Decizia nr. 307/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 67, art. 111 alin. (6) și

art. 112 din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Gheorghe Asmarandei, în calitate de administrator special al Societății ASIRI Internațional - S.R.L din Piatra-Neamț, în Dosarul nr. 3.478/103/2014/a15 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.309D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că dispozițiile

art. 5 alin. (1) pct. 67 din Legea nr. 85/2014

cuprind definiția juridică a tabelului definitiv al creanțelor, fără ca această definiție legală să încalce normele constituționale invocate. Acceptarea provizorie a unei creanțe se bucură de o prezumție relativă de legalitate și nu împiedică apărarea debitorului în cadrul căii de atac a contestației la tabelul preliminar. De altfel, dispozițiile

art. 111 din Legea nr. 85/2014

criticate nu fac altceva decât să dea posibilitatea exercitării căii de atac, motiv pentru care nu se poate aprecia că dispozițiile criticate ar fi contrare art. 21 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 25 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.478/103/2014/a15, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 pct. 67, art. 111 alin. (6) și

art. 112 din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență (și nu art. 5 pct. 62, art. 111 pct. 6 și

art. 112 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței cum eronat se menționează în dispozitivul încheierii de sesizare), excepție ridicată de Gheorghe Asmarandei, în calitate de administrator special al Societății ASIRI Internațional - S.R.L din Piatra-Neamț, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 85/2014 .

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 5 pct. 67, art. 111 alin. (6) și

art. 112 din Legea nr. 85/2014

sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 16, art. 24 și art. 44 alin. (2) din Constituție. Astfel, arată că legiuitorul dă legitimitate unei aparențe a dreptului creditorului contestator, punându-l pe acesta într-o situație privilegiată în raport cu dreptul la apărare al debitorului, dar, mai ales, în raport cu patrimoniul debitorului cu privire la care creditorul contestator realizează veritabile acte de dispoziție. În fapt, creditorul contestator hotărăște asupra însăși existenței persoanei juridice debitoare, deși creanța sa nu este certă, lichidă și exigibilă. Astfel, se încalcă dreptul la apărare al unui debitor care se află în insolvență și care nu mai poate propune reorganizarea față de creditorii care au fost înscriși cu creanțe în tabelul creditorilor. În modalitatea de reglementare, legiuitorul nu prevede nicio măsură de protecție a debitorului în fața unui creditor contestator care are un vot hotărâtor pentru planul de reorganizare și cu privire la care, instanța soluționând definitiv contestația o va respinge sau o va admite într-un tabel al creditorilor (preliminar).

6. Totodată, cu privire la excepția de neconstituționalitate a

art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 , susține că sintagma "judecătorul-sindic poate admite, în tot sau în parte, înscrierea creanțelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv" este contrară art. 21 alin. (1) din Constituție. În acest context menționează că se impune ca legea să fie clară, astfel încât justițiabilii să poată avea reprezentarea drepturilor procesuale. Or, în modalitatea de reglementare se remarcă arbitrariul cu privire la sintagma "poate admite", fără ca legea să precizeze în ce condiții judecătorul-sindic va dispune această măsură. Legea nu distinge nici cu privire la motivele/considerentele pentru care judecătorul-sindic poate admite în tot, respectiv în parte, înscrierea creanțelor contestate în mod provizoriu în tabelul de creanțe, cu atât mai mult cu cât nu are competență materială de a stabili întinderea creanței (exemplificând cu privire inclusiv la situația în care întinderea unei creanțe este stabilită de instanțele specializate de contencios administrativ și fiscal - creanțele fiscale și bugetare). De asemenea, legea nu precizează expressis verbis dacă judecătorul-sindic este îndrituit să nu admită o atare creanță în tabelul creditorilor până la soluționarea definitivă a acesteia. În final, face trimitere atât la jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a reținut că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat (spre exemplu,

Decizia nr. 189 din 2 martie 2006

sau

Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 ), cât și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care sa statuat că legea trebuie să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale, iar pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv (spre exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în cauza Rotaru împotriva României).

7. Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 pct. 67, art. 111 pct. 6 și

art. 112 din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență este neîntemeiată, deoarece în tabelul definitiv de creanțe este normal să fie înscrise toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul-sindic, deoarece volumul mare de contestații, formulate la un singur termen de judecată, poate împiedica soluționarea cu celeritate a contestațiilor și, de asemenea, poate conduce la pronunțarea unor soluții greșite. Din acest punct de vedere, acceptarea provizorie a unei creanțe se bucură de o prezumție relativă de legalitate și nu împiedică apărarea debitorului în justiție, în cadrul căii de atac a contestației la tabelul preliminar, în care se va stabili, în mod contradictoriu și pe fond dacă creanța a fost admisă în mod corect sau, dimpotrivă, dacă creanțele au fost înscrise provizoriu în tabelul definitiv în mod eronat, nefiind deci vătămate esențial și iremediabil niciunul dintre drepturile debitorului, soluția legislativă aleasă fiind una optimă și echilibrată.

8. Referitor la

art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 , arată că acesta este constituțional, deoarece concretizează accesul la justiție al debitorului și al celorlalți creditori, aceștia având dreptul să propună probe și să pună concluzii în ceea ce privește existența și întinderea creanțelor pentru a fi înscrise în tabelul definitiv, fiind normal, dat fiind urgența procedurii și necesitatea soluționării unitare a contestațiilor, ca toate părțile să poată propune și administra probe cu privire la creanțele ce se vor înscrie în tabelul definitiv și cu privire la care se formulează contestații de către debitor, nefiind constatate aspecte de neclaritate a soluției legislative.

9. Cu privire la

art. 112 din Legea nr. 85/2014 , apreciază că acesta este constituțional, deoarece creanțele admise și înscrise în mod provizoriu, ca urmare a unei cercetări aparente a realității existenței și întinderii acestor creanțe de către lichidator și/sau judecător, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, astfel că este normal ca în privința acestor creanțe să existe și dreptul de vot în adunarea creditorilor, atâta timp cât nu s-a dovedit eroarea cu privire la înscrierea lor în tabelul preliminar. Dacă însă contestația se respinge în mod definitiv, creanța înscrisă provizoriu urmează a fi considerată, retroactiv, că nu a fost niciodată în tabel, în acest caz operând regulile și principiile de drept civil referitoare la efectele îndeplinirii condiției (ca modalitate a actului juridic) și asupra actelor de conservare și administrare efectuate înainte de îndeplinirea condiției, ca excepții de la desființarea actelor ca urmare a îndeplinirii condiției rezolutorii. În consecință, soluția legislativă este în concordanță cu normele și principiile de drept civil și constituționale.

10. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie și opinează în sensul respingerii acesteia.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din notele autorului excepției de neconstituționalitate, precum și din partea introductivă și considerentele încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (1) pct. 67, art. 111 alin. (6) și

art. 112 din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență (și nu art. 5 pct. 62, art. 111 pct. 6 și

art. 112 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței cum eronat se menționează), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările și completările ulterioare. Curtea reține că dispozițiile

art. 5 din Legea nr. 85/2014

a au fost completate prin

Legea nr. 312/2015

privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 11 decembrie 2015, iar dispozițiile legale criticate punctual în prezenta cauză [ art. 5 pct. 67 Legea nr. 85/2014 ] se regăsesc într-o formă identică în art. 5 alin. (1) pct. 67, modificarea/completarea constând în adăugarea alineatului (2). În consecință, prevederile criticate în prezenta cauză au următorul cuprins:

- Art. 5 alin. (1) pct. 67: "(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile au următoarele semnificații:

[...]

67. tabel definitiv de creanțe este tabelul care cuprinde toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul-sindic. În cazul procedurii simplificate, tabelul definitiv de creanțe cuprinde, pe lângă creanțele născute anterior deschiderii procedurii, și creanțele născute în perioada de observație, ce au fost admise la masa credală. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă și rangul de prioritate al creanței potrivit prevederilor art. 159 și 161;"

- Art. 111 alin. (6): "(6) La termenul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanțe, judecătorul-sindic va soluționa deodată, printr-o singură sentință, toate contestațiile, chiar dacă pentru soluționarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic poate admite, în tot sau în parte, înscrierea creanțelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv. Creanțele înscrise provizoriu vor avea toate drepturile prevăzute de lege cu excepția dreptului de a încasa sumele propuse spre distribuire. Acestea se vor consemna în contul unic până la definitivarea creanței".

