Decizia nr. 277/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată, modificată și completată prin mai multe acte normative, precum și, în mod special, a dispozițiilor art. 14 teza întâi și ale art. 15 din ordonanța, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nippon Group Product" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.593/2002 al Judecătoriei Urziceni.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondata, arătând ca dispozițiile legale criticate nu sunt discriminatorii. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 și 24 din Constituție, se arata ca, în realitate, comercianții pot contesta în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, având posibilitatea de a-și exercită dreptul la apărare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 10 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.593/2002, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 11/1994 , modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 58/2000 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 37/2002 , cu trimitere specială la art. 14 teza întâi și art. 15, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nippon Group Product" - S.R.L. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esenta, ca dispozițiile ordonanței, în ansamblul lor, încalcă libertatea comerțului, "ignorand calitatea consumatorului de parte activa a raportului comercial și reducându-l astfel la rolul de simplu spectator la războiul dintre stat și comerciant". De asemenea, se considera ca reglementarea data prin ordonanța criticata "excede cadrului constituțional, rolul statului fiind, conform art. 134 alin. (2) lit. b), <<protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară>>", iar în opinia autorului excepției, "nici unul din aceste interese nu se regaseste în ordonanța criticata și nici vreun altul la care Constituția să facă referire directa".

Cu privire specială la dispozițiile art. 14 teza întâi din ordonanța criticata, autorul excepției susține ca se încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (2) și ale art. 24 alin. (1), întrucât la simpla "cerere" a consumatorului se naște în sarcina comerciantului obligația de "a înlocui" sau de "a restitui", fără ca acesta să poată recurge la judecata unei instanțe.

Referitor la dispozițiile art. 15 din ordonanța, se susține ca sunt incalcate dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (2), în sensul că se ingradeste dreptul comerciantului de acces liber la justiție, precum și ale art. 134 alin. (1), întrucât sunt inlaturate posibilitățile de stabilire a unei "înțelegeri între părți, specifice economiei de piața". În același timp, autorul excepției apreciază ca prin dispozițiile art. 15 alin. 4 din ordonanța se încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, comerciantul fiind discriminat, iar posibilitățile sale de a se apara și a aduce dovezi împotriva constatărilor procesului-verbal de contravenție fiind limitate.

Judecătoria Urziceni apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul susține ca excepția este neîntemeiată, întrucât comerciantul are posibilitatea să se adreseze justiției cu plângere împotriva procesului-verbal de contravenție și să-și facă apărările pe care le considera necesare.

De asemenea, în legătură cu susținerea ca sunt incalcate dispozițiile constituționale ale art. 134, se arata ca acestea nu obliga statul sa protejeze "comercianții de răspunderea pe care o au atunci când introduc pe piața produse necorespunzătoare calitativ, care pun în pericol viața, sănătatea sau interesele economice ale consumatorilor".

Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere se arata ca "textele criticate nu instituie privilegii sau discriminări între cetățeni, în calitate de consumatori, și agenții economici". Pe de altă parte, se susține ca ordonanța vizează protecția consumatorului, astfel ca este justificat un tratament juridic diferit al consumatorilor care nu sunt în aceeași situație cu comerciantul.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 și 24 din Constituție, se arata ca, în realitate, comercianții pot contesta în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, ceea ce autorul excepției a și făcut prin plângerea pe care a adresat-o instanței.

De asemenea, Avocatul Poporului arata ca, potrivit prevederilor ordonanței, comerciantul are posibilitatea sa refuze pretențiile consumatorului, situație în care acesta se poate adresa instanței, în fața căreia fiecare parte își poate formula apărările pe care le considera necesare.

În ceea ce privește susținerea ca dispozițiile ordonanței încalcă prevederile art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție, Avocatul Poporului arata ca textul criticat asigura condițiile necesare pentru comercializarea de produse și prestarea de servicii, precum și de eliminare a unor practici comerciale abuzive, ceea ce corespunde obligației statului privind "crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 21 din 21 august 1992

privind protecția consumatorilor, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 11 din 7 martie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 14 martie 1994, ordonanța republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, ulterior modificată și completată prin mai multe acte normative, și, în special, dispozițiile art. 14 teza întâi și ale art. 15 din ordonanța.

Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

are ca obiect reglementarea măsurilor menite să asigure protecția consumatorilor în raporturile lor cu agenții economici împotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viața, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile și interesele economice legitime, precum și de a avea acces la piețe, care să le asigure o gama variata de produse și servicii de calitate, stabilind, corelativ, obligațiile agenților economici - producători, comercianți și prestatori de servicii.

Dispozițiile art. 14 teza întâi și ale art. 15 din ordonanța, în special vizate, au următorul cuprins:

- Art. 14 teza întâi: "În cazul produselor la care timpul de nefunctionare din cauza deficiențelor apărute în cadrul termenului de garanție depășește 10% din acest termen, precum și în cazul produselor alimentare, farmaceutice sau cosmetice care prezintă abateri față de caracteristicile calitative prescrise, vânzătorul este obligat, la cererea consumatorului, să le înlocuiască sau sa restituie contravaloarea acestora [...].";

- Art. 15: "Restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achiziționat ori a serviciului prestat se face imediat după constatarea imposibilității folosirii acestuia, dacă aceasta situație nu este imputabilă consumatorului.

Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizată a acestuia, calculată în funcție de indicele de inflație comunicat de Institutul Național de Statistica. Valoarea actualizată astfel calculată nu va putea fi mai mica decât contravaloarea produsului sau serviciului pe care agentul economic obligat la restituire o percepe pentru produse sau servicii de același fel, în momentul restituirii.

Agentul economic are aceleași obligații pentru produsul sau serviciul înlocuit ca și pentru produsul sau serviciul vândut inițial.

Persoanele împuternicite conform art. 49 să constate contravenția și să aplice sancțiunea prevăzută de prezenta ordonanță vor stabili o dată cu sancțiunea și măsuri de remediere, înlocuire a produsului ori a serviciului, precum și restituirea contravalorii acestuia, după caz."

Critica de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și, în mod special, a dispozițiilor art. 14 teza întâi și ale art. 15 din aceeași ordonanța, specificate de autorul excepției, se bazează pe susținerea ca ar fi incalcate dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, precum și ale art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) privind economia, texte care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";

- Art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b): "(1) Economia României este economie de piața.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.

Drepturile cetățenilor care au calitatea de consumatori și obligațiile corelative ale agenților economici, prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, au caracter de protecție împotriva unor practici abuzive și nicidecum discriminatoriu, cum susține autorul excepției, acestea fiind adecvate poziției specifice a consumatorilor în raporturile cu producătorii și comercianții care beneficiază de plată prețului pentru produsul vândut. De altfel, în condițiile în care, în mod evident, situațiile în care se afla consumatorii și partenerii lor - producători, comercianți și prestatori de servicii - sunt diferite, este firesc ca tratamentul juridic aplicabil să fie diferit, aceasta justificandu-se în mod rațional și obiectiv.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției ca este încălcat liberul acces la justiție, precum și dreptul la apărare, Curtea retine ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 , inclusiv cele menționate special - art. 14 teza întâi și art. 15 -, nu cuprind asemenea restrictii. Dimpotriva, din economia prevederilor ordonanței rezultă ca în cazul unor litigii, acestea, conform principiilor generale de drept, se soluționează de către instanțele judecătorești, potrivit legii, fără privilegii și discriminări. De asemenea, în cazul constatării unor contravenții, comerciantul sau producătorul poate să conteste temeinicia și legalitatea procesului-verbal de constatare și să-și facă apărările pe care le considera necesare.

Curtea nu retine nici susținerea ca ar fi incalcate dispozițiile art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) din Constituție, întrucât funcționarea normală a economiei de piața este perfect compatibila cu măsurile de protecție a consumatorilor, iar libertatea comerțului și protejarea intereselor naționale în activitatea economică nu numai că nu sunt incompatibile cu fixarea unor reguli privind calitatea produselor sau a serviciilor prestate, dar acestea sunt impuse de alte obligații ce revin statului, și anume cea prevăzută la art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituție, cu privire la crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată, modificată și completată prin mai multe acte normative, precum și, în mod special, a dispozițiilor art. 14 teza întâi și ale art. 15 din ordonanța, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nippon Group Product" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.593/2002 al Judecătoriei Urziceni.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2003.