Decizia nr. 336/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 și 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepție ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 5.601/2002 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arata ca procedura în fața Curții Constituționale are caracter tehnic și se are în vedere specificul acestei activități de a asigura suprematia Constituției și nu de soluționare a cauzelor litigioase. În ceea ce privește procedura jurisdicțională în fața Curții, aceasta este reglementată prin

Legea nr. 47/1992

iar, referitor la competența, art. 21 trebuie coroborat cu art. 3 din lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 26 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 5.601/2002, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 și 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepție ridicată de Andronic Dorin.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esenta, ca textele de lege criticate încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 21, 24, 49, 58, 114, art. 125 alin. (3) și art. 144 din Constituție.

În argumentarea susținerilor sale, se arata ca dispozițiile

art. 8 și 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată "generează o noua modalitate neconstitutionala, de delegare legislativă în competența unei instituții de jurisdicție, caz unic în practica constituțională a țărilor din comunitatea europeană și în sfidarea normelor constituționale invocate, statuand Curtea Constituțională ca putere legiuitoare în stat". Astfel a fost posibil ca "instanța constituțională sa pronunțe o hotărâre lovită de nulitate absolută, respectiv

Hotărârea nr. 19 din 17 octombrie 2000

pentru modificarea unui act administrativ intern - Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, prin care <<de facto și de jure>> a modificat articolele 27, 242, 243, 244, 246, 247 din Codul de procedură civilă, în sensul că aceste norme de procedura nu sunt valabile și pentru instanța constituțională".

În continuare, susține autorul excepției, "este adevărat ca în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, regulile procedurii civile completează

Legea nr. 47/1992

în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții și ca aceasta compatibilitate se hotărăște de la caz la caz în mod exclusiv de către Curte și numai prin decizia sau hotărârea pronunțată în temeiul legii, în cazurile prevăzute de art. 144 din Constituția României și

art. 13 din Legea nr. 47/1992

cu ocazia derulării procedurii jurisdicționale în fiecare caz în parte". Se arata ca "nici o norma constituțională și nici un text din

Legea nr. 47/1992

nu permite Curții Constituționale de a pronunța în numele legii vreo decizie sau vreo hotărâre de sine stătătoare aplicabilă tuturor situațiilor în care are loc procedura jurisdicțională".

Autorul excepției considera ca "în condițiile în care compatibilitatea normelor de procedura s-ar stabili pentru toate cazurile deduse jurisdicției constituționale printr-un act administrativ intern (Regulament) sau chiar printr-o decizie sau hotărâre proprie a Curții Constituționale <<adoptată>> și nu pronunțată în numele legii, întreaga procedura de jurisdicție a Curții Constituționale contravine de esenta Constituției României, Convenției Europene a Drepturilor Omului, creând un sistem propriu de distribuție a justiției constituționale, statuand Curtea Constituțională mai presus de lege".

Conform susținerilor autorului excepției, recuzarea judecătorilor, suspendarea și încetarea oricărui proces sunt atribute fundamentale ale dreptului la apărare al cetățeanului, ele izvorand și din dreptul de disponibilitate a părții, drepturi ce nu pot fi îngrădite în condițiile în care orice instanța de jurisdicție, conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, indiferent de gradul sau de jurisdicție sau de natura autorității jurisdicției, trebuie să asigure o judecata echitabila și impartiala. În opinia autorului excepției, "interzicerea accesului la folosirea acestor mijloace procedurale intrinseci dreptului la apărare <<ab initio>>, printr-o decizie sau printr-o hotărâre adoptată de Curte, anterior și extrinseca excepției de neconstituționalitate dedusă judecații, constituie o restrangere neconstitutionala a dreptului fundamental la apărare, o ingradire a liberului acces la justiție, lezand drepturile și libertățile cetățenilor și creează prin aceasta o procedură jurisdicțională neconforma legilor statului român și lezeaza autoritatea instituțiilor de justiție".

Curtea de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ nu a formulat opinia sa cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera excepția neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se apreciază ca "activitatea Curții Constituționale, ca de altfel a oricărei autorități publice, se desfășoară pe baza legii, în speta a

Legii nr. 47/1992 , astfel ca dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție referitoare la statul de drept nu sunt incalcate, la fel cum nu sunt incalcate nici cele ale art. 16 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora <<Nimeni nu este mai presus de lege>>". Totodată arata Guvernul "faptul ca dispozițiile legale criticate prevăd ca activitatea Curții Constituționale se desfășoară și pe baza Regulamentului de organizare și funcționare a Curții, adoptat în condițiile legii, precum și faptul ca compatibilitatea regulilor procedurii civile cu justiția constituțională este hotărâtă de Curte, constituie voința legiuitorului care a apreciat ca unele reguli de procedura în fața Curții pot fi stabilite prin Regulament, fără ca prin aceasta să fie infrante dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și art. 16 alin. (2)". Conform punctului de vedere al Guvernului, "atributul Curții Constituționale de a hotărî compatibilitatea regulilor procedurii civile cu jurisdicția constituțională are în vedere specificul acestei activități care, în termeni generali, ar putea fi definită ca fiind activitatea prin care se asigura suprematia Constituției și nu ca una de soluționare a cauzelor litigioase deduse judecații".

În același timp, Guvernul arata ca "dispozițiile art. 21 din Constituție care instituie accesul liber la justiție trebuie analizate în coroborare cu cele ale art. 125 alin. (3) care prevăd ca <<competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege>>, iar

Legea nr. 47/1992

stabilește ca regulile procedurii civile se aplică numai în măsura în care acestea sunt compatibile cu jurisdicția constituțională, care este o activitate specifică, asa cum am menționat mai sus, fără ca prin aceasta să fie incalcate dispozițiile constituționale menționate mai sus". Se considera ca referirea autorului excepției la art. 24 din Constituție "nu are legătură cu textele a căror neconstituționalitate se invoca", precizând ca "în jurisdicția constituțională părțile pot fi asistate sau reprezentate de către apărătorul ales, ca și în procesele civile". Totodată se considera ca nici dispozițiile art. 49 din Constituție nu sunt incidente în cauza, întrucât "articolele 8 și 16 din

Legea nr. 47/1992 , republicată, nu restrang exercițiul unor drepturi, ci se referă la procedura după care se desfășoară jurisdicția constituțională". La fel "nici art. 58 care reglementează rolul și structura Parlamentului nu este incident în cauza". Referitor la invocarea dispozițiilor art. 114 din Constituție, Guvernul subliniaza ca "exista și alte cazuri în care legiuitorul acorda unei autorități dreptul de a emite reglementări într-un anumit domeniu, dar în aceasta ipoteza nu suntem în prezenta unei delegari legislative ca și cea reglementată de art. 114 din Constiitutie, iar normele sunt emise în temeiul unei dispoziții legale și trebuie să fie conforme cu legea".

În concluzie, Guvernul considera ca "susținerile autorului excepției potrivit cărora delegarea legislativă poate opera numai în condițiile art. 114 din Constituție nu pot fi reținute, deoarece ne aflam într-o alta ipoteza".

Conform punctului de vedere al Guvernului, "art. 144 din Constituție, considerat, de asemenea, a fi fost încălcat, reglementează, în ansamblu, atribuțiile Curții Constituționale, detalierea acestora fiind facuta în legea de organizare și funcționare a Curții, respectiv în

Legea nr. 47/1992 , republicată, care la art. 13 alin. (1) prevede că, potrivit competentei stabilite în art. 144 din Constituție, Curtea pronunța decizii, hotărâri și emite avize".

Avocatul Poporului considera ca textele legale criticate sunt constituționale. În susținerea acestui punct de vedere, se arata, în esenta, ca, potrivit Constituției, "Curtea Constituțională nu face parte din sistemul autorității judecătorești, ci este reglementată într-un titlu distinct, Titlul V - Curtea Constituțională", iar "organizarea și funcționarea sa sunt reglementate prin lege organică, în condițiile prevăzute de art. 140 alin. (4) din Constituție".

În punctul de vedere al Avocatului Poporului se face referire și la prevederile Regulamentului de organizare și funcționare a Curții, precum și la jurisprudenta Curții în legătură cu inaplicabilitatea regulilor procedurii civile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului, în procedura sa jurisdicțională.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale, criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12, și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 8 și 16 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, care au următorul cuprins:

- Art. 8: "(1) Curtea Constituțională își desfășoară activitatea în plen, în condițiile prezentei legi și ale Regulamentului de organizare și funcționare a Curții Constituționale, iar actele Curții se adoptă cu votul majorității judecătorilor, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.

(2) Cvorumul pentru Plenul Curții Constituționale este de două treimi din numărul judecătorilor Curții."

- Art. 16: "Procedura jurisdicțională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale. Compatibilitatea se hotărăște exclusiv de Curte."

Critica de neconstituționalitate se bazează, în esenta, pe susținerea autorului excepției ca, pe de o parte, textele legale în cauza permit Curții sa "adopte" și alte acte decât cele pe care le pronunța în numele legii, iar, pe de altă parte, se permite Curții sa creeze "un sistem propriu de distribuție a justiției constituționale", situand "Curtea Constituțională mai presus de lege".

Autorul excepției susține ca astfel sunt incalcate dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 49 privind restrangerea unor drepturi, art. 58 privind rolul și structura Parlamentului, art. 114 privind delegarea legislativă, art. 125 alin. (3) privind instanțele judecătorești și ale art. 144 privind atribuțiile Curții Constituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit Constituției (titlul V) și

art. 1 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, independenta față de orice alta autoritate publică, supunându-se numai Constituției și legii sale de organizare și funcționare, scopul sau fiind garantarea supremației Constituției. Ca urmare, asa cum a statuat Curtea în numeroase decizii, procedura în fața Curții este o procedură de drept public, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

Conform dispozițiilor art. 144 din Constituție, precum și celor ale

art. 1, 2, 3 și 12 din Legea nr. 47/1992 , republicată, adoptate în aplicarea prevederilor constituționale, Curtea exercita controlul asupra constituționalității legilor și ordonanțelor Guvernului (alături de alte atribuții), fără a soluționa litigii în care să fie puse în discuție drepturi subiective ale persoanelor fizice și juridice, litigii care sunt de competența instanțelor judecătorești.

Din aceasta calitate de unica autoritate de jurisdicție constituțională, independenta de orice alta autoritate publică, decurge, pe cale de consecința, specificul activității Curții, inclusiv acela al procedurii ce se desfășoară în fața Curții, conform legii sale de organizare și funcționare și a regulamentului propriu. Este de observat ca posibilitatea Curții de a funcționa în baza legii sale organice este prevăzută la art. 140 alin. (4) din Constituție (primul articol al titlului consacrat Curții Constituționale). În același timp,

Legea nr. 47/1992

prevede posibilitatea Curții Constituționale de a avea un regulament de organizare și funcționare. (De menționat ca mutatis mutandis și

Legea nr. 56/1993 , republicată, prevede pentru Curtea Suprema de Justiție existenta unui regulament de organizare și funcționare). Asa cum este bine știut, Constituția, prin natura sa de Lege fundamentală, cadru și măsura a întregului sistem normativ al statului, conține numai dispoziții de baza, de principiu, investite cu forta juridică suprema, dispoziții și principii detaliate în legi și celelalte acte normative, care, în raport cu Constituția, se afla într-o corespondenta între un grad inferior și unul superior în ordinea juridică.

În legătură cu prevederile art. 25 ale Regulamentului de organizare și funcționare a Curții, care consacra faptul ca în cadrul procedurii în fața Curții nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului și nici cele privind recuzarea judecătorilor, la care autorul excepției se referă în mod explicit, atunci când susține ca ar trebui ca numai de la caz la caz Curtea sa stabilească compatibilitatea procedurii civile, Curtea Constituțională constata ca aceste dispoziții regulamentare au fost introduse numai după cristalizarea în activitatea sa jurisdicțională a unei jurisprudente constante în aceasta materie, ceea ce a condus la stabilirea valorii de principiu a normelor cuprinse în regulament. Însăși Constituția, la art. 145 alin. (2), prevede că "deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii".

De altfel, de exemplu, prin Decizia nr. 77/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 26 iulie 1996, Curtea a stabilit ca "din prevederile

art. 16 al Legii nr. 47/1992 , republicată, rezultă ca normele comune de procedura civilă au, în materie de contencios constituțional, un caracter subsidiar, ele aplicându-se numai dacă printr-un text de lege expres nu se prevede altfel sau, chiar în lipsa unui text expres derogatoriu, dacă ele sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale".

Astfel, dispoziția cuprinsă în Regulamentul de organizare și funcționare a Curții, la care se referă autorul excepției în critica privind

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, își are legitimitatea în acest text al legii organice a Curții Constituționale.

În consecința, prevederile criticate sunt conforme dispozițiilor art. 144 din Constituție. Acestea nu încalcă nici dispozițiile constituționale referitoare la statul de drept, la egalitatea în drepturi, la accesul liber la justiție ori la dreptul la apărare, precum nici pe cele ale art. 49 privind restrangerea unor drepturi.

În legătură cu critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 și 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, prin raportare la art. 125 alin. (3) din Constituție, Curtea retine ca aceasta este neîntemeiată deoarece dispozițiile constituționale se referă la competența și procedura de judecată ale instanțelor judecătorești. Or, astfel cum s-a arătat, Curtea Constituțională este o autoritate distinctă și independenta care se afla în afară sistemului judiciar.

Nu este intemeiata nici critica autorului excepției prin invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 58 privind rolul și structura Parlamentului,întrucât textele criticate au fost legiferate de însăși autoritatea legislativă, cu respectarea Constituției.

Curtea nu poate retine nici încălcarea dispozițiilor art. 49 din Constituție, în condițiile în care autorului excepției nu i s-au restrâns, prin prevederile criticate, exercițiul vreunuia dintre drepturile ori libertățile constituționale.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 și 16 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 5.601/2002 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2003.