Decizia nr. 418/2003

Costică Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 2.282/1969

pentru aprobarea Regulamentului privind executarea unor pedepse și a măsurii arestării preventive, excepție ridicată de Nicușor Lungu în Dosarul nr. 5.023/2003 al Tribunalului Brăila - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 august 2003, pronunțată în Dosarul nr. 5.023/2003, Tribunalul Brăila - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 2.282/1969

pentru aprobarea Regulamentului privind executarea unor pedepse și a măsurii arestării preventive.

Excepția a fost ridicată de Nicușor Lungu într-o cauză ce are ca obiect o contestație la executarea pedepsei. Din examinarea concluziilor scrise, depuse de autor în motivarea excepției, rezultă că aceasta privește dispozițiile

art. 44 din Legea nr. 23/1969

privind executarea pedepselor, care prevăd că "Modul de executare a pedepsei închisorii, a pedepsei cu moartea și a măsurii arestării preventive se stabilește prin regulament aprobat prin hotărâre a Consiliului de Miniștri".

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că

Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2.282/1969 , prin care s-a aprobat Regulamentul privind executarea unor pedepse și a măsurii arestării preventive, este neconstituțională în raport cu prevederile art. 107 alin. (4) din Constituție, deoarece nu a fost publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.

Instanța de judecată reține eronat raportarea dispozițiilor criticate la prevederile constituționale ale art. 78, care se referă la publicarea și intrarea în vigoare a legii, iar nu a hotărârilor Guvernului. În opinia instanței, "Regulamentul privind executarea unor pedepse și a măsurii arestării preventive a fost adoptat printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, adică printr-un act având o forță juridică asemănătoare actualei ordonanțe a Guvernului, putând fi atacată cu excepția de neconstituționalitate, potrivit prevederilor

art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992 , republicată". De asemenea, apreciază că ridicarea în cauză a excepției este pur formală, "neputând conduce la contestarea executării măsurii, deoarece, în caz de admitere a acestei excepții, executarea s-ar considera efectuată în baza prevederilor

Legii nr. 23/1969 ".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că, în conformitate cu

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția de neconstituționalitate a

Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 2.282/1969

este inadmisibilă, întrucât, în actualul sistem constituțional românesc, acest act normativ are aceeași forță juridică cu aceea a hotărârilor Guvernului.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a

Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 2.282/1969

este inadmisibilă, întrucât exercitarea controlului de constituționalitate asupra hotărârilor Guvernului excede competenței jurisdicționale a Curții Constituționale. Se precizează, totodată, că actul normativ criticat a fost expres abrogat prin

art. 16 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate.

Avocatul Poporului propune în atenția Curții Constituționale aprecierea dacă actul normativ criticat a fost sau nu a fost abrogat, situație în raport cu care se va putea decide în privința admisibilității excepției. În altă ordine de idei, arată că, potrivit și jurisprudenței Curții Constituționale, "legea în înțeles de act juridic este supusă regimului constituțional din perioada în care a fost adoptată, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea controlului constituționalității sale", iar în regimul constituțional anterior reglementarea unor relații sociale se putea realiza și prin acte normative de diferite categorii, care intrau în noțiunea generică de lege.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției republicate, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost sesizată de instanța de judecată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 2.282 din 15 decembrie 1969

pentru aprobarea Regulamentului privind executarea unor pedepse și a măsurii arestării preventive. Deși sesizarea este nelegală, Curtea este competentă să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă încălcarea art. 108 alin. (4) din Constituția republicată, potrivit căruia "Hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența hotărârii sau a ordonanței. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că

Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2.282/1969

pentru aprobarea Regulamentului privind executarea unor pedepse și a măsurii arestării preventive a fost emisă, în mod evident, pentru organizarea executării

Legii nr. 23/1969

privind executarea pedepselor, reprezentând un act normativ echivalent cu hotărârile Guvernului, emise în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (2) din Constituția republicată.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituția republicată și

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, hotărârile Guvernului nu pot fi atacate în cadrul contenciosului constituțional, ci numai în cadrul contenciosului administrativ. În consecință, excepția de neconstituționalitate invocată în cauza de față este inadmisibilă.

De altfel, Curtea observă că actul normativ criticat a fost expres abrogat prin

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2003.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituția republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 2.282/1969

pentru aprobarea Regulamentului privind executarea unor pedepse și a măsurii arestării preventive, excepție ridicată de Nicușor Lungu în Dosarul nr. 5.023/2003 al Tribunalului Brăila - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2003.