Decizia nr. 310/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 167, 168, 169, 171, 172 și 173 din Legea nr. 105/1992

cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, excepție ridicată de Societatea Comercială "Latina Prodplast" - S.R.L. în Dosarul nr. 21.645/2002 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal este prezent autorul excepției, prin avocat Nicolae Chirila, lipsind Societatea Comercială CASCADES ARNSBERG GMBH.

Avocatul autorului excepției lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției, având în vedere ca asupra constituționalității dispozițiilor legale atacate Curtea Constituțională s-a mai pronunțat.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând ca asupra constituționalității textelor ce fac obiectul excepției Curtea s-a mai pronunțat, respingând excepția.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 21.645/2002, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 167, 168, 169, 171, 172 și 173 din Legea nr. 105/1992

cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, excepție ridicată de Societatea Comercială "Latina Prodplast" - S.R.L.

În motivarea excepției se susține ca textele legale criticate contravin art. 21, 24, 41, 125 și 135 din Constituție, deoarece "instanțele de judecată române nu pot proceda la examinarea pe fond a hotărârii străine și nici la modificarea ei".

Instanța de judecată considera ca dispozițiile legale criticate nu vin în contradictie cu textele constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca recunoașterea unei hotărâri judecătorești străine nu încalcă prevederile constituționale invocate. Hotărârile judecătorești străine dobândesc, în general, forta executorie întocmai ca și o hotărâre proprie statului pe teritoriul căruia se cere executarea, dacă se obține exequaturul, în condițiile stabilite de lege.

Recunoașterea efectelor hotărârilor judecătorești străine presupune respectarea regulii potrivit căreia admiterea efectelor se subordonează condiției regularitatii internaționale, aceasta însemnând ca instanța română verifica condițiile prevăzute de

Legea nr. 105/1992 , iar o dată investită cu titlu executoriu, hotărârea judecătorească străină dobândește putere executorie pe teritoriul României.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile legale criticate nu au legătură cu principiile constituționale referitoare la proprietate și la protecția proprietății private. Se arata ca textele legale criticate nu contravin principiului liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Legea fundamentală și nici principiului infaptuirii justiției prin instanțele judecătorești consacrat de art. 125 din Constituție.

De asemenea, se arata ca textul legal criticat nu contravine nici art. 24 din Constituție, deoarece, potrivit

art. 167 din Legea nr. 105/1992 , instanța română investită cu cererea de recunoaștere a hotărârii străine este obligată, în cazul în care hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, să constate ca acesteia i-a fost înmânată în timp util citația pentru termenul de dezbateri în fond, ca și actul de sesizare a instanței și ca i s-a dat posibilitatea de a se apara și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.

În concluzie, se apreciază ca textul care face obiectul excepției de neconstituționalitate este constituțional.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția are ca obiect dispozițiile

art. 167, 168, 169, 171, 172 și 173 din Legea nr. 105/1992

cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, al căror conținut este următorul:

- Art. 167: "Hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate în art. 166 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunțată;

b) instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii menționate, competența sa judece procesul;

c) exista reciprocitate în ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea.

Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, trebuie să se constate, de asemenea, ca i-a fost înmânată în timp util citația pentru termenul de dezbateri în fond, cat și actul de sesizare a instanței și ca i s-a dat posibilitatea de a se apara și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.

Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citarii persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine, poate fi invocat numai de către acea persoana.";

- Art. 168: "Recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată în unul dintre următoarele cazuri:

1. hotărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate;

2. hotărârea încalcă ordinea publică de drept internațional privat român; constituie un asemenea temei de refuz al recunoașterii încălcarea dispozițiilor art. 151 privitoare la competența exclusiva a jurisdicției române;

3. procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitiva, a instanțelor române sau se afla în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine.

Recunoașterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv ca instanța care a pronunțat hotărârea străină a aplicat o alta lege decât cea determinata de dreptul internațional privat român, afară numai dacă procesul privește starea civilă și capacitatea unui cetățean român, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.";

- Art. 169: "Sub rezerva verificării condițiilor prevăzute de art. 167 și 168, instanța română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine și nici la modificarea ei.";

- Art. 171: "Cererea de recunoaștere a hotărârii străine se întocmește potrivit cerințelor prevăzute de legea procedurala română și va fi însoțită de următoarele acte:

a) copia hotărârii străine;

b) dovada caracterului definitiv al acesteia;

c) copia dovezii de inmanare a citației și actului de sesizare, comunicate părții care a fost lipsa în instanța străină sau orice alt act oficial care să ateste ca citația și actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util, de către partea împotriva căreia s-a luat hotărârea;

d) orice alt act, de natura sa probeze, în completare, ca hotărârea străină îndeplinește celelalte condiții prevăzute de art. 167.

Actele prevăzute în alin. 1 vor fi însoțite de traduceri autorizate și vor fi supralegalizate, cu respectarea dispozițiilor art. 162. Supralegalizarea nu se cere în cazul în care părțile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.";

- Art. 172: "Cererea de recunoaștere a hotărârii străine se soluționează pe cale principala prin hotărâre, iar pe cale incidența prin încheiere interlocutorie, în ambele cazuri după citarea părților.

Cererea poate fi soluționată fără citarea părților dacă, din hotărârea străină rezultă ca pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii.";

- Art. 173: "Hotărârile străine, care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligați a le executa, pot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviințării date, la cererea persoanei interesate, de către tribunalul județean în circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea. [...]"