Decizia nr. 356/2003

Curtea Constituțională a fost sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. a) din Constituție, la data de 22 septembrie 2003, de 69 de deputați, în vederea declanșării controlului de constituționalitate asupra Legii de revizuire a Constituției României.

Potrivit tabelului cuprinzând semnăturile autorilor sesizării de neconstituționalitate, cei 69 de deputați sunt următorii: Ludovic Abitei, Maria Apostolescu, Mitzura Domnica Arghezi, Gheorghe Ariton, Ștefan Baban, Mitica Balaet, Ioan Baldea, Angela Bogea, Augustin Lucian Bolcas, Damian Brudasca, Constantin Bucur, Florea Buga, Daniela Buruiana Aprodu, Cristian Valeriu Buzea, Corneliu Ciontu, Radu Ciuceanu, Emil Crisan, Gheorghe Dinu, Ion Dolanescu, Dumitru Dragomir, Constantin Dutu, Nicolae Enescu, Gelil Eserghep, Vlad Gabriel Hogea, Iancu Holtea, Costel Marian Ionescu, Daniel Ionescu, Mihaela Ionescu, Smaranda Ionescu, Marius Iriza, Florina Ruxandra Jipa, Leonida Lari Iorga, Ștefan Lapadat, Nicolae Leonachescu, Irina Loghin, Paul Magheru, Ludovic Mardari, Adrian Maracineanu, Ilie Merce, Ioan Miclea, Iulian Mincu, Costache Mircea, Ion Minzina, Ion Mocioi, George Moisescu, Adrian Moisoiu, Vasalie Moiș, Ștefan Pascut, Doru Dumitru Palade, Eugen-Lucian Plesa, Constanta Popa, Costel Eugen Popescu, Gheorghe Pribeanu, Octavian-Mircea Purceld, Dumitru Puzdrea, Grigore Emil Rădulescu, Emil Rus, Octavian Sadici, Danut Neculai Saulea, Ioan Sonea, Anghel Stanciu, Mircea Stoian, Paul Snaider, Marcu Tudor, Lia Olguta Vasilescu, Nicolae Vasilescu, Marinache Visinescu, Ion Bancescu și Nicolae Gradinaru.

Sesizarea a fost trimisa Curții Constituționale prin Adresa nr. 51/651 din 22 septembrie 2003 a secretarului general al Camerei Deputaților și a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 4.416 din 22 septembrie 2003, formând obiectul Dosarului nr. 407A/2003.

Sesizarea înaintată Curții cuprinde, în esenta, următoarele critici de neconstituționalitate:

1. Încălcarea limitelor revizuirii, consacrate în dispozițiile art. 148 alin. (1) din Constituție, prin aceea ca se recunoaște dreptul cetățenilor români aparținând minorităților naționale de a se exprima în limba maternă în fața instanțelor de judecată.

2. Încălcarea principiului independenței justiției și a principiului separației puterilor în stat ca urmare a faptului ca Legea de revizuire a Constituției României, prin noua redactare a art. 132 alin. (2) lit. c), prevede că din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte, de drept, ministrul justiției și procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție.

3. Încălcarea de către Parlament a dispozițiilor art. 61 alin. (5) din Constituție prin modul de constituire a comisiei de mediere.

4. Încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție prin aceea că nu a existat cvorumul necesar pentru adoptarea unei legi constituționale.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, dispozițiile art. 72-78, art. 144 lit. a) și g), ale

art. 146, 147 și 148 din Constituție, ale Legii nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, precum și ale

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, retine:

Autorii sesizării solicita Curții Constituționale ca, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituție, să constate neconstituționalitatea Legii privind revizuirea Constituției României.

Legea de revizuire a Constituției României a fost adoptată de Camera Deputaților și de Senat la 18 septembrie 2003, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003, urmând să fie supusă aprobării prin referendumul ale cărui organizare și desfășurare au fost stabilite prin

Legea nr. 375/2003 , publicată în același număr al Monitorului Oficial al României.

Examinând sesizarea, Curtea constata că nu intră în atribuțiile sale controlul constituționalității Legii de revizuire a Constituției României, după adoptarea acesteia de către Parlament, care urmează să fie supusă aprobării prin referendum.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 146 și 147 din Constituția României, revizuirea Constituției are loc în cadrul unui proces legislativ care începe prin inițierea revizuirii și se termina după aprobarea prin referendum a legii de revizuire adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.

