Decizia nr. 320/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999

pentru prevenirea și sancționarea spalarii banilor, excepție ridicată de Mircea Bogdan Botezatu în Dosarul nr. 1.627/2002 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă partea Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic Nicoleta Negut, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 211C/2003, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999 , excepție ridicată de Mircea Dan Condurachi în Dosarul nr. 2.973/P/2003 al Tribunalului Galați - Secția penală.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Partea prezenta și Ministerul Public sunt de acord cu măsura conexarii. Fața de aceste sustineri, pentru o mai buna administrare a justiției, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 211C/2003 la Dosarul nr. 181C/2003, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice, sustinand oral concluziile scrise depuse la dosar, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondata, considerând ca textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate în motivarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 24 martie 2003, respectiv din 4 aprilie 2003, pronunțate în dosarele nr. 1.627/2002 și nr. 2.973/P/2003, Curtea de Apel Galați - Secția penală și Tribunalul Galați - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999

pentru prevenirea și sancționarea spalarii banilor, excepție ridicată de Mircea Bogdan Botezatu și Mircea Dan Condurachi, inculpați apelanti în dosarele menționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca dispozițiile

art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999

referitoare la reglementarea infracțiunii de spalare a banilor sunt neconstituționale, deoarece încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție privitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, ce consacra ocrotirea egala a proprietății private. Astfel, se menționează, în esenta, ca prin textul

art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999 :

- se creează o "discriminare negativa în ceea ce-l privește pe inculpat", întrucât acesta "a transferat valorile obținute dintr-o pretinsa infracțiune de înșelăciune", în timp ce faptuitorii care transfera valorile obținute din alte infracțiuni în scopurile prevăzute de

art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999

"nu sunt pedepsiți de textul acestei legi", astfel ca s-ar încalcă principiul "înscris" în art. 16 alin. (1) din Constituție, "cat timp cetățenii nu mai sunt egali în fața legii";

- se sancționează "doar transferul sau schimbul de bunuri provenite din înșelăciunea comisă în domeniul bancar, financiar sau de asigurări", nu și "schimbarea sau transferul de valori provenite din înșelăciunea comisă în dăuna altor proprietăți", astfel că nu s-ar ocroti în mod egal toate formele de proprietate.

În susținerea excepției, autorii acesteia mai precizează ca "un argument în plus ca prevederile

Legii nr. 21/1999

sunt neconstituționale îl constituie și faptul ca legiuitorul a abrogat acest act normativ, prin adoptarea

Legii nr. 656/2002 , care sancționează în mod nediscriminatoriu faptele de spalare de bani".

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel Galați - Secția penală arata ca aceasta este neîntemeiată. În legătură cu pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, instanța de judecată se referă la jurisprudenta Curții Constituționale, în care s-a precizat ca egalitatea nu înseamnă uniformitate și ca pentru situații diferite se impun soluții juridice diferite. Curtea de Apel Galați arata ca cerința legală de a sanctiona faptele înscrise la lit. a) a

art. 23 din Legea nr. 21/1999

este general valabilă și obligatorie, fără nici o discriminare și fără nici un privilegiu. Instanța mai precizează ca aceste aspecte nu reprezintă probleme de constituționalitate, ci de aplicare a legii, care nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.

În ceea ce privește susținerea referitoare la încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, Curtea de Apel Galați arata ca nici aceasta nu poate fi primită pentru aceleași ratiuni avute în vedere la analiza principiului constituțional analizat anterior. Din prevederile

Legii nr. 656/2002 , care a abrogat

Legea nr. 21/1999 , nu rezultă, asa cum afirma autorul excepției, dacă legiuitorul a avut în vedere sancționarea în mod discriminatoriu a faptelor de spalare de bani sau a avut alte ratiuni.

În opinia Tribunalului Galați - Secția penală, excepția este nefondata. Se apreciază ca argumentul privind încălcarea principiului egalității se explica printr-o confuzie între persoanele aflate în aceeași situație juridică cu cele aflate în situații diferite. Instanța retine ca

Legea nr. 21/1999

ultraactiveaza în cauza, fiind mai favorabilă în comparatie cu

Legea nr. 656/2002 .

