Decizia nr. 346/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Spitalul Județean de Urgenta "Sf. Apostol Andrei" din Galați în Dosarul nr. 14.736/2002 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, de exemplu prin Decizia nr. 8/2003, Curtea respingând cu acel prilej excepția. Întrucât nu au apărut elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței, se solicita respingerea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 4 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 14.736/2002, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Spitalul Județean de Urgenta "Sf. Apostol Andrei" din Galați.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin modul în care reglementează instituția cauțiunii, împiedica accesul liber la justiție, cuantumul cauțiunii fiind lăsat la latitudinea exclusiva a judecătorului, neexistand criterii obiective de apreciere a acestuia. Aplicarea dispozițiilor legale criticate da posibilitatea judecătorului de a stabili cauțiuni având ca obiect plata unor sume exorbitante în cauze neevaluabile în bani și cauțiuni infime în cauze cu valori foarte mari, fapt ce vine în contradictie cu prevederile legale în materie, care instituie taxe de timbru diferențiate, pentru fiecare categorie de acțiuni în parte, în funcție de anumite criterii obiective, ce pot fi corect apreciate de către părți.

Judecătoria Galați apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât obligația de a plati cauțiunea este o garanție instituită în favoarea creditorului, necesară pentru a-și putea acoperi prejudiciul suferit ca urmare a suspendării executării silite.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Președintele Camerei Deputaților retine ca, în conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are latitudinea de a stabili, în conformitate cu prevederile Constituției, modalitatea în care poate fi suspendată executarea silită. Cartea a V-a din Codul de procedură civilă a instituit posibilitatea instanței de a decide cu privire la suspendarea executării silite la cererea expresă a părții interesate, cu plata unei cauțiuni în cuantumul pe care aceasta îl fixează.

Prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, corelate cu cele ale alin. 3 al aceluiași articol, respecta principiul accesului liber la justiție, cat timp partea interesată poate ataca încheierea asupra suspendării executării, inclusiv pentru aspecte legate de cuantumul cauțiunii stabilite, separat de soluția pronunțată cu privire la contestația la executare, realizandu-se în acest mod atât exercitarea neingradita a drepturilor procesuale ale părților, cat și controlul jurisdicțional al soluției pronunțate cu privire la cererea de suspendare.

Se apreciază ca stabilirea cuantumului cauțiunii nu este o problemă de constituționalitate, ci o problemă de fapt, interpretarea și aplicarea prevederilor criticate excedand competentei Curții Constituționale, deoarece, în conformitate cu

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, aceasta nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției.

În concluzie, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Guvernul considera neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, arătând ca textul de lege criticat nu aduce nici o atingere accesului liber la justiție, ci, dimpotriva, reprezintă o expresie a aplicării acestui principiu constituțional. Se apreciază ca procedura de judecată a contestației la executare, în ansamblul ei, se întemeiază pe dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, care prevăd ca reglementarea competentei și a procedurii de judecată se face "prin lege", dând astfel libertate legiuitorului sa statueze în aceste domenii.

Modul în care judecătorul stabilește cuantumul cauțiunii, în funcție de circumstanțele spetei, nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una ce tine de aplicarea textului procedural criticat în funcție de datele concrete ale cauzei.

În concluzie, se considera ca reglementarea criticata asigura un tratament juridic egal pentru cei interesați în exercitarea dreptului de a se adresa justiției atât în ceea ce privește încuviințarea suspendării executării silite, cat și pentru controlul judecătoresc al soluției pronunțate.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care are următorul conținut:

- Art. 403 alin. 1: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competența poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanța, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea instanței de a suspenda executarea silită până la soluționarea contestației la executare, dacă se depune o cauțiune al carei cuantum este fixat de instanța. Instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dubla finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rau-platnici.

Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție.

Asa fiind, Curtea constata ca, în condițiile în care, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, legiuitorul ordinar este abilitat sa reglementeze competența și procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric și funcțional în care se realizează accesul liber la justiție, instituirea cauțiunii nu aduce nici o atingere principiului constituțional pretins a fi încălcat. Sub acest aspect, procedura contestației la executare asigura garanții suficiente de ocrotire a accesului liber la justiție tuturor părților implicate în proces, prin însuși faptul ca le oferă posibilitatea de a contesta executarea și de a solicita suspendarea acesteia.

De altfel, și alte legislații europene reglementează instituția cauțiunii în cadrul procedurilor de executare silită. Astfel, dispozițiile art. 521 din Codul francez de procedura civilă prevăd posibilitatea celui împotriva căruia a fost emis un titlu executoriu de a evita continuarea executării provizorii a acestuia, cu autorizarea instanței, prin depunerea unei sume de bani sau a altor valori suficiente pentru a garanta suma la plata căreia a fost condamnat. De asemenea, Codul italian de procedura civilă prevede în art. 623 și 624 ca instanța poate dispune suspendarea executării silite, dacă exista motive întemeiate, cerând sau nu depunerea unei cauțiuni. În Spania, art. 528 și 529 din Codul de procedură civilă conțin dispoziții referitoare la plata unei cauțiuni în cazul executării silite, respectiv, dacă cel împotriva căruia s-a obținut titlu executoriu face opoziție la executare, trebuie să depună o sumă de bani suficienta a acoperi eventualele pagube ce ar rezultă din întârzierea executării acelui titlu.

În ceea ce privește critica referitoare la omisiunea legiuitorului de a stabili criterii obiective pentru determinarea cuantumului cauțiunii, de natura să permită săvârșirea de abuzuri de către judecător, aceasta antameaza domenii care, prin lege, sunt sustrase competentei Curții Constituționale, și anume interpretarea și aplicarea legii, de competența exclusiva a instanțelor judecătorești ordinare, și, respectiv, modificarea sau completarea unei prevederi legale, de competența exclusiva a legiuitorului. Însă Curtea retine ca, potrivit legii, judecătorul este ținut să respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cauțiunii, dat fiind ca un eventual abuz în acest sens poate fi sancționat prin exercitarea de către debitor a căilor de atac prevăzute de lege, încheierea de soluționare a cererii de suspendare putând fi atacată separat cu recurs în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, debitorul beneficiind astfel de toate garanțiile accesului liber la justiție.

Curtea retine ca s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de exemplu, prin Decizia nr. 8/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 10 martie 2003, și prin Decizia nr. 76/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003, și, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în aceasta materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de fața.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Spitalul Județean de Urgenta "Sf. Apostol Andrei" din Galați în Dosarul nr. 14.736/2002 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2003.