Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 352/2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 privind înființarea și utilizarea Fondului național de solidaritate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 366/2001 , precum și a ordonanței de urgenta în întregul său

prezumat în vigoare

Data actului
23 septembrie 2003
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 784 din 6 noiembrie 2003
Citează
7 acte
Structură
0 articole · 19.964 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 118/1999 30 iunie 1999 (prevederi anume) privind înființarea și utilizarea Fondului național de solidaritate

Are ca temei 1

  • Constituția din 1992 22 decembrie 1992 (prevederi anume) a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 118/1999

privind înființarea și utilizarea Fondului național de solidaritate, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 366/2001 , precum și a ordonanței de urgenta în întregul său, excepție ridicată de Societatea Comercială "Trifoi Impex" - S.R.L. Targu Mures în Dosarul nr. 10.042/2001 al Judecătoriei Targu Mures.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 170C/2003, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de aceleași părți în Dosarul nr. 8.447/2001 al Judecătoriei Targu Mures.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect și de părți a acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 170C/2003 la Dosarul nr. 169C/2003, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 118/1999

este neîntemeiată. Se arata ca aceste prevederi au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 334/2002, Curtea a respins excepția ca nefondata.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 28 noiembrie 2002 și 18 octombrie 2002, pronunțate în dosarele nr. 10.042/2001 și nr. 8.447/2001, Judecătoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 118/1999

și, respectiv, a dispozițiilor întregii ordonanțe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Trifoi Impex" - S.R.L. Targu Mures.

În motivarea excepției de neconstituționalitate ridicate în Dosarul nr. 10.042/2001, autorul acesteia susține ca textul criticat este neconstitutional, întrucât "refuzul de a colecta taxa de timbru social conduce la reținerea acesteia din veniturile persoanei juridice, [ceea ce] contravine principiilor constituționale conform cărora <<dreptul de proprietate este garantat>>, <<Proprietatea privată este în condițiile legii inviolabilă>> și <<Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire>>, principii înscrise în art. 41 și art. 135 din Constituția României".

Conform susținerilor autorului excepției, "aplicarea

art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgenta Guvernului nr. 118/1999

echivaleaza cu o confiscare".

În motivarea excepției de neconstituționalitate, formulată în Dosarul nr. 8.447/2001, în însuși cuprinsul plângerii, autorul excepției considera ca "obligarea unei societăți comerciale, printr-o dispoziție a unei ordonanțe de urgență, de a colecta de la persoane fizice o taxa, fără a se obține în prealabil acordul de voința al angajaților săi, în schimbul unui comision neacoperitor al cheltuielilor făcute de societate prin aducerea la îndeplinire a prevederilor respectivei ordonanței (1%) contravine art. 39 alin. (1) din Constituție, care prevede că munca forțată este interzisă".

Judecătoria Targu Mures considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata. Argumentandu-și aceasta opinie, în Dosarul nr. 10.042/2001 se apreciază ca, "potrivit art. 41 alin. (8) din Constituție, bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții pot fi confiscate, în condițiile legii". Or, arata instanța, "în ipoteza refuzului de colectare, constituire și virare a taxei de timbru social, bugetul de stat suferă un prejudiciu care trebuie acoperit. În acest caz, reținerea taxei de timbru social din veniturile celui care refuza colectarea, constituirea și virarea taxei reprezintă o măsura de despăgubire pentru paguba cauzată ca urmare a activității contravenționale. Ca atare, suma reținută fiind rezultată din activitatea contravențională, devin aplicabile prevederile art. 41 alin. (8) din Constituție".

În ceea ce privește argumentarea instanței în Dosarul nr. 8.447/2001, s-a reținut legitimitatea constituțională a instituirii taxei care trebuie colectata și plătită de organizatorii jocurilor de noroc. Pentru îndeplinirea acestei obligații legale, arata instanța, organizatorii jocurilor de noroc sunt obligați "sa angajeze salariați care să presteze munca adecvată perceperii și virarii taxei de timbru social. Potentialii salariați, la negocierile privind încheierea contractelor de muncă, sunt liberi sa accepte sau nu atributia de serviciu de a presta munca de colectare și virare a taxei de timbru social". În consecința, retine instanța, "prestarea muncii de colectare și virarea taxei de timbru nu reprezintă o munca forțată".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera excepția ca fiind neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca prevederea criticata "nu poate fi socotită neconstitutionala, fiind vorba despre o măsura de conformare cu legea în cazul neîndeplinirii obligației de virare a taxelor de timbru social, din proprie inițiativă, de către persoanele juridice și fizice care sunt obligate să le încaseze, în contul Fondului național de solidaritate". Se susține ca măsurile contributive prevăzute de

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 118/1999

din veniturile unor sectoare de activitate prestatoare de servicii sau de comercializare a unor produse considerate de lux sunt "menite sa conducă la reducerea saraciei în familiile aflate în situații de extrema dificultate și nicidecum nu aduc atingere valorilor constituționale ale proprietății". Sunt invocate de către Guvern, în acest sens, dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (1) teza finala, ale art. 43 alin. (1), precum și cele ale art. 53 alin. (1) și (3).

