Decizia nr. 585/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Șofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Crîșmaru în Dosarul nr. 3.932/101/2015 al Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.228D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții că autoarea excepției a transmis la dosarul cauzei decizia de concediere emisă de Societatea P.E.E.H. Hidroelectrica - S.A. București.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalității în fața legii, iar pentru situații juridice diferite legiuitorul poate stabili reguli procedurale diferite.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința nr. 5 din 26 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.932/101/2015, Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Crîșmaru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire a unei sentințe civile.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, prin

Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015 , Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006

invocată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind din București în numele unor membri de sindicat, sindicat din care a făcut parte și autoarea excepției. Aceasta susține că, după constatarea neconstituționalității articolului care a stat la baza concedierii sale, îi este îngrădit dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, întrucât nu poate exercita calea revizuirii dacă nu a invocat excepția în dosarul fondului. Arată că, de vreme ce dispozițiile Constituției se răsfrâng în mod egal asupra tuturor cetățenilor, și dispozițiile declarate neconstituționale trebuie să se răsfrângă în aceeași măsură asupra tuturor cetățenilor și trebuie aplicate în mod unitar, fără a fi impuse condiții cu privire la exercitarea unei anumite apărări prin formularea excepției de neconstituționalitate. Mai arată că fundamentul pentru care o dispoziție este declarată neconstituțională este tocmai acela că încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, iar efectele acesteia nu trebuie să se adreseze doar unei anumite categorii de persoane, în speță doar celor care au invocat anterior excepția, în exercitarea unor căi de atac extraordinare, așa cum este cazul de față.

6. Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că textul de lege criticat este constituțional, asigurând securitatea raporturilor juridice.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând, în esență, că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea accesului liber la justiție, întrucât acesta nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, și nici cea privind nesocotirea principiului egalității în drepturi, de vreme ce părțile se află în situații juridice diferite determinate de modul în care a fost soluționat recursul.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile supuse controlului de constituționalitate nu aduc atingere principiului egalității în drepturi, fiind aplicabile tuturor celor aflați în ipoteza normei. Arată, totodată, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații diferite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit.d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții".

13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-o cauză al cărei obiect îl constituie cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă a unei sentințe civile prin care a fost respinsă contestația autoarei excepției împotriva deciziei de concediere emise de Societatea P.E.E.H. Hidroelectrica - S.A. București - S.H. "Porțile de Fier". Motivarea cererii de revizuire s-a fundamentat pe faptul că, prin

Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015 , Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor de lege care au stat la baza deciziei de concediere a autoarei excepției, respectiv

art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 . Excepția de neconstituționalitate soluționată prin acea decizie a fost ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind din București în numele unor membri de sindicat, sindicat din care a făcut parte și revizuienta - autoare a excepției, potrivit susținerilor sale. Intimata Societatea Hidroelectrica din București s-a apărat arătând că revizuienta nu a ridicat în propria cauză excepția de neconstituționalitate a prevederilor a căror neconstituționalitate a fost constatată de Curtea Constituțională prin decizia menționată.

15. Prin

Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul" din cuprinsul dispozițiilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituțională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora. Prin decizia menționată, Curtea a reținut (paragraful 33), în esență, că impunerea evocării fondului ca o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire a respectivei hotărâri judecătorești încalcă art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și accesul liber la justiție al cetățenilor, garantat de art. 21 din Legea fundamentală. Prin respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile pct. 11 al alin. (1) al art. 509 din Codul de procedură civilă, pe motiv că hotărârea a cărei revizuire se cere nu antamează fondul, este lipsit de eficiență însuși controlul de constituționalitate, întrucât părțile se află în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curții - deci ale controlului de constituționalitate pe care ele l-au declanșat -, ceea ce reprezintă o veritabilă sancțiune aplicabilă acestora. În plus, aceasta echivalează cu o limitare nepermisă a exercitării unei căi de atac.

16. În cauza de față, criticile vizează o problematică diferită față de cea cu privire la care s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia de admitere mai sus menționată. Astfel, dacă prin

Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015 , Curtea a admis excepția în măsura în care erau excluse de la calea de atac a revizuirii acele hotărâri care nu antamau fondul pricinii, vizând, așadar, doar aspecte de procedură, în cauza de față, autoarea excepției critică faptul că prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă permit doar persoanelor care au invocat o excepție de neconstituționalitate care a fost admisă de Curtea Constituțională să solicite revizuirea, după rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în cauza în care a fost ridicată acea excepție.

17. Prin urmare, întrucât critica are în vedere un alt aspect decât cel asupra căruia Curtea deja s-a pronunțat, textul nefiind constatat ca neconstituțional în integralitatea sa, ci doar în ce privește condiția de admisibilitate a cererii de revizuire a hotărârii judecătorești după cum în aceasta a fost sau nu evocat fondul pricinii, rezultă că nu este aplicabil cazul de inadmisibilitate prevăzut de

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 . În consecință, Curtea va examina conformitatea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă cu Legea fundamentală din perspectiva învederată de autoarea excepției, referitoare la excluderea implicită de la posibilitatea de a promova calea de atac a revizuirii a persoanelor care au fost părți în procese în care nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate a unui text a cărui contrarietate cu prevederi ale Constituției a fost constatată după rămânerea definitivă a hotărârii a cărei revizuire se dorește.

