Decizia nr. 841/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 alin. (1) și

art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Marco&Alex Construct Invest" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 71.160/3/2011/a1 al Tribunalului București - Secția a VII-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.053 D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 1.197 din 20 septembrie 2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 71.160/3/2011/a1, Tribunalul București - Secția a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 alin. (1) și

art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Marco&Alex Construct Invest" - S.R.L. din București într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 85/2006 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor privind dreptul la apărare și accesul liber la justiție, deoarece dau posibilitatea judecătorului-sindic să judece contestațiile la tabelul preliminar și de a aprecia asupra legalității și temeiniciei unor hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță egală în grad cu acesta, or acestea ar trebui făcute de o instanță de control judiciar superioară în raport cu principiul triplului grad de jurisdicție ce stă la baza înfăptuirii justiției în sistemul de drept. Posibilitatea înscrierii unor creanțe, ce au caracter rezolutoriu, în tabelul definitiv, creanțe ce sunt recunoscute prin hotărâri judecătorești nedefinitive, duce la încălcarea principiului egalității. Totodată, arată că dreptul la apărare este încălcat și ca urmare a suspendărilor de drept a tuturor acțiunilor judiciare și extrajudiciare, potrivit

art. 36 din Legea nr. 85/2006 .

Tribunalul București - Secția a VII-a civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele criticate se aplică fără discriminări tuturor participanților la procedura insolvenței, nu îngrădesc accesul liber la justiție și nu aduc atingere unicității, imparțialității și egalității justiției, fiind de competența exclusivă a organului legislativ să instituie regulile de desfășurarea a procesului și a modalităților de exercitare a căilor de atac. De asemenea, arată că procedura insolvenței este una specială, instituită în scopul reîntregirii cât mai repede posibil a activului debitorului și al recuperării în cât mai mare măsură a creanțelor.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 66 alin. (1) și

art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare:

- Art. 66 alin. (1): "(1) Toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii.";

- Art. 73 alin. (3): "(3) La termenul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanțe, judecătorul-sindic va soluționa deodată, printr-o singură sentință, toate contestațiile, chiar dacă pentru soluționarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic poate să admită, în tot sau în parte, înscrierea creanțelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv al tuturor creditorilor împotriva averii debitorului."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Asupra constituționalității dispozițiilor

art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

Curtea s-a mai pronunțat, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 7 din 9 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 1 februarie 2007.

Analizând dispozițiile

Legii nr. 85/2006

referitoare la primele măsuri adoptate în urma deschiderii, prin sentință judecătorească, a procedurii insolvenței, Curtea a reținut că, după notificarea formulată de administratorul judiciar, toți creditorii ale căror creanțe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii vor depune cererile de admitere a creanțelor în termenul fixat. Cererile de creanțe vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului. Potrivit

art. 67 din Legea nr. 85/2006 , administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri și a documentelor depuse și va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe. Ulterior, ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar sau lichidatorul va întocmi și va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanțele împotriva averii debitorului.

În acest context, dispozițiile de lege criticate exceptează de la procedura de verificare a cererilor creditorilor creanțele constatate prin titluri executorii, cu precizarea ca, în cazul creanțelor bugetare, titlul executoriu să nu fi fost contestat în termenele prevăzute de legi speciale. Prin urmare, administratorul judiciar sau lichidatorul este obligat să constate existența titlurilor executorii și să înregistreze aceste creanțe în tabelul preliminar, fără a proceda la verificarea lor.

Rațiunea legii o constituie faptul că, pe de o parte, aceste înscrisuri sunt prezumate a fi întocmite în conformitate cu dispozițiile legii, în baza lor creditorii putând solicita valorificarea creanțelor acolo menționate, iar pe de altă parte, asupra valabilității titlurilor executorii, singura competentă a se pronunța este instanța judecătorească. Astfel, potrivit

art. 73 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze, în termenul prevăzut de lege, contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar sau lichidator în tabelul preliminar de creanțe. Mai mult, conform art. 75 alin. (1) din aceeași lege, chiar și după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, dar până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.

2. Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului egalității, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât regimul juridic diferențiat instituit de legiuitor prin reglementarea criticată nu este arbitrar și deci discriminatoriu, ci, dimpotrivă, în considerarea rațiunilor expuse, este aplicabil tuturor persoanelor prevăzute indirect prin ipoteza normei, respectiv tuturor creditorilor ale căror creanțe sunt constatate prin titluri executorii. Mai mult, în ceea ce privește creanțele bugetare, legiuitorul a condiționat exceptarea lor de la procedura verificării de împrejurarea ca titlul executoriu să nu fi fost contestat, în fața organelor competente, în termenele prevăzute de legi speciale. Or, această condiție reprezintă o garanție suplimentară pentru debitor împotriva unor eventuale abuzuri, iar nu, așa cum pretinde autorul excepției, un privilegiu acordat autorităților publice.

3. Referitor la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) și ale art. 24 alin. (1), Curtea a reținut că o atare critică este lipsită de temei, în măsura în care creanțele trecute de administratorul judiciar sau lichidator în tabelul preliminar de creanțe, inclusiv cele constatate prin titluri executorii, pot face obiectul unei contestații în justiție