Decizia nr. 318/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 180/2002 , excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 1.660/2003.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, întrucât în legătură cu constituționalitatea acestor prevederi de lege Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, care își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 martie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.660/2003, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , excepție ridicată din oficiu de către instanța, într-o cauza civilă privind soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenției întocmit de Garda Financiară Arad.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Judecătoria Arad susține ca dispozițiile de lege criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituție, care prevede că singura excepție de la retroactivitatea legilor o constituie legea penală mai favorabilă, pe când

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

este un act normativ în materie contravențională, or prin Decretul nr. 84 din 21 mai 1954 contravențiile au fost scoase din câmpul faptelor penale și trecute în cel al abaterilor cu caracter administrativ. De asemenea, precizează ca prin doua decizii din anul 1999 Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea

art. 12 din Legea nr. 32/1968 , care avea o redactare asemănătoare celui a cărui constituționalitate se contesta în speta.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece art. 15 alin. (2) din Constituție trebuie interpretat în acord cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "sub anumite aspecte, contravenția poate fi asimilată infracțiunii, iar distincția infracțiuni-contravenții existenta în dreptul intern al mai multor state părți este irelevanta din punctul de vedere al respectării garanțiilor stabilite prin art. 6 din convenție, acesta fiind aplicabil ambelor forme de ilicit, atâta vreme cat natura dispoziției sanctionatorii o cere (cazul Lauko c. Slovaciei)". Aceasta înseamnă ca, deși potrivit art. 141 din Codul penal prin "lege penală" se înțelege "orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete", în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, ilicitul penal poate avea o sfera mai larga, în funcție de anumite criterii, cum ar fi: natura sau scopul dispoziției sanctionatorii ori natura și gravitatea pedepsei.

Avocatul Poporului apreciază ca prevederile

art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

"sunt neconstituționale" întrucât, asa cum a reținut și Curtea Constituțională în Decizia nr. 90 din 1 iunie 1999, principiul neretroactivitatii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare, singura excepție privind legea penală mai favorabilă, or dispozițiile legale referitoare la constatarea și sancționarea contravențiilor nu sunt, în sistemul de drept românesc, norme de drept penal. Mai arata ca "în cazul constatării contravențiilor și aplicării amenzilor contravenționale, este aplicabil principiul <<tempus regit actum>>, cu atât mai mult în aceasta situație se aplică normele de drept civil și procesual civil".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , prevederi al căror conținut este următorul: "(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ."

În opinia Judecătoriei Arad, care a ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin art. 15 alin. (2) din Constituție, prevederi potrivit cărora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine: Judecătoria Arad a mai ridicat, din oficiu, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

tot prin raportare la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție și cu o motivare identică celei din prezenta cauza. Prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate pentru următoarele considerente: textul de lege criticat instituie, pentru faptele ce constituie contravenții, o soluție similară celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile. Aceasta excepție de la principiul neretroactivitatii legii este consacrată în alin. (2) al art. 15 din Constituție, precum și în art. 13 din Codul penal. Prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2), conform cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile", trebuie interpretate, în lumina art. 20 alin. (1) din Constituție, în acord cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În legislația românească, ca și a altor state europene (de exemplu, Germania, Cehia și Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și supuse unui regim administrativ. Din perspectiva conventionala, Curtea Constituțională observa ca, în jurisprudenta sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca nimic nu împiedica statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni. În principiu, convenția nu se opune tendintei de "dezincriminare" existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, asa cum s-a arătat în Hotărârea din 21 februarie 1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, aceste fapte intra sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pentru a se face aplicarea acestor prevederi Curtea Europeană a Drepturilor Omului considera ca este necesar să fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul național; 2. natura faptei; 3. natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauza. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat, de exemplu și în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998). În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit ca modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive măsurile din legislatiile naționale referitoare la dezincriminarea unor infracțiuni mai puțin grave în "interesul individului". Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut în vedere faptul ca sancțiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natura penală. În aceste condiții, distincția operata de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operanta, în sensul art. 6 din convenție, toate având caracter penal. Tocmai de aceea, prevederile acestui articol garantează oricărui "acuzat" dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern.

Prin acea decizie Curtea a considerat ca, sub acest aspect, legislația contravențională din România, similară celei germane, intra sub prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel că nu este justificată o eventuala sancționare contravențională a unei persoane pentru o faptă săvârșită în trecut, în condițiile în care aceasta fapta nu mai constituie în prezent contravenție.

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 180/2002 , excepție ridicată de Judecătoria Arad, din oficiu, în Dosarul nr. 1.660/2003 al acestei instanțe.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 septembrie 2003.