Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 885/2015

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. II art. 1 alin. (2) și art. II art. 6 alin. (1) și (2) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar și ale art. 10 alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

prezumat în vigoare

Data actului
15 decembrie 2015
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 143 din 24 februarie 2016
Citat de
3 acte
Citează
16 acte
Structură
4 articole · 23.610 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 285/2010 28 decembrie 2010 (prevederi anume) privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. II art. 1 alin. (2) și art. II art. 6 alin. (1) și (2) teza a doua din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar și ale

art. 10 alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată și de Mircea Mugurel Șelea în Dosarul nr. 1.718/2/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.431D/2015.

2. La apelul nominal, lipsește autorul excepției și partea Ministerul Justiției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra înscrisului depus la dosar de Mircea Mugurel Șelea, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 29 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.718/2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. II art. 1 alin. (2) și art. II art. 6 alin. (1) și (2) teza a doua din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar și ale

art. 10 alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată și de Mircea Mugurel Șelea cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței nr. 1.772 din 31 mai 2013 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate Înalta Curte de Casație și Justiție arată, în esență, că dispozițiile

art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010

și cele ale art. II art. 6 alin. (1) și (2) teza a doua din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

creează un tratament juridic discriminator. Astfel, personalul care a îndeplinit condițiile de a trece la o altă gradație până la data de 1 ianuarie 2011 are un salariu diferit față de cel care îndeplinește aceleași condiții după această dată. Acest tratament juridic diferențiat în raport cu un criteriu temporal nu are o justificare obiectivă și rezonabilă câtă vreme este vorba de persoane care au aceeași calificare profesională și exercită aceleași funcții în instituții de același nivel. În sprijinul celor arătate, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 , cu privire la diferențele de tratament juridic în materia salarizării, și

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , referitor la principiul egalității în drepturi, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului aferentă dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

7. Mircea Mugurel Șelea susține că dispozițiile art. II

art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

relevă o deficiență de reglementare constând în aceea că legiuitorul nu a verificat dacă prin modul de calcul al salariului impus se obține un salariu de bază egal cu cel al persoanei care a fost încadrată în aceeași clasă/gradație de salarizare la data 1 ianuarie 2011 - data intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 284/2010 , pentru a nu genera inechități. Consideră că aplicarea procentului de 2,5% prevăzut de

art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010

trebuia să se facă la algoritmul de calcul prevăzut de aceeași lege, iar raportarea acestui procent la un alt salariu de bază decât cel obținut în condițiile prevăzute de

art. 10 alin. (1)-(4) din Legea-cadru nr. 284/2010

este ceea ce a condus la un rezultat greșit și la o altă ierarhie salarială decât cea prevăzută de legea-cadru.

8. În ceea ce privește dispozițiile

art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 , același autor al excepției arată că procentul de 2,5 prevăzut de acest text de lege trebuie să fie unul real și corect calculat, în sensul că diferențele între clasele de salarizare succesive enumerate de art. 10 alin. (2) din aceeași lege, respectiv coeficienții de ierarhizare corespunzători fiecărei clase, să fie într-adevăr de 2,5%. Or, o simplă verificare a diferențelor procentuale dintre clasele succesive de salarizare demonstrează că acestea variază de la 1,8% la 3,4%. Prin urmare, și în cazul în care procentul de 2,5% ar fi aplicat la salariul de bază, solda/salariul de funcție, ori indemnizația lunară de încadrare, calculate potrivit

Legii-cadru nr. 284/2010 , tot s-ar genera diferențe salariale nejustificate și discriminatorii.

9. Referitor la dispozițiile art. II

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , Mircea Mugurel Șelea arată, în esență, că sunt neclare și imprecise, întrucât au fost interpretate în sensul că mențin cuantumul sporurilor la nivelul lunii decembrie 2011 chiar și în situația majorării salariului de bază ca urmare a trecerii într-o altă gradație corespunzătoare vechimii în muncă.

10. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010 ,

art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010

și art. II

art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

sunt neconstituționale. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , arată că este nemotivată, fiind contrară

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele texte de lege:

art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, art. II art. 1 alin. (2) și art. II art. 6 alin. (1) și (2) teza a doua din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, și

art. 10 alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:

-

Articolul 6

alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010 : "(1) În anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare. [...]

(3) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție pentru personalul care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție», respectiv vechime în învățământ pentru personalul didactic de predare universitar și preuniversitar.";

- Art. II

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 : "Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

Articolul 1

[...]

(2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.";

- Art. II art. 6 alin. (1) și (2) teza a doua din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 : "Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

Articolul 6

(1)

În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la

art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2)

În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție a personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție»."

-

Articolul 10

alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010 : "Diferența dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din salariul de bază, solda/salariul de funcție, indemnizația lunară de încadrare, utilizându-se rotunjirea la a doua zecimală a coeficienților de ierarhizare aferenți claselor de salarizare."

15. Curtea constată că dispozițiile

art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010 , art. II art. 1 alin. (2) și art. II art. 6 alin. (1) și (2) teza a doua din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

au avut o aplicare temporară, care a încetat anterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate. Cu toate acestea, având în vedere cele reținute prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum și faptul că aceste dispoziții de lege continuă să își producă efectele juridice în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea acestora, așa cum a fost sesizată.

16. Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate aduc atingere următoarelor prevederi din Constituție: art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 41 alin. (4) privind egalitatea remunerării femeilor cu cea a bărbaților. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010

au mai fost supuse analizei de constituționalitate, prin prisma unor critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012,

Decizia nr. 884 din 25 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012,

Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 15 februarie 2013, și

Decizia nr. 536 din 14 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 august 2015, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate aduse dispozițiilor

art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010 , reținând că "avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate." De asemenea, Curtea a reținut că "legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor dispoziții noi în ceea ce privește criteriile de avansare și metodologia de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă."

18. Concluzii asemănătoare au fost reținute și în ceea ce privește dispozițiile art. II

art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , așa cum reiese din

Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 11 august 2015, și

Decizia nr. 556 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015. Tot prin aceste decizii, Curtea, referindu-se la critica de neconstituționalitate raportată la art. 41 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia, la muncă egală, femeile au salariul egal cu bărbații, a constatat că aceasta nu poate fi reținută, de vreme ce dispozițiile de lege criticate reglementează modul de calcul al majorării salariale în cazul avansării într-o altă treaptă de vechime în muncă, fără a institui discriminări pe criteriul de sex.

19. Referitor la constituționalitatea dispozițiilor

art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 , Curtea, prin

Decizia nr. 579 din 29 septembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 30 octombrie 2015, a arătat că "dispozițiile de lege criticate care instituie procentul de 2,5 ca diferență între două clase de salarizare nu conțin niciun element de neconstituționalitate." Totodată, a precizat că " art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010

stabilește, în mod diferențiat pe gradații, modul de calcul al procentelor cu care se majorează salariul de bază, spre deosebire de vechea reglementare aplicabilă salarizării magistraților, care prevedea o majorare de 5%, indiferent de treapta de vechime în muncă în care se trecea. Astfel, diferențele de salarizare invocate de autoarea excepției, referitoare la personalul care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție» și care avansează în gradațiile 4 și 5, provin din întreaga succesiune a actelor normative intervenite după anul 2011, raportată la prevederile aplicabile anterior anului 2011, iar nu din dispozițiile de lege criticate".

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21. Referitor la critica de neconstituționalitate vizând existența unei "deficiențe de reglementare" a dispozițiilor art. II art. 6 alin. (1) și (2) teza a doua din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , Curtea apreciază că sunt relevante cele reținute prin

Decizia nr. 278 din 23 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 23 iunie 2015, paragrafele 20-27, în care a descris evoluția legislativă în domeniul salarizării începând cu data intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, relevând temeiurile care au fost avute în vedere de legiuitor pentru adoptarea soluției potrivit căreia în anul 2011 și anii următori nu s-au aplicat valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în

Legea-cadru nr. 284/2010 . Astfel, Curtea a conchis că "textul de lege criticat face inaplicabile dispozițiile

Legii-cadru nr. 284/2010

referitoare la stabilirea cuantumului drepturilor salariale, dar nu în sensul contracarării voinței legiuitorului, ci în sensul protejării dreptului la salariu, ca drept fundamental, așa cum s-a statuat prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1.658 din 28 decembrie 2010

și s-a concretizat în evoluția reglementării privind salarizarea personalului bugetar de la data intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 330/2009

și până în prezent, astfel ca implementarea unui nou sistem de salarizare să nu conducă la diminuarea, în practică, a drepturilor salariale ale niciuneia dintre categoriile profesionale"(paragraful 27).

22. În continuare, analizând critica formulată de Mircea Mugurel Șelea referitoare la modul de calcul al diferenței de salarizare dintre două clase de salarizare succesive, așa cum este acesta prevăzut de

art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 , Curtea observă că aceasta vizează în realitate o pretinsă inadvertență de reglementare în cadrul aceluiași act normativ, problemă ce nu reprezintă însă un aspect de neconstituționalitate a cărei analiză să revină competenței instanței de contencios constituțional. Astfel, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției", acesta fiind și sensul avut de vedere de Curtea Constituțională în exercitarea atribuției sale prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție.

23. În sfârșit, în ceea ce privește critica dispozițiilor art. II

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , Curtea constată că, în esență, susținerile autorului excepției pun în evidență probleme ce țin de calculul unor sporuri cu prilejul majorării salariului de bază ca urmare a avansării într-o altă gradație corespunzătoare tranșei de vechime, arătând că aceste sporuri nu au fost majorate în mod corespunzător. Or, Curtea observă că textul de lege criticat nu face altceva decât să prevadă menținerea în anul 2012 a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare. Modul concret în care se calculează fiecare dintre aceste venituri raportat la salariul de bază, solda/salariul de funcție sau indemnizația lunară de încadrare și care determină consecințele în cazul modificării acestor din urmă venituri nu este reglementat însă de textul de lege criticat, ci de alte reglementări distincte, care nu constituie însă obiectul excepției de neconstituționalitate.

24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de instanța de judecată și de Mircea Mugurel Șelea în Dosarul nr. 1.718/2/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. II art. 1 alin. (2) și art. II art. 6 alin. (1) și (2) teza a doua din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar și ale

art. 10 alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.