Decizia nr. 345/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Carlo Ghiotto în Dosarul nr. 1.949/290/2015 al Judecătoriei Reșița și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.712D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că autorul excepției de neconstituționalitate solicită, de fapt, modificarea soluției legislative.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.949/290/2015, Judecătoria Reșița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Carlo Ghiotto, într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva unor încheieri de carte funciară.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că este asociatul unei societăți, persoană juridică, dizolvată împotriva voinței asociaților săi, în conformitate cu prevederile

art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990 . În acest context, face referire și la prevederile art. 171 din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară aprobat prin

Ordinul nr. 700/2014

al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, care prevăd situația transferului de proprietate al imobilelor în cazul radierii societății ca urmare a dizolvării voluntare. Arată că aceste prevederi din Legea societăților și din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, extrem de clare în opinia autorului excepției, sunt în contradicție cu prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , criticate în prezenta cauză, întrucât acestea nu fac în niciun fel distincție între cazurile de fapt care determină transferul proprietății.

6. Judecătoria Reșița apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. Arată, astfel, că prin adoptarea

Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , sistemul de publicitate imobiliară al cărților funciare s-a extins la nivelul întregii țări. Cartea funciară reprezintă un registru public, ce cuprinde evidența juridică integrală și exactă a imobilelor proprietatea persoanelor fizice și juridice din raza lor de cuprindere. Superioritatea sistemului cărților funciare rezidă în faptul că acesta are în vedere apărarea intereselor proprietarilor bunurilor imobile, dar și al terților, permițând o identificare mult mai ușoară a imobilului și având, astfel, și efect de opozabilitate.

7. De asemenea, este de menționat caracterul real al evidenței, prin care atât părțile, cât și terții interesați sunt în măsură să cunoască situația juridică a unui imobil în orice moment (proprietarul, sarcinile imobiliare, ipotecile, urmăririle, indisponibilizările, modalitățile de care sunt afectate, dobândirea dreptului, capacitatea părților etc.). Publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la bunurile imobile. Fiecare imobil are cartea sa funciară, în care sunt înscrise toate actele translative sau constitutive de drepturi, astfel încât se poate cunoaște situația juridică a acestuia.

8. Impunerea prin lege a unor condiții pentru intabularea sau înscrierea provizorie în cartea funciară, cum este cerința prevăzută de

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 7/1996 , respectiv ca înscrisul prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere să individualizeze printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, asigură securitatea juridică a înscrierilor sau radierilor mențiunilor din cartea funciară.

9. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Guvernul, în punctul de vedere exprimat, opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale la care acesta se raportează deoarece, dispozițiile respective prevăd anumite condiții necesare a fi îndeplinite pentru intabularea sau înscrierea provizorie în cartea funciară. Astfel, potrivit prevederilor criticate este necesar ca înscrisul prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere, să individualizeze imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, în vederea asigurării securității juridice a înscrierilor sau radierilor mențiunilor de carte funciară.

11. Prin urmare, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor legale vizate, în raport de art. 44 din Constituție, nu poate fi reținută, deoarece nu conțin nicio reglementare de natură să aducă atingere prevederilor constituționale menționate.

12. În opinia Guvernului, în cauză nu se pune problema neconstituționalității dispozițiilor legale criticate de către autorul excepției, ci este vorba de o problemă strict de interpretare și aplicare a acestora, în raport cu situația de fapt ce urmează a fi reținută de către instanța de judecată.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013. Curtea reține faptul că

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996

a fost republicată din nou în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015. Dispozițiile legale care și-au păstrat aceeași numerotare în urma republicării succesive și au următoarea formulare:

- Art. 29 alin. (1) lit. c): "În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative: [...]

c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz;".

16. În opinia autorului excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, respingând-o ca inadmisibilă, prin

Decizia nr. 285 din 10 mai 2016 , nepublicată încă la data pronunțării prezentei decizii.

