Decizia nr. 562/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) teza a doua și alin. (3) și

art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Săvel Viorel Botezatu în Dosarul nr. 777/86/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 1.804D/2015 al Curții Constituționale.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public și în prezența avocatului Tudor Vasile, din cadrul Baroului Suceava, pentru autorul excepției, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 57 și

art. 58 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3. Prin Încheierea din 8 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 777/86/2015, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) teza a doua și alin. (3) și

art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Săvel Viorel Botezatu, cu prilejul soluționării recursului împotriva Sentinței nr. 1.528 din 3 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ (ordinul prefectului de constatare a încetării mandatului de primar, ca urmare a încălcării regimului conflictului de interese).

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că încetarea mandatului de primar se realizează în condițiile expres și limitativ prevăzute de

art. 69 alin. (2) din Legea nr. 215/2001

și

art. 15 din Legea nr. 393/2004 . Astfel, dacă s-ar admite că

art. 25 din Legea nr. 176/2010

ar reglementa un nou caz de încetare de drept a mandatului de primar, ar însemna ca prefectul să-și însușească atribuții ce aparțin numai autorității legislative, ceea ce este contrar art. 1 alin. (4) și art. 61 din Constituție, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 123 alin. (4) din Legea fundamentală, între primari și prefect nu există raporturi de subordonare. De asemenea, autorul excepției critică paralelismul reglementării în cazul conflictului de interese (conflict de interese administrativ și conflict de interese, reglementat ca infracțiune, în Codul penal). Consideră că, având în vedere natura, importanța, caracterul represiv, gradul de severitate și gravitatea acestei măsuri, sancțiunea decăderii din drepturile electorale are valoarea unei pedepse penale și este asemănătoare pedepsei accesorii prevăzute de art. 65 din Codul penal din 1969 și pedepsei complementare prevăzute de art. 66 din același Cod penal. Așadar, prin aplicarea măsurii restrictive și represive a privării de eligibilitate, în cadrul unei proceduri administrative, se aduce atingere principiului legalității pedepselor.

5. Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua și alin. (3) și

art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010

sunt constituționale prin raportare la dispozițiile din Legea fundamentală invocate. Astfel, art. 25 alin. (2) și (3) și

art. 26 alin. (l) lit. i) din Legea nr. 176/2010

sunt în acord cu principiul separației puterilor în stat și cu principiul legalității, deoarece aceste texte de lege nu acordă altor autorități publice (administrative sau judecătorești) atribuții ce aparțin doar autorității legislative, respectiv de a reglementa noi cazuri de încetare de drept a mandatului de primar. Prevederile legale criticate sunt în acord și cu dispozițiile art. 37 alin. (1) din Constituție, deoarece interdicția de a mai exercita, timp de 3 ani, o funcție sau o demnitate publică, cu excepția celor electorale, prevăzută de art. 25 alin. (2), este o sancțiune cu natură juridică distinctă, cuprinsă în

Legea nr. 176/2010 , care vizează asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, iar limitele prevăzute de art. 37 din Constituție cu privire la exercitarea dreptului de a fi ales se referă la vârsta minimă a prezumtivului candidat, la capacitatea acestuia de a-și exercita dreptul de vot, în condițiile art. 36 din Constituție, la exigențele prevăzute de art. 16 alin. (3) din aceasta cu privire la ocuparea funcțiilor și demnităților publice, civile sau militare, în condițiile legii, de către persoane care au cetățenia română și domiciliul în țară, precum și la categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice (judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici, stabilite prin lege organică). Astfel, instanța judecătorească apreciază că reglementările supuse controlului de constituționalitate se integrează scopului legii și nu contravin normelor constituționale privind dreptul de a fi ales și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și nici celor privind inexistența unor raporturi de subordonare între prefecți și primari și independența justiției, consacrate de art. 123 alin. (4), respectiv art. 124 alin. (3) din Constituție.

6. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

deciziile nr. 207 din 29 aprilie 2013 ,

nr. 204 din 29 aprilie 2013 ,

nr. 203 din 29 aprilie 2013 ,

nr. 205 din 29 aprilie 2013 ,

nr. 208 din 29 aprilie 2013 ,

nr. 210 din 29 aprilie 2013 ,

nr. 460 din 13 noiembrie 2013

și

nr. 418 din 3 iulie 2014 . Referitor la critica vizând posibilitatea instituirii, prin lege, a unei sancțiuni de natura celei reglementate de

art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 , precizează că, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituție: "Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară [...]". Astfel, limitele prevăzute de art. 37 din Constituție cu privire la exercitarea dreptului de a fi ales se referă la vârsta minimă a prezumtivului candidat, la capacitatea acestuia de a-și exercita dreptul de vot, potrivit art. 36 din Constituție, la condițiile prevăzute de art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală, precum și la categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice. Pe cale de consecință, reglementarea supusă controlului de constituționalitate se integrează scopului legii și nu contravine normelor constituționale privind dreptul de a fi ales. Mai mult, potrivit art. 121 alin. (2) din Constituție "primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe". În concluzie, prevederile art. 25 alin. (2) și (3) și

art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010

sunt în concordanță atât cu principiul separației puterilor în stat, cât și cu principiul legalității, consacrate de art. 1 alin. (4) și (5) și art. 61 alin. (1) din Constituție, aceste texte de lege nefiind de natură a reglementa atribuții specifice autorității legislative în responsabilitatea altor autorități. Prevederile de lege criticate sunt în acord și cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, întrucât sancțiunea prevăzută de art. 25 alin. (2) este o sancțiune cu natură juridică distinctă, cuprinsă în

Legea nr. 176/2010 , care vizează asigurarea exercitării funcțiilor și demnităților publice în condiții de imparțialitate, integritate și transparență.

8. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua și alin. (3), precum și ale art. 26 alin. (2) lit. i) sunt constituționale. Menționează că încetarea mandatului de primar are loc prin efectul legii, de drept, nicidecum la inițiativa prefectului. Cât privește interdicția de a mai ocupa o funcție eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului, aceasta reprezintă o sancțiune cu natură juridică distinctă. Precizează că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora demnitățile și funcțiile publice se ocupă în condițiile legii, astfel încât activitatea primarilor și viceprimarilor, precum și a președinților și vicepreședinților consiliilor județene, a consilierilor locali și a consilierilor județeni trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului de funcționare a acestora, inclusiv a celor cuprinse în actul normativ criticat referitoare la ocuparea funcțiilor eligibile. În ceea ce privește susținerea privind încălcarea dreptului de a fi ales, reține că art. 37 din Constituție consfințește dreptul de a fi ales al cetățenilor cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în art. 16 alin. (3), instituind vârsta minimă a prezumtivului candidat și excluzând categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice. Interdicția de a mai ocupa aceeași funcție eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancțiune cu natură juridică distinctă de pedeapsa complementară constând în interdicția temporară a exercitării unor drepturi, în speță drepturi electorale. Or,

Legea nr. 176/2010

este o lege organică, adoptată cu majoritatea cerută de art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală, care vizează în mod direct asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale, iar în acest scop, stabilește obligații și proceduri de integritate și transparență în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, precum și sancțiuni în cazul nerespectării acestora.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua și alin. (3) și

art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, prevederi având următorul cuprins:

- Art. 25 alin. (2) teza a doua: "Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.";

- Art. 25 alin. (3): "Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective.";

- Art. 26 alin. (1) lit. i): "Agenția va comunica raportul de evaluare, după cum urmează: [...]

i) pentru primari și președinții consiliilor județene - instituției prefectului;".

12. În opinia autorului excepției, prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua și alin. (3), precum și

art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010

contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, art. 37 alin. (1) privind dreptul de a fi ales, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 123 alin. (4) potrivit căruia "Între prefecți, pe de o parte, consiliile locale și primari, precum și consiliile județene și președinții acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare." și art. 124 alin. (3) potrivit căruia "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii". Totodată, sunt invocate dispozițiile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora: "Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârșită, nu constituia o infracțiune, potrivit dreptului național și internațional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii".

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua și

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 347 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015,

Decizia nr. 167 din 17 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015,

Decizia nr. 856 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 3 martie 2016,

Decizia nr. 550 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din data de 17 august 2015,

Decizia nr. 114 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din data de 13 mai 2016, Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate, reținând, în esență, că prevederile

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010

instituie sancțiunea decăderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din funcție ca urmare a săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de lege sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor

Legii nr. 176/2010 , o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Această interdicție de 3 ani privește funcțiile sau demnitățile publice prevăzute de

Legea nr. 176/2010 , cu excepția celor electorale. Curtea a reținut că, în contextul normativ de stabilire a unor interdicții în ceea ce privește funcțiile și demnitățile publice, prevederile

art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010

instituie reguli specifice referitoare la ocuparea funcțiilor eligibile. Astfel, interdicția de a mai ocupa aceeași funcție eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancțiune cu natură juridică distinctă, Curtea statuând că reglementarea supusă controlului de constituționalitate se integrează scopului legii - asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale, fără a încălca normele constituționale privind dreptul de a fi ales.