18. Față de critica formulată, Curtea reține că acest motiv de revizuire a fost introdus prin

Legea nr. 177/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Întrucât prin acest act normativ a fost abrogat

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

care prevedea obligativitatea suspendării judecării cauzei în situația invocării excepției de neconstituționalitate, pentru a contracara posibilele consecințe injuste ale soluționării cauzei aflate pe rolul instanțelor ordinare mai înainte ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate cu care a fost sesizată, a fost introdus, prin art. II pct. 1 și art. III pct. 2 din legea menționată, un nou motiv de revizuire, atât în materie civilă - art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865, cât și în materie penală - art. 408^2 din Codul de procedură penală din 1968. Așadar, revizuirea întemeiată pe acest motiv a fost reglementată ca un remediu procesual pentru nesuspendarea soluționării cauzei, rezultată din abrogarea

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , remediu aplicabil doar în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate și în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

19. Cu privire la aceste prevederi care au instituit noul motiv de revizuire, Curtea Constituțională a apreciat, prin

Decizia nr. 636 din 14 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 august 2012, că nu contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție, pentru că persoanele care au invocat excepția de neconstituționalitate și cele care nu au întreprins acest demers procesual se află în situații juridice diferite, Curtea remarcând diferența obiectivă dintre părțile dintr-un proces care înțeleg să își valorifice dreptul constituțional și legal de a contesta constituționalitatea prevederilor legale care le sunt aplicabile și cele care nu manifestă o astfel de diligență.

20. Tot astfel, și prin

Decizia nr. 48 din 4 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, Curtea a constatat conformitatea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă analizat prin prisma unor critici similare celor formulate și în cauza de față, în sensul că liberul acces la justiție ar fi încălcat prin recunoașterea dreptului de a se adresa instanței de judecată cu o cerere de revizuire doar persoanelor în a căror cauză s-a invocat și s-a admis excepția de neconstituționalitate, astfel încât doar aceste persoane își pot apăra drepturile și interesele legitime deduse judecății, deși decizia de admitere a unei astfel de excepții pronunțată de Curtea Constituțională produce efecte erga omnes.

21. Constituționalitatea textului de lege criticat din perspectiva vizată de autoarea prezentei excepții este susținută și de raționamentul pe care Curtea l-a dezvoltat în

Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, prin care a constatat că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Prin decizia menționată, Curtea s-a pronunțat cu privire la dispozițiile din Codul de procedură penală potrivit cărora revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

22. Așadar, Curtea a constatat, în materie procedural penală, că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă în textul analizat, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Această concluzie a Curții Constituționale, formulată prin intermediul unei decizii de admitere care este definitivă și general obligatorie, având efecte erga omnes, își găsește pe deplin aplicabilitatea și în situația revizuirii introduse în conformitate cu normele procedurale civile.

23. Raționamentul Curții care a condus la pronunțarea deciziei menționate susține constituționalitatea soluției legislative cuprinse în Codul de procedură civilă, diferită de cea a cărei neconstituționalitate a fost sancționată prin

Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 . Deosebirea esențială constă chiar în faptul că, în materie civilă, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea ca revizuirea să fie introdusă în cazul oricărei hotărâri definitive, indiferent de data la care aceasta a devenit definitivă și indiferent dacă în cursul soluționării litigiului a fost sau nu ridicată o excepție de neconstituționalitate, așa cum se întâmpla în materie penală anterior pronunțării deciziei de constatare a neconstituționalității unei asemenea soluții legislative.

24. Cu alte cuvinte, nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate formulată de autoarea prezentei excepții, argumentele în sprijinul conformității prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă cu dispozițiile art. 16 și art. 21 din Legea fundamentală înscriindu-se chiar în logica subliniată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 . Astfel, prin decizia de admitere citată, Curtea a observat că art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală se îndepărta de soluția legislativă cuprinsă în Codul de procedură penală din 1968, modificat prin

Legea nr. 177/2010 , care viza doar procesele în care fusese invocată excepția de neconstituționalitate admisă după rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate. Curtea a constatat că, în noua redactare, legiuitorul a făcut aplicabilă procedura revizuirii în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate tuturor cauzelor definitiv judecate, asimilând efectul deciziei de admitere a Curții Constituționale din materie penală cu cele ale unei legi penale mai favorabile. Or, Curtea a reținut ( Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 , paragraful 33) că o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a invocat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

25. În plus, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive care au fost pronunțate în cauze în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curții de admitere și a fost, în consecință, respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). În schimb, cauzele soluționate definitiv și în care nu a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate nu pot face obiectul revizuirii, operând principiul autorității lucrului judecat.

26. Așadar, instanța de contencios constituțional a statuat în sensul că o decizie prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate profită, în exercitarea căii de atac a revizuirii, persoanelor care au invocat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv ( Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 , paragraful 22). În acest fel, Curtea a dat eficacitate prevederilor constituționale care garantează dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

27. Persoanele care au fost părți în procese soluționate prin hotărâri definitive pronunțate în temeiul unor texte de lege care au fost constatate ca neconstituționale printr-o decizie ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, dar care nu au ridicat o excepție de neconstituționalitate cu privire la acele texte, nu se pot prevala de calea de atac a revizuirii întemeiată pe un asemenea motiv. Rațiunea pentru care legiuitorul a optat pentru această soluție este justificată de necesitatea respectării autorității de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în procese desfășurate în conformitate cu regulile de procedură specifice, în cursul judecării cărora părțile au avut posibilitatea legală de a beneficia de toate mijloacele de apărare pe care legea le pune la dispoziție. Depinde de conduita procesuală a fiecărei părți să invoce sau nu unele sau altele dintre mijloacele procesuale pe care legea le reglementează și care sunt apte și adecvate spre a fi utilizate în funcție de situația procesuală și de parcursul procesual al cauzei. Așadar, neinvocarea excepției de neconstituționalitate, deși era susceptibilă de a fi ridicată, conduce la imposibilitatea de a solicita revizuirea ca urmare a admiterii acesteia într-o altă cauză, fără ca astfel să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil, așa cum pretinde autoarea excepției.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Crîșmaru în Dosarul nr. 3.932/101/2015 al Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 septembrie 2016.