțiilor publice specializate de asistența socială, precum și la realizarea serviciilor sociale.

De la bugetele locale se aloca fonduri pentru:

a) finanțarea serviciilor sociale organizate de autoritățile administrației publice locale;

b) cofinantarea serviciilor sociale realizate de autoritățile administrației publice locale în parteneriat cu alți furnizori sau contractate în condițiile art. 12 alin. (2);

c) subvenționarea serviciilor sociale realizate de furnizori acreditați;

d) finanțarea sau cofinantarea altor măsuri de asistența socială prevăzute de legislația în vigoare.

Autoritățile administrației publice locale au obligația sa prevadă în bugetele proprii fonduri necesare pentru asistența socială.

Nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (2), art. 13 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 18 alin. (1), art. 30 alin. (4), art. 34, art. 35 și ale art. 38 alin. (1) și (2) constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.

Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) se modifica prin hotărâre a Guvernului.

Până la obținerea acreditării prevăzute la art. 11 alin. (2), activitatea furnizorilor de servicii sociale care acorda servicii sociale la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se desfășoară în condițiile prevăzute de legislația în vigoare.

Instituțiile de asistența socială înființate anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe își vor elabora regulamentul propriu de organizare și funcționare prevăzut la art. 16 alin. (2), în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.