Decizia nr. 351/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Decretul-lege nr. 118/1990 30 martie 1990 (prevederi anume) privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura i…
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Liviu Negoita în Dosarul nr. 763/COM/2003 al Tribunalului Timiș - Secția comercială.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepției de neconstituționalitate solicita admiterea excepției, întrucât
art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990
contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arata ca prevederile criticate nu încalcă principiul egalității prevăzut de art. 16 din Constituție, deoarece situațiile diferite în care s-au găsit persoanele persecutate din motive politice au determinat legiuitorul sa stabilească drepturi distincte.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 25 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 763/COM/2003, Tribunalul Timiș - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Liviu Negoita.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esenta, ca textele de lege criticate încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, întrucât nu prevede, pentru persoanele care fac dovada prin hotărâre judecătorească de constatare că nu au putut să își exercite profesia pe perioada cat au fost persecutate politic și dreptul la indemnizație, ci numai recunoașterea vechimii în munca, deși pentru alte categorii de persoane aflate în aceeași situație de persecutat politic se recunoaște dreptul la indemnizație.
Tribunalul Timiș - Secția comercială considera ca "articolul invocat de către reclamant este neconstitutional, incalcand principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, întrucât, fiind beneficiar al prevederilor
art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, drept recunoscut prin Decizia nr. 113 din 16 ianuarie 2001, emisă de D.M.S.S. Timiș, recunoscandu-i-se vechimea în munca pe perioada cat a fost persecutat politic, nu este normal ca [...] pentru această perioadă să nu beneficieze de o indemnizație bănească cu titlu de despăgubire".
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul considera excepția neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se susține ca "principiul egalității implica un tratament juridic diferit la situații diferite în ceea ce privește exercitarea efectivă a drepturilor recunoscute și garantate de Constituție. Astfel se justifica existenta unui tratament diferit prevăzut de
Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, pentru persoanele care s-au aflat în situațiile reglementate în art. 1, acestea beneficiind, pe lângă recunoașterea acelor perioade ca fiind vechime în munca, și de indemnizație lunară, față de persoanele care au fost impiedicate din motive politice să își exercite profesia sau meseria și care trebuie să dovedească aceste situații prin hotărâre judecătorească, și cărora li se recunoaște perioada respectiva ca vechime în munca".
În punctul de vedere prezentat Guvernul invoca și jurisprudenta Curții Constituționale cu privire la principiul egalității în fața legii, în legătură cu care s-a stabilit ca "nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit". Se menționează, pentru exemplificare, Decizia Curții Constituționale nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999.
Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca în jurisprudenta Curții Constituționale s-a stabilit ca "principiul egalității nu înseamnă uniformitate, asa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit". De asemenea, susține Avocatul Poporului, "Curtea Europeană a Drepturilor Omului considera ca art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului nu interzice orice deosebire de tratament în exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute, ci ca egalitatea de tratament este incalcata dacă deosebirea este lipsită de o justificare obiectivă și rațională".
În conceptia Avocatului Poporului, "situațiile diferite în care s-au găsit persoanele persecutate din motive politice au determinat legiuitorul sa stabilească drepturi distincte, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității. Tocmai inegalitatea reală, care rezultă din aceasta diferența, justifica reguli distincte".
În afară de aceasta, se precizează în punctul de vedere prezentat,
art. 3 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, cu modificările și completările ulterioare, "enumera expres persoanele care pot beneficia de indemnizația lunară, fără să facă referire la persoanele care nu și-au putut exercita profesia sau ocupația în perioada în care au fost persecutate sau urmărite din motive politice. Pentru ultima categorie, art. 11 (actualul art. 9) din actul normativ menționat stabilește ca, în baza unei hotărâri judecătorești de constatare, persoanele în cauza beneficiază numai de vechime în munca". Pe cale de consecința, se apreciază ca "este constituțională reglementarea unui tratament juridic diferit pentru categorii diferite de persoane persecutate din motive politice, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției îl constituie dispozițiile
art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, cu modificările și completările ulterioare.
Textul criticat pentru neconstituționalitate are următorul cuprins:
"Persoanele care fac dovada, prin hotărâre judecătorească de constatare, că nu au putut să-și exercite profesia sau, după caz, ocupația pe perioada în care au fost persecutate sau urmărite din motive politice beneficiază de vechime în munca pe perioada în care s-au aflat în atare situație."
Prevederile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele cuprinse la art. 16. Din precizările făcute de autorul excepției rezultă însă în mod evident ca acesta se referă numai la alin. (1) al acestui articol, text care are următorul cuprins:
Articolul 16
alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Critica de neconstituționalitate a textului de lege suscitat are la baza susținerea ca se încalcă principiul egalității, întrucât textul nu prevede, pentru categoriile de persoane persecutate sau urmărite din motive politice care nu au putut să își exercite profesia sau, după caz, ocupația, decât beneficiul vechimii în munca pentru perioada respectiva, iar nu și dreptul la o indemnizație lunară, asa cum prevede
art. 3 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, pentru alte categorii de persoane persecutate, prevăzute la art. 1 din același act normativ (persoane private de libertate, internate în spitale de psihiatrie, strămutate într-o alta localitate, persoane deportate, constituite în prizonieri).
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.
În jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a stabilit, de principiu, în acord cu jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului în legătură cu aplicarea art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, text care consacra interzicerea discriminarii, ca "egalitatea nu înseamnă uniformitate și ca pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri dacă exista o justificare obiectivă și rezonabila". În acest sens menționăm Decizia Curții Constituționale nr. 243/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 10 ianuarie 2002. În ceea ce privește jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, citam soluția în cazul Rassmussen împotriva Danemarcei - 1984. De altfel, însăși Carta socială europeană, revizuită, ratificată de România, care consacra în partea a V-a, la art. E, nediscriminarea, stabilește în anexa privind Câmpul de aplicare a Cartei, în privinta persoanelor protejate, "ca o diferența de tratament pe un motiv obiectiv și rezonabil nu este considerată ca discriminatorie".
Aceste considerente sunt aplicabile și în cauza de fața.
Dreptul persoanelor prevăzute la
art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, de a beneficia de vechime în munca pe perioada în care s-au aflat în situațiile menționate în text se înscrie în ansamblul măsurilor reparatorii reglementate de decretul-lege sus-citat. Tratamentul juridic diferit al acestei categorii de persoane, în comparatie cu cele prevăzute la art. 3 din același decret-lege, se bazează pe situațiile diferite în care se afla acestea. Faptul ca legiuitorul a stabilit în mod diferit drepturile acordate diverselor categorii de persoane persecutate reprezintă opțiunea sa, care nu încalcă normele constituționale.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Liviu Negoita în Dosarul nr. 763/COM/2003 al Tribunalului Timiș - Secția comercială.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.