- Art. 112: "(1) După ce toate contestațiile la creanțe au fost soluționate și s-a predat raportul de evaluare a garanțiilor, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va înregistra, de îndată, la tribunal și va publica în BPI tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea și situația fiecărei creanțe, beneficiară sau nu a unei cauze de preferință.

(2) După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanțelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartiții de sume în caz de faliment în procedura simplificată.

(3) Durata maximă a perioadei de observație este de 12 luni, calculate de la data deschiderii procedurii. Pentru respectarea acestui termen judecătorul-sindic va putea aplica dispozițiile art. 113 alin. (4) în mod corespunzător."

15. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 referitor la dreptul la apărare și art. 44 alin. (2) potrivit căruia proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. De asemenea, în motivarea excepției este menționat și art. 21 alin. (1) din Constituție cu privire la dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Totodată, având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate cuprinsă în notele scrise, precum și

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reține ca temei constituțional și prevederile art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii (claritate, precizie și previzibilitate) din Constituție.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că din analiza criticilor de neconstituționalitate formulate reiese că autorul acesteia este nemulțumit de prevederile legale care statuează cu privire la procedura privind înscrierea creanțelor, definitivarea tabelului de creanțe și publicarea tabelului definitiv al creanțelor, respectiv de procedura prin care judecătorul-sindic soluționează contestațiile cu privire la tabelul de creanțe, astfel cum sunt reglementate prin

Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

17. Curtea observă că soluțiile legislative criticate în prezenta cauză s-au regăsit și în prevederile

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care a fost abrogată prin

art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014 . Astfel, soluția legislativă cuprinsă în

art. 5 din Legea nr. 85/2014 , referitoare la definirea unor termeni și expresii folosite în lege, s-a regăsit și în

Legea nr. 85/2006

la art. 3; soluția legislativă cuprinsă în

art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 , referitoare la contestațiile la tabelul de creanțe, s-a regăsit în

art. 73 din Legea nr. 85/2006 ; soluția legislativă cuprinsă în

art. 112 din Legea nr. 85/2014 , referitoare la publicarea tabelului definitiv al creanțelor, s-a regăsit în

art. 74 din Legea nr. 85/2006 .

18. De asemenea, Curtea observă că prevederile art. 73 și

art. 74 din Legea nr. 85/2006

au format obiectul controlului de constituționalitate, sens în care sunt, spre exemplu,

Decizia nr. 70 din 18 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 19 aprilie 2016,

Decizia nr. 841 din 11 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012,

Decizia nr. 1.292 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011, sau

Decizia nr. 966 din 12 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 22 septembrie 2011, prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate.

19. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că întreaga procedură a insolvenței are ca scop acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, iar specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, în acest context, reglementarea prin lege a obligației judecătorului-sindic de a soluționa deodată, printr-o singură sentință, toate contestațiile cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar sau de lichidator în tabelul preliminar de creanțe, chiar dacă pentru soluționarea unora ar fi nevoie de administrare de probe, constituie expresia uneia dintre caracteristicile definitorii ale procedurii insolvenței, și anume celeritatea în realizarea scopurilor declarate mai sus. În absența unei atari dispoziții de lege, procedura, care de regulă are caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori ce vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanțe, ar fi cu mult întârziată, situație ce ar genera o stare de perpetuă incertitudine cât privește raporturile juridice stabilite între părțile implicate, persoane fizice sau persoane juridice, afectând grav stabilitatea și securitatea care trebuie să le caracterizeze. Totodată, Curtea a reținut că, deși procedura insolvenței pune accent pe o desfășurare rapidă a procesului, ea oferă, pe de altă parte, suficiente garanții procesuale părților implicate.

20. Potrivit prevederilor criticate, judecătorul-sindic va soluționa, la termenul stabilit pentru definitivarea tabelului de creanțe, contestațiile pentru care ar fi nevoie de administrarea unor probe, prin admiterea provizorie, iar nu definitivă, a creanțelor contestate. Prin urmare, înscrierea unei astfel de creanțe în tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva averii debitorului are caracter provizoriu, putând fi modificată oricând pe parcursul derulării procedurii, ca urmare a completării probatoriului.

