Decizia nr. 340/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Ursachi în Dosarul nr. 408/P/2003 al Curții de Apel Constanta - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca asupra constituționalității dispozițiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 708/1997 și nr. 41/2002, statuand ca aceste dispoziții sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea nr. 18/P din 18 aprilie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 408/P/2003, Curtea de Apel Constanta - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Ursachi, inculpat în dosarul menționat.

În motivarea excepției se susține ca textul de lege criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, deoarece discrimineaza pe inculpatii cercetati ori judecati pentru infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, în raport cu alții. De asemenea, prevederile legale criticate sunt considerate contrare și dispozițiilor art. 23 alin. (7) din Constituție, potrivit cărora persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, dispoziții care nu prevăd nici o condiție restrictiva pentru luarea acestei măsuri procesuale.

Instanța de judecată și-a exprimat opinia în sensul că, deși Constituția nu condiționeaza dreptul persoanei arestate preventiv de a cere liberarea provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, și de limitele pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracțiunea de care aceasta este invinuita, aceasta condiție este prevăzută de lege. Procesul penal se judeca conform legii, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege. Este atributul legiuitorului ca, potrivit art. 49 din Constituție, sa restrângă exercițiul dreptului persoanei de a cere liberarea provizorie peste anumite limite de pedeapsa prevăzute de lege, în interesul desfășurării instrucției penale.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece limitarea infracțiunilor pentru care se poate acorda liberarea provizorie pe cauțiune este atributul legiuitorului, care a decis ca pentru infracțiunile sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani nu se acordă liberarea provizorie pe cauțiune.

Guvernul arata ca excepția privind neconstituționalitatea art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, în raport cu art. 16 din Constituție, este neîntemeiată, deoarece nu creează privilegii sau discriminări, neincalcand vreunul dintre criteriile egalității în drepturi enumerate în art. 4 din Constituție. Dispozițiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt aplicabile tuturor persoanelor care au săvârșit o infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, respectiv tuturor persoanelor care se afla în una din celelalte situații prevăzute în alin. 3 al art. 160^4 din Codul de procedură penală. Referitor la critica de neconstituționalitate în raport cu prevederile art. 23 alin. (7) din Constituție, Guvernul arata ca, prin Decizia nr. 139/2002, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, arătând ca acestea nu contravin dispozițiilor constituționale menționate, care prevăd dreptul la liberare provizorie în condițiile legii. Legiuitorul are competența exclusiva, în virtutea prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție, de a stabili condițiile ce trebuie respectate de persoana arestata preventiv pentru a beneficia de liberarea provizorie. Se arata ca, în același sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin deciziile nr. 708/1997 și nr. 41/2002. În concluzie, se arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca excepția este neîntemeiată. În acest sens, se arata că nu se poate retine încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi prin instituirea unor reguli speciale, inclusiv cea privitoare la acordarea liberării provizorii pe cauțiune doar în anumite situații, atâta timp cat ele asigura egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Tratamentul juridic mai sever se explica prin gradul de pericol social mai ridicat al situației la care se referă. Se invoca în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale. În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate, în raport cu prevederile art. 23 alin. (7) din Constituție, se arata ca nici aceasta nu poate fi reținută, deoarece liberarea provizorie pe cauțiune nu poate fi obținută decât dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, și este atributul legiuitorului sa stabilească aceste condiții, cum sunt cele privitoare la gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul săvârșirii infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani ori când inculpatul este recidivist, ori din datele existente rezultă ca acesta va săvârși o alta infracțiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevărului prin influentarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte."

Autorul excepției susține ca aceste dispoziții sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece discrimineaza pe cei aflați în situațiile prevăzute și cărora nu li se poate acorda liberarea pe cauțiune, în raport cu cei care nu se afla în aceste situații. Dispozițiile sunt considerate contrare și prevederilor art. 23 alin. (7) din Constituție, potrivit cărora persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate sub controlul judiciar sau pe cauțiune, fără vreo condiție.

Examinând dispozițiile legale criticate prin raportare la prevederile constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata. Este atributul constituțional al legiuitorului ca, din ratiuni de politica penală, sa restrângă sfera de aplicare a măsurii liberării provizorii pe cauțiune, prin interzicerea acesteia în cazul săvârșirii unor infracțiuni grave. Asa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, de vreme ce dispozițiile criticate se referă la situații diferite care reclama regim juridic diferit.

Curtea constata, de asemenea, că nu sunt incalcate nici prevederile art. 23 alin. (7) din Constituție, câtă vreme dreptul de a cere punerea în libertate nu poate fi exercitat decât în condițiile legii.

De altfel, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 139 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 11 iunie 2002, prin care excepția a fost respinsă ca neîntemeiată. Soluția adoptată, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au fost evocate împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în aceasta materie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Ursachi în Dosarul nr. 408/PAC/2003 al Curții de Apel Constanta - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2003.