18. Cu privire la situația de fapt concretă, Curtea reține că, în speță, prin cererea aflată pe rolul Judecătoriei Reșița, autorul excepției de neconstituționalitate a formulat o plângere împotriva unei încheieri de reexaminare, respectiv, de respingere, emise de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Reșița referitoare la intabularea dreptului său de proprietate asupra unui imobil (apartament) aflat în proprietatea Societății Ghiotto Invest - S.R.L. Astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de sesizare, conform Sentinței nr. 1.520/2008 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 2.339/115/2008 al acestei instanțe, s-a dispus dizolvarea societății (Ghiotto Invest - S.R.L.) în baza

art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Întrucât nicio persoană interesată nu a solicitat numirea unui lichidator, directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin a solicitat, prin cerere, judecătorului delegat radierea societății, iar conform încheierii acestuia din 2009, s-a admis cererea formulată și s-a dispus radierea societății. Așa fiind, această societate a fost radiată în anul 2009, în temeiul prevederilor

art. 237 alin. (8) și (9) din Legea societăților nr. 31/1990 . Ca urmare a radierii societății, Primarul municipiului Reșița a emis, în anul 2012, dispoziția prin care s-a dispus scoaterea de pe rolul fiscal a societății, precum și anularea deciziilor de impunere ulterioare radierii acesteia. Reclamantul învederează faptul că societatea a fost dizolvată împotriva voinței asociaților, iar nu prin voința acestora, sediul materiei fiind

art. 237 din Legea societăților nr. 31/1990 , neexistând o hotărâre a asociațiilor de repartizare a activelor, transferul proprietății asupra acestora efectuându-se ope legis, conform art. 237 alin. (8)-(10) din actul normativ menționat. Acesta se raportează și la prevederile art. 171 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, aprobat prin

Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 700/2014 , care reglementează tocmai situația în care se găsește societatea vizată. Autorul excepției subliniază faptul că, deși în cererea de reexaminare au expus toate aceste argumente, registratorul-șef nu a ținut cont de ele și, din eroare, acesta a considerat că reclamantul are nevoie de un certificat constatator emis de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, în care să fie amintit imobilul în cauză.

19. Așa fiind, consideră că prevederile

art. 237 din Legea societăților nr. 31/1990

și cele ale art. 171 din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară aprobat prin

Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 700/2014

sunt în contradicție cu prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , criticate în prezenta cauză.

20. Analizând excepția de neconstituționalitate din perspectiva criticilor astfel formulate, Curtea reține că autorul acesteia și-a întemeiat argumentele de neconstituționalitate pe o pretinsă necorelare între prevederile criticate din

Legea nr. 7/1996 , care nu fac niciun fel de distincție între cazurile de fapt care determină transferul proprietății, și cele cuprinse în

Legea societăților nr. 31/1990 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, și în Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară aprobat prin

Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 700/2014 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 și 571 bis din 31 iulie 2014, necorelare ce a determinat, în viziunea acestuia, o încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție.

21. Plecând de la aceste premise, în jurisprudența sa, Curtea a statuat constant că nu se poate pronunța asupra neconcordanțelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înțelesului dispozițiilor legale criticate în raport cu prevederile și principiile constituționale. De exemplu, prin

Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, și Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, Curtea a reținut că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Prin urmare, o astfel de situație nu constituie un veritabil argument pe care să se întemeieze neconstituționalitatea prevederilor criticate, ci o eventuală contrarietate între norme legale din același domeniu sau din domenii pe care autorii excepției de neconstituționalitate le apreciază ca fiind similare. Or, coordonarea legislației în vigoare, sub aspectele menționate, este de competența autorității legiuitoare.

22. Totodată, Curtea observă că autorul excepției este nemulțumit și de modul de aplicare de către registratorul șef a reglementărilor aplicabile în această materie. Or, acest aspect nu poate constitui motive de neconstituționalitate a textelor criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Mai mult, în aplicarea

art. 237 ultimul alineat din Legea nr. 31/1990 , bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului, în condițiile alin. (8)-(10), le revin acționarilor/asociaților, iar modul concret de punere în aplicare a acestor reglementări ține de competența Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară sub controlul instanței judecătorești, în condițiile

Legii nr. 7/1996 .

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Carlo Ghiotto în Dosarul nr. 1.949/290/2015 al Judecătoriei Reșița.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Reșița și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 mai 2016.