Totodată în raport cu dispozițiile art. 39 alin. (1) din Constituție, care stabilește ca "munca forțată este interzisă", Guvernul apreciază ca "prevederile

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 118/1999

nu vin, în nici un fel, în conflict cu aceste dispoziții constituționale". Se susține, în argumentarea acestui punct de vedere, ca ordonanța de urgență criticata "nu reglementează raporturi de muncă forțată ci, în aplicarea principiului solidarității naționale, stabilește unele măsuri contributive din veniturile unor sectoare de activitate în care se prestează servicii sau se comercializează produse considerate de lux, menite sa conducă la reducerea saraciei în familiile aflate în situații de extrema dificultate".

Avocatul Poporului considera excepția ca nefondata. În esenta, punctul de vedere prezentat considera ca "instituirea, prin dispozițiile ordonanței, a unei taxe asupra jocurilor de noroc nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate și nici o violare a acestuia, întrucât dreptul de proprietate obliga, asa cum stabilește alin. (6) al art. 41 din Constituție, la respectarea și a celorlalte sarcini, care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Or, susține Avocatul Poporului, "taxa de timbru social a fost stabilită prin lege, în deplina concordanta cu art. 138 alin. (1) și art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituție". Avocatul Poporului face referire, în punctul sau de vedere, și la jurisprudenta Curții Constituționale prin care s-a stabilit constituționalitatea actului normativ criticat prin excepția ridicată, menționând deciziile nr. 302/2002 și nr. 334/2002.

În ceea ce privește obligația de colectare, constituire și virare a taxei de timbru social, se apreciază ca aceasta obligație aparține "obligațiilor civile normale stabilite de lege", prevăzută de art. 39 din Constituție. În mod normal textul criticat prevede că "nerespectarea acestei obligații constituie contravenție, [...] pentru săvârșirea căreia persoana în cauza trebuie să se supună rigorilor legii".

Se mai arata ca perceperea și virarea taxei de timbru de către angajații agenților economici "nu reprezintă munca forțată, întrucât fiecare angajat are încheiat cu angajatorul un contract individual de muncă - bazat pe acordul liber de voința al părților - din care deriva atribuțiile sale și pe care trebuie să le aducă la îndeplinire, iar pentru aceasta primește o remunerație corespunzătoare".

Referitor la stabilirea unui comision într-un cuantum mai mare decât cel actual (1%), care să acopere cheltuielile agentului economic în privinta colectării taxei de timbru social, Avocatul Poporului considera ca "acest aspect tine de domeniul legii și nu de cel constituțional".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, în primul dosar, îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 118/1999

privind înființarea și utilizarea Fondului național de solidaritate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 366 din 10 iulie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 13 iulie 2001, iar în cel de-al doilea dosar, dispozițiile întregii ordonanțe.

Textul criticat pentru neconstituționalitate are următorul cuprins: "Refuzul de colectare, constituire și virare a taxei de timbru social conduce la reținerea taxei de timbru social din veniturile persoanelor fizice și juridice prevăzute la alin. (1)."

În motivarea excepției, formulată prin însăși plângerea introdusă, este invocată încălcarea dispozițiilor art. 41 și 135 din Constituție.

Din formularea motivelor excepției rezultă ca în realitate autorul acesteia se referă numai la prevederile art. 41 alin. (1) teza 1, ale art. 41 alin. (3), precum și ale art. 135 alin. (5) din Constituție, iar nu la textele art. 41 și 135 din Constituție, în întregime. Dispozițiile constituționale respective au următorul conținut:

- Art. 41 alin. (1) teza 1 și alin. (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate [...].

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât doar pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.";

- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Totodată, deși prin Încheierea din 18 octombrie 2002 instanța pune în discuția părților excepția de neconstituționalitate a

art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 , în realitate, critica de neconstituționalitate are ca obiect ordonanța de urgență în întregul ei.

1. Analizând critica de neconstituționalitate, potrivit căreia "aplicarea

art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 118/1999

echivaleaza cu o confiscare", intrand în conflict cu prevederile constituționale care asigura protecția proprietății private, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.

Curtea retine ca dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului exercitat de Curtea Constituțională.

Astfel, prin Decizia nr. 334 din 3 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 23 decembrie 2002, Curtea a respins ca nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 . În considerentele deciziei s-a reținut ca "taxa de timbru social este instituită în temeiul art. 53 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia <<cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice>>". De asemenea, Curtea a reținut ca "art. 43 alin. (1) al Legii fundamentale prevede că statul este obligat sa ia măsuri <<de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent>>, iar art. 134 alin. (2) lit. f) reglementează obligația statului de a asigura <<crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții>>".

În considerentele deciziei menționate se mai arata ca "aceste preocupări trebuie să își găsească corespondenta în măsuri concrete privitoare la categoria populației cu venituri modeste, care reprezintă principalul beneficiar al Fondului național de solidaritate. O asemenea măsura o constituie instituirea taxei de timbru social asupra jocurilor de noroc, care se întemeiază pe principiul solidarității sociale". În final, Curtea conchide ca "plata unei asemenea taxe asupra jocurilor de noroc nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate și nici nu echivaleaza cu o violare a proprietății private. Legiuitorul poate, în derularea politicilor sale sociale, sa instituie impozite și taxe destinate constituirii unor fonduri care să contribuie la reducerea saraciei în familiile aflate în situații de extrema dificultate".

De asemenea, prin Decizia nr. 302 din 12 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 11 decembrie 2002, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate având ca obiect

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 , în întregul său.

În esenta, s-a reținut ca "prevederile din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 , cu modificările ulterioare, corespund ansamblului dispozițiilor constituționale referitoare la impozite și taxe, la caracterul social al statului român, precum și la obligațiile statului cu privire la creșterea calității vieții". Totodată Curtea a stabilit ca "nu poate primi susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale privind protecția proprietății private și inviolabilitatea acesteia". Conform considerentelor acestei decizii, "reglementările constituționale referitoare la proprietate, respectiv cele ale art. 41 alin. (1), (3) și (6), precum și cele ale art. 135 alin. (6), nu pot fi opuse, sub nici o formă, obligațiilor ce revin organizatorilor de jocuri de noroc pentru încasarea unor taxe de timbru social, instituite prin lege, și măsurilor prevăzute pentru asigurarea ritmicitatii încasărilor la Fondul național de solidaritate socială, în vederea asigurării posibilității de finanțare cu regularitate a cheltuielilor publice cărora le sunt destinate".

Curtea a subliniat, în legătură cu referirea autorului excepției la încălcarea dispozițiilor constituționale privind exproprierea, ca aceasta nu poate fi primită, "întrucât măsura sanctionatorie prevăzută de alin. (3) al art. 4 din ordonanța de urgență criticata nu are nici o legătură cu prevederile art. 41 alin. (3) din Constituție, ci reprezintă o consecința a încălcării unei obligații instituite prin lege, fapta care constituie contravenție, potrivit art. 11 din ordonanța de urgență".

Fața de cele de mai sus și ținând seama de faptul ca prin excepția ridicată în acest dosar nu se invoca elemente noi de natura sa modifice jurisprudenta sa, Curtea considera ca soluțiile adoptate și considerentele care au stat la baza acestora își păstrează valabilitatea și în cauza de fața.

2. Referitor la cea de-a doua critica de neconstituționalitate formulată cu privire la ansamblul dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 , invocandu-se încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Constituție, Curtea constata ca este, de asemenea, neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 302/2002 Curtea, solutionand o excepție cu același obiect, a reținut ca "prevederile din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 , cu modificările ulterioare, corespund ansamblului dispozițiilor constituționale referitoare la impozite și taxe, la caracterul social al statului român, precum și la obligațiile statului cu privire la creșterea calității vieții. În acest context nu se poate retine ca prevederile legale criticate ar reglementa <<munca forțată>> pentru salariații agenților economici care organizează jocuri de noroc, întrucât, pe de o parte, instituirea obligațiilor de colectare, constituire și virare a taxei de timbru social nu are aceasta semnificație, iar pe de altă parte, acestea sunt prevăzute în sarcina persoanelor juridice sau fizice care le încasează, iar nu în sarcina salariaților acestora".

Întrucât în prezenta cauza nu se invoca elemente noi de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, Curtea retine ca soluția pronunțată și considerentele care au stat la baza acesteia își păstrează valabilitatea și în cauza de fața.

De altfel, Curtea observa ca obligațiile angajaților persoanelor juridice sau ai persoanelor fizice care organizează jocuri de noroc nu sunt prevăzute în ordonanța de urgență criticata, ci își au izvorul, eventual, în contractul de muncă pe care aceștia îl încheie cu persoana juridică sau cu persoana fizica în sarcina căreia legea prevede obligația de colectare, constituire și virare a taxei de timbru social.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 118/1999

privind înființarea și utilizarea Fondului național de solidaritate, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 366/2001 , precum și excepția de neconstituționalitate a ordonanței de urgenta în întregul său, excepții ridicate de Societatea Comercială "Trifoi Impex" - S.R.L. Targu Mures în dosarele nr. 10.042/2001 și nr. 8.447/2001 ale Judecătoriei Targu Mures.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2003.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.