Atribuțiile Curții Constituționale în ceea ce privește initiativele de revizuire a Constituției sunt limitativ prevăzute în

art. 144 lit. a) teza finala din Constituția României, în Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, și în

Legea nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000.

Potrivit art. 144 lit. a) teza finala din Constituția României, Curtea Constituțională se pronunța din oficiu asupra inițiativelor de revizuire a Constituției. La lit. g) a aceluiași articol se prevăd atributia Curții Constituționale de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului, precum și obligația de a confirma rezultatele acestuia.

Pentru exercitarea atributiei stabilite prin art. 144 lit. a) teza finala din Constituție, prevederile

art. 36 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, stabilesc ca, înainte de sesizarea Parlamentului cu o inițiativă de revizuire a Constituției, proiectul de lege sau propunerea legislativă se depune la Curtea Constituțională, care este obligată să se pronunțe în termen de 10 zile asupra constituționalității sale. Decizia Curții Constituționale se pronunța în plen, cu votul a două treimi din numărul judecătorilor Curții, și se comunică celor care au initiat proiectul de lege sau propunerea legislativă ori, după caz, reprezentantului acestora. Decizia se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În exercitarea atributiei prevăzute de art. 144 lit. g) din Constituție, potrivit

art. 45 din Legea nr. 3/2000 , Curtea Constituțională confirma rezultatele referendumului național, pe care le publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Legea de revizuire a Constituției intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curții Constituționale de confirmare a rezultatelor referendumului.

Curtea Constituțională și-a exercitat atribuțiile privind controlul constituționalității inițiativelor de revizuire a Constituției, prevăzute de art. 144 lit. a) teza finala din Constituție, pronunțându-se asupra constituționalității sale prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003.

Nici Legea fundamentală, nici alte legi nu prevăd atributia Curții Constituționale de a se pronunța, încă o dată, asupra constituționalității Legii de revizuire a Constituției, adoptată de Parlament în condițiile prevăzute de art. 147 alin. (1) și (2) din Constituție.

Nu s-ar putea retine atributia Curții Constituționale de a examina sesizarea privind neconstituționalitatea legii de revizuire, pe baza dispozițiilor cuprinse în prima teza a art. 144 lit. a) din Constituție, dat fiind ca acest text se referă în mod explicit la legile supuse promulgării după adoptarea acestora de către Parlament, adică la legile organice și la cele ordinare, cu privire la care procesul legislativ este reglementat prin art. 73-78 din Legea fundamentală. Or, legea de revizuire a Constituției face parte din categoria legilor constituționale, potrivit art. 72 alin. (2) din Constituție, iar procedura de adoptare și de intrare în vigoare a acesteia este reglementată prin dispozițiile cu caracter special ale art. 146 și 147 din Constituție, care nu prevăd procedura promulgării legii de către Președintele României. Această lege devine definitivă ca urmare a referendumului și intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curții Constituționale de confirmare a rezultatului referendumului.

De principiu, atunci când poporul, deținătorul suveranității naționale, este chemat să se pronunțe prin referendum asupra legii de revizuire a Constituției, și din momentul în care Parlamentul a adoptat legea respectiva, cu respectarea procedurii și limitelor stabilite de Constituantă, nici o autoritate publică nu se mai poate pronunța. Astfel se explica faptul ca instanța de contencios constituțional, în cadrul unui control a priori, se pronunța din oficiu numai asupra inițiativelor de revizuire a Constituției [art. 144 lit. a) teza finala din Constituție].

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispozițiile art. 72-78, art. 144 lit. a) teza finala și lit. g), ale

art. 146, 147 și 148 din Constituție, ale Legii nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, precum și ale

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constata ca soluționarea sesizării privind neconstituționalitatea Legii privind revizuirea Constituției României, adoptată de Camera Deputaților și de Senat în ședințele din 18 septembrie 2003, nu intră în atribuțiile Curții Constituționale.

Decizia se trimite președintelui Camerei Deputaților și președintelui Senatului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă.

Dezbaterea a avut loc la data de 23 septembrie 2003 și la ea au participat: Nicolae Popa, președinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Șerban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu, Ioan Vida, judecători.