14. Curtea a reținut, de asemenea, că prevederile de lege criticate dau expresie art. 16 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia "Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii [...]."

15. Distinct de acestea, Curtea reamintește că, prin

Decizia sa nr. 418 din 3 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 , prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) și art. 16 din Constituție, instanța de contencios constituțional a clarificat înțelesul sintagmei "aceeași funcție" din cuprinsul

art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010

și a constatat că aceste prevederi de lege sunt constituționale în măsura în care sintagma menționată se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege.

16. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 , Curtea a reținut că prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate stabilesc sancțiunile aplicabile în cazul constatării stării de incompatibilitate sau de conflict de interese. Astfel, fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective. Norma legală criticată reprezintă, așadar, o normă de trimitere, stabilind că sancționarea incompatibilității ori conflictului de interese intervine potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, Curtea constatând că prevederile de lege criticate nu prezintă deficiențe de precizie sau claritate de natură a vicia constituționalitatea acestora.

17. Referitor la prevederile

art. 26 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 176/2010 , Curtea observă că aceste norme de lege instituie reguli în materia asigurării integrității în exercitarea funcțiilor publice de primar și președinte al consiliului județean, stabilind că, în cazul acestora, raportul de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, privind starea de incompatibilitate sau conflict de interese, se comunică prefectului. Curtea reține că o asemenea reglementare nu are semnificația stabilirii unui raport de subordonare între primar/președintele consiliului județean, pe de o parte, și prefect, pe de altă parte. Prevederile

art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010

au fost redactate în corelare cu normele cuprinse în

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 ,

Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali și

Legea nr. 340/2004

privind prefectul și instituția prefectului, legiuitorul stabilind obligația Agenției Naționale de Integritate de a comunica prefectului raportul de evaluare, deoarece prefectul are, potrivit legii, atribuții în constatarea încetării mandatului de primar/președinte al consiliului județean, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 69 și

art. 108 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 .

18. Astfel, Curtea constată că prefectul îndeplinește, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcționării autorității administrației publice, în condiții de imparțialitate, fără a fi pusă în discuție crearea unui raport de subordonare între primar/președinte al consiliului județean și prefect. Curtea subliniază astfel, că, departe de a constitui o încălcare a art. 123 alin. (4) din Constituție, prevederile de lege criticate dau expresie rolului prefectului, în calitate de reprezentant al Guvernului, de a asigura, la nivelul județului sau, după caz, al municipiului București, aplicarea și respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor și a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum și a ordinii publice, astfel cum stabilește

art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 340/2004

privind prefectul și instituția prefectului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 24 martie 2008.

19. De asemenea, Curtea reține că ordinul emis de prefect, în temeiul acestei atribuții legale, este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, în sensul că, prin intermediul său, se ia act de o situație juridică preexistentă, clarificându-se și definitivându-se, astfel, raporturi juridice stabilite anterior, prin alte acte juridice. Ca atare, prin crearea acestei atribuții, rațiunea legiuitorului nu contravine prevederilor constituționale, întrucât, conform art. 102 alin. (1) din Legea fundamentală, Guvernul exercită conducerea generală a administrației publice, iar prefectul este, potrivit art. 123 alin. (2), reprezentantul său pe plan local.

20. Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile art. 123 alin. (4) din Constituție nu sunt încălcate de vreme ce atribuția legală exercitată de prefect, prin emiterea unui asemenea act administrativ, nu este de natură să creeze raporturi de subordonare între funcția de prefect și cele de primar sau președinte al consiliului județean, și nu este de natură a modifica situații juridice preexistente, stabilite prin alte acte juridice. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 175 din 29 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 435 din data de 10 iunie 2016.

21. Distinct de acesta, Curtea reține că reglementarea conflictului de interese ca abatere disciplinară are un conținut juridic clar și univoc. Astfel, potrivit

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 , "Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni", în timp ce, potrivit art. 301 din Codul penal, conflictul de interese, reglementat ca infracțiune, reprezintă "Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură", și care se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică. Pe cale de consecință, Curtea constată că susținerile autorului excepției, în sensul existenței unui paralelism legislativ în cazul conflictului de interese, nu subzistă.

22. În final, Curtea constată că prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție privind legalitatea pedepsei nu au incidență în soluționarea excepției de neconstituționalitate.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Săvel Viorel Botezatu în Dosarul nr. 777/86/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua și alin. (3) și

art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, sunt constituționale în raport de criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2016.