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția este inadmisibila deoarece

Legea nr. 21/1999

a fost abrogată prin dispoziția

art. 31 din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spalarii banilor.

Guvernul apreciază ca excepția nu poate fi respinsă ca inadmisibila, deoarece dispozițiile

art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 , care fac obiectul excepției, sunt incidente în cauza în temeiul art. 15 alin. (2) din Constituție și al art. 13 din Codul penal. Pe fond, Guvernul considera neîntemeiată excepția de neconstituționalitate în raport cu art. 16 din Constituție, deoarece nu se încalcă nici unul dintre criteriile egalității în drepturi enumerate în art. 4 din Constituție. Nu se poate susține ca prevederile

art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999

contraveneau art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece dispozițiile acestui articol erau aplicabile tuturor persoanelor care savarsisera infracțiunile expres și limitativ menționate, fără nici o deosebire sau distincție. Aceleași argumente pot fi invocate și pentru respingerea criticilor formulate de autorul excepției cu privire la încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile legale criticate nu faceau nici o distincție în ceea ce privește regimul proprietății, dispozițiile acestui articol fiind aplicabile tuturor persoanelor care au săvârșit infracțiunile expres menționate, indiferent de titularul proprietății. Infracțiunea de înșelăciune, prevăzută în art. 215 din Codul penal, nu face nici o distincție în ceea ce privește regimul proprietății, iar formele reținute în conținutul anterior al infracțiunii de spalare a banilor erau specifice modalitatii de săvârșire a acestei infracțiuni, cu precizarea ca și în cazul inselaciunii în domeniul bancar, financiar sau de asigurări putea fi afectată atât proprietatea publică, cat și cea privată, iar modalitatea de ocrotire prevăzută în

art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999

era aceeași, neputându-se susține ca ar fi fost incalcate dispozițiile art. 41 alin. (2) din Constituție.

Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca dispozițiile

art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999

sunt constituționale. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție nu poate fi reținută, întrucât este dreptul statului ca, în funcție de politica penală pe care dorește sa o facă la un moment dat, sa aprecieze care fapte sunt periculoase și să le incrimineze prin prevederea lor ca infracțiuni. Făptuitorul care schimba sau transfera valorile obținute din săvârșirea infracțiunilor expres prevăzute în

art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999

nu se afla în aceeași situație juridică cu cei care schimba sau transfera valori din alte infracțiuni și, pe cale de consecința, nu se pune problema inegalitatii în fața legii a celor două categorii de persoane. Violarea principiului egalității exista atunci când se aplică un tratament diferențiat unor situații egale, fără sa existe o motivare obiectivă și rezonabila, sau dacă exista o disproportie între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite.

Nici critica privind încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție nu poate fi reținută, întrucât nu exista o ocrotire diferențiată a proprietății private, deoarece nu exista incriminari de genul celor cuprinse în

art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999

cu privire la schimbul sau transferul, dobândirea, posesia sau utilizarea de valori, cunoscând ca acestea provin din săvârșirea și a altor infracțiuni decât cele expres prevăzute în

art. 23 lit. a) din Legea nr. 21/1999 . Faptul ca unele activități, care sunt considerate periculoase la un moment dat pentru anumite valori sociale (în speta dreptul de proprietate), sunt incriminate ca infracțiuni nu înseamnă neapărat ca se face o apărare inegala în raport cu alte valori sociale ce țin de dreptul de proprietate.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost invocată, îl constituie dispozițiile

art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999

pentru prevenirea și sancționarea spalarii banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 21 ianuarie 1999, dispoziții care au următorul conținut:

"Constituie infracțiunea de spalare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani:

a) schimbarea sau transferul de valori, cunoscând ca acestea provin din săvârșirea unor infracțiuni: traficul de stupefiante; nerespectarea regimului armelor și munițiilor în forma agravantă; nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive; nerespectarea regimului materiilor explozive; falsificarea de monede sau de alte valori; proxenetismul; contrabanda; șantajul; lipsirea de libertate în mod ilegal; înșelăciunea în domeniul bancar, financiar sau de asigurări; bancruta frauduloasă; furtul și tăinuirea de autovehicule; nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri; traficul de animale ocrotite în țările lor; comerțul cu tesuturi și organe umane; infracțiunile săvârșite prin intermediul calculatoarelor; infracțiunile săvârșite cu cărți de credit; infracțiunile săvârșite de persoane care fac parte din asociații de infractori; nerespectarea dispozițiilor privind importul de deșeuri și de reziduuri; nerespectarea dispozițiilor privind jocurile de noroc; în scopul ascunderii sau disimularii originii ilicite a acestora, precum și în scop de tainuire sau de favorizare a persoanelor implicate în astfel de activități sau presupuse ca s-ar sustrage consecințelor juridice ale faptelor lor; [...]

c) dobândirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscând ca acestea provin din săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la lit. a)."

Autorii excepției susțin ca aceste dispoziții legale încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum și pe cele ale art. 41 alin. (2) privind ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de proprietar.

Curtea constata ca la data sesizării sale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate

Legea nr. 21/1999

fusese abrogată în temeiul prevederilor

art. 31 din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spalarii banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002. Curtea observa însă ca dispozițiile legale ce constituie obiectul excepției de neconstituționalitate au fost preluate în cuprinsul

art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 , care au următorul cuprins: "Constituie infracțiunea de spalare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând ca provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecata sau executarea pedepsei; [...]

c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând ca acestea provin din săvârșirea de infracțiuni."

În practica sa jurisdicțională Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca, atunci când dispoziția legală criticata a fost modificată sau preluată în noul act normativ, excepția poate să fie examinata, dacă textul legal, în noua sa redactare, conserva, în principiu, reglementarea inițială. De aceea, urmează ca excepția de neconstituționalitate să fie examinata în fondul ei.

Examinând dispozițiile legale criticate prin raportare la prevederile constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.

I. Referitor la prima critica de neconstituționalitate privind încălcarea principiului egalității în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece este atributul exclusiv al legiuitorului ca, stabilind conținutul infracțiunii de spalare a banilor, sa prevadă care anume infracțiuni pot fi considerate, la un moment dat, ca fiind infracțiuni din care provin valorile care fac obiectul operațiunilor de spalare a banilor. Reținerea unora sau altora dintre infracțiuni, în conținutul infracțiunii de spalare a banilor, nu reprezintă o discriminare a autorilor acestor infracțiuni, deoarece trebuie avute în vedere modalitățile de comitere a infracțiunii de spalare a banilor, pericolul social mai ridicat al acesteia, ceea ce justifica tratamentul diferențiat la care se referă autorul excepției. De aceea, nu pot fi acceptate susținerile autorilor excepției, potrivit cărora legiuitorul a considerat neconstituționale prevederile

Legii nr. 21/1999

și le-a abrogat prin

Legea nr. 656/2002 . Din prevederile acestei din urma legi nu rezultă dacă legiuitorul a avut în vedere sancționarea în mod discriminatoriu a faptelor de spalare de bani.

II. Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular, întrucât este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili nu numai infracțiunile din care provin acele valori ce fac obiectul spalarii banilor, dar și domeniul în care sunt săvârșite - bancar, financiar sau de asigurări -, deoarece producerea de pagube în aceste domenii de activitate are, de regula, consecințe sociale negative mai mari, ceea ce justifica un regim sanctionator diferențiat. Dispozițiile legale criticate nu fac nici o distincție în raport cu regimul proprietății, fiind aplicabile tuturor persoanelor care au săvârșit infracțiunile arătate în text, indiferent de titularul proprietății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999

pentru prevenirea și sancționarea spalarii banilor, preluate de

art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 , excepție ridicată de Mircea Bogdan Botezatu în Dosarul nr. 1.627/2002 al Curții de Apel Galați - Secția penală și de Mircea Dan Condurachi în Dosarul nr. 2.973/P/2003 al Tribunalului Galați - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 septembrie 2003.