Decizia nr. 812/2015

Daniel Marius Morar

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției,

art. 67^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2008

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul justiției și ale

art. 55 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Halil Adinan în Dosarul nr. 1.097/44/2014 al Curții de Apel Bacău - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.229D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că aspectele invocate se referă la aplicarea textelor de lege criticate, iar nu la constituționalitatea acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 6 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.097/44/2014, Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 23 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției,

art. 67^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2008

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul justiției și ale

art. 55 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal". Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de apelantul-reclamant Halil Adinan într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii prin care reclamanții (judecători și personal auxiliar) au solicitat restituirea sumelor reținute de pârâtul Tribunalul Galați cu titlu de impozit și contribuții din cheltuielile de transport efectuate între localitatea de domiciliu și localitatea unde se află sediul locului de muncă.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate "sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nu sunt venituri impozabile, în sensul impozitului pe venit, veniturile realizate în mod individual și acordate conform prevederilor din legea specială, întrucât creează o discriminare directă a magistraților și personalului auxiliar, din moment ce unora dintre judecători, procurori și personal auxiliar nu li se impozitează și altora li se impozitează" cheltuielile de transport. Așadar, autorul excepției consideră că sunt încălcate prevederile art. 16 și art. 56 din Constituție, precum și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

6. Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă și-a exprimat opinia în sensul că textele de lege criticate sunt constituționale.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de modul de interpretare și aplicare a normelor legale criticate de către Tribunalul Galați și Curtea de Apel Galați, care, în opinia sa, sunt singurele instanțe care procedează la impozitarea sumelor respective. Or, interpretarea și aplicarea diferită a dispozițiilor legale de către instanțele judecătorești nu pot face obiectul controlului de contencios constituțional, ci, eventual, al unuia din mijloacele de unificare a practicii judiciare.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de autorul excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile " art. 23 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 ,

art. 67^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2008 , cu modificările și completările ulterioare, și art. 55 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare." Din examinarea actelor normative, Curtea reține, referitor la

art. 67^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2008

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, că art. III pct. 2 din aceasta introduce

art. 67^1 în cuprinsul Legii nr. 567/2004 . Potrivit

art. 62 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Astfel, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele dispoziții:

-

art. 23 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 45/2007 , cu modificările și completările ulterioare, cu următorul cuprins: "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, care nu beneficiază de locuință proprietate personală ori cărora nu li s-a acordat locuință de serviciu în condițiile art. 22 sau compensarea chiriei în condițiile alin. (1), în localitatea în care își desfășoară activitatea, au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport între localitatea în care își au domiciliul sau reședința și localitatea unde se află sediul unității. În situația în care deplasarea se face cu autoturismul, aceștia beneficiază de decontarea contravalorii a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, pentru perioada în care au lucrat efectiv.";

-

art. 67^1 alin. (5) din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul cuprins: "Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, care nu beneficiază de locuință proprietate personală ori căruia nu i s-a acordat locuință de serviciu în condițiile alin. (1) sau compensarea chiriei în condițiile alin. (2) și (3), în localitatea în care își desfășoară activitatea, are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport între localitatea în care își are domiciliul sau reședința și localitatea unde se află sediul unității. În situația în care deplasarea se face cu autoturismul, acesta beneficiază de decontarea contravalorii a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, pentru perioada în care a lucrat efectiv.";

-

art. 55 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, având denumirea marginală "Definirea veniturilor din salarii", cu următorul cuprins: "Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit: a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităților naturale, ajutoarele pentru bolile grave și incurabile, ajutoarele pentru naștere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaților, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la și de la locul de muncă al salariatului, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv transportul pentru salariații proprii și membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariații proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă. [...]. Nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevăzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale și finanțate din buget;".

12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii și art. 56 privind așezarea justă a sarcinilor fiscale, precum și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate "sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nu sunt venituri impozabile, în sensul impozitului pe venit, veniturile realizate în mod individual și acordate conform prevederilor din legea specială, întrucât creează o discriminare directă a magistraților și personalului auxiliar, din moment ce unora dintre judecători, procurori și personal auxiliar nu li se impozitează și altora li se impozitează" cheltuielile de transport. Astfel, prin cererea de sesizare a Curții Constituționale se arată că numai la nivelul Tribunalului Galați se procedează la impozitarea lor. În speță, prima instanță, Tribunalul Galați, a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile

art. 55 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, astfel încât cheltuielile de transport nu se impozitează. În mod contrar, instanța de apel, Curtea de Apel Galați, a considerat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

reglementează doar dreptul la decontarea cheltuielilor de transport în situația în care locul de muncă este în altă localitate decât cea de domiciliu, situație în care sunt incidente prevederile

art. 55 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, iar nu cele ale art. 55 alin. (4) lit. a) din aceeași lege.

14. Or, Curtea Constituțională constată că autorul excepției este nemulțumit de modul de aplicare a legii de către Tribunalul Galați (în calitate de pârât) și de către Curtea de Apel Galați care a soluționat apelul formulat în cauză. În realitate, autorul excepției nu critică textele de lege invocate, ci modul în care au fost aplicate de cele două instanțe judecătorești.

15. Textele de lege criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

și din

Legea nr. 567/2004

reglementează dreptul la decontarea cheltuielilor de transport între localitatea în care își are domiciliul sau reședința și localitatea unde se află sediul unității, prevăzând că, în situația în care deplasarea se face cu autoturismul, acesta beneficiază de decontarea contravalorii a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, pentru perioada în care a lucrat efectiv. Textul criticat din

Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal - art. 55 alin. (4) lit. a) stabilește că nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit, sumele reprezentând contravaloarea transportului la și de la locul de muncă al salariatului, iar art. 55 alin. (4) lit. f) din aceeași lege stabilește că nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit, sumele reprezentând "contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajații își au domiciliul și localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situațiile în care nu se asigură locuință sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;".

16. Curtea constată că incidența în speța dedusă judecății a dispozițiilor

art. 55 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal sau ale art. 55 alin. (4) lit. f) vizează o problemă de interpretare și aplicare a legii, iar nu una de constituționalitate a textelor criticate. De altfel, textele de lege criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

și din

Legea nr. 567/2004

reglementează dreptul la decontarea cheltuielilor de transport, care nu constituie un drept fundamental consacrat de Constituție.

17. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Se reține că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu modul în care a fost interpretat și aplicat de instanțele judecătorești. Așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 93 din 11 mai 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 8 septembrie 2000, "instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite. În acest sens, interpretarea este faza indispensabilă procesului de aplicare a legii [...]. Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii."

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției,

art. 67^1 alin. (5) din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și ale

art. 55 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Halil Adinan în Dosarul nr. 1.097/44/2014 al Curții de Apel Bacău - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2015.