21. De altfel, în virtutea

art. 113 din Legea nr. 85/2014 , după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2) [contestațiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată], și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau a unei erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute. Contestația se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației. Judecarea contestației se va face cu respectarea prevederilor art. 111 alin. (4) din aceeași lege. Potrivit

art. 111 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 , partea care formulează contestația trimite, cu confirmare de primire, câte un exemplar al contestației și al documentelor ce o însoțesc administratorului judiciar/ lichidatorului judiciar, creditorului a cărui creanță se contestă, precum și administratorului special. În cazul în care această obligație nu a fost respectată, judecătorul-sindic va putea aplica, din oficiu, o amendă în condițiile Codului de procedură civilă. În această situație, judecarea contestației se va face de judecătorul-sindic, cu citarea tuturor părților interesate.

22. În temeiul

art. 111 alin. (6) Legea nr. 85/2014 , criticat în prezenta cauză, la termenul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanțe, judecătorul-sindic va soluționa deodată, printr-o singură sentință, toate contestațiile, chiar dacă pentru soluționarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic poate admite, în tot sau în parte, înscrierea creanțelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv. Creanțele înscrise provizoriu vor avea toate drepturile prevăzute de lege cu excepția dreptului de a încasa sumele propuse spre distribuire. Acestea se vor consemna în contul unic până la definitivarea creanței. De altfel, prevederile art. 5 alin. (1) pct. 67 statuează cu privire la semnificația unor expresii sau termeni, în înțelesul

Legii nr. 85/2014 , respectiv cu privire la "tabel definitiv de creanțe", care este tabelul care cuprinde toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul-sindic. În cazul procedurii simplificate, tabelul definitiv de creanțe cuprinde, pe lângă creanțele născute anterior deschiderii procedurii, și creanțele născute în perioada de observație, ce au fost admise la masa credală. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă și rangul de prioritate al creanței potrivit prevederilor art. 159 și 161 din aceeași lege.

23. Totodată, prevederile

art. 46 alin. (1) Legea nr. 85/2014

statuează cu privire la faptul că hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel. De altfel, în această situație se află și autorul prezentei excepții de neconstituționalitate, care a avut posibilitatea de a formula apel în temeiul acestor prevederi legale, ocazie cu care a ridicat și excepția de neconstituționalitate în prezenta cauză. Ca atare, nu se poate reține pretinsa neconstituționalitate a prevederilor criticate în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 16, art. 21 alin. (1), art. 24 și art. 44 alin. (2) din Constituție, invocate în susținerea excepției, deoarece acestea oferă suficiente garanții procesuale în care părțile interesate pot avea acces la justiție, cu respectarea principiului egalității, iar cu ocazia soluționării contestațiilor sau cu ocazia soluționării apelurilor declarate își pot formula apărările pe care le consideră necesare pentru a-și susține cererile, inclus în ceea ce privește apărarea dreptului de proprietate, atât în calitate de creditori, cât și în calitate de debitori.

24. Referitor la pretinsa neclaritate a prevederilor criticate cu privire la sintagma referitoare la faptul că "judecătorul-sindic poate admite, în tot sau în parte, înscrierea creanțelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv", care ar conduce la o pretinsă încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1), precum și faptul că legea nu precizează expressis verbis dacă judecătorul-sindic este îndrituit să nu admită o atare creanță în tabelul creditorilor până la soluționarea definitivă, se observă că această critică, pe lângă contestarea normelor legale în vigoare, are în vedere și mecanismul după care se desfășoară întreaga procedură a insolvenței privit prin prisma unei omisiuni legislative. Or, se constată că normele legale criticate au fost edictate în lumina dispozițiilor constituționale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării. Astfel, pe de o parte, chiar dacă omisiunea de reglementare ori caracterul incomplet al acestora ar fi reale, de principiu, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuțiile Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "(...) se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Pe de altă parte, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", care atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar și unele reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, astfel cum este în cazul procedurilor de insolvență. Ca atare, nu se poate reține pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu cele ale art. 1 alin. (5) prin raportare la art. 21 din Constituție. De altfel, Curtea observă că dispozițiile legale criticate sunt clare, iar acestea nu trebuie interpretate în mod singular, ci trebuie avută în vedere întreaga procedură prevăzută de normele legale în materie.

25. Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Asmarandei, în calitate de administrator special al Societății ASIRI Internațional - S.R.L din Piatra-Neamț, în Dosarul nr. 3.478/103/2014/a15 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 5 alin. (1) pct. 67, art. 111 alin. (6) și

art. 112 din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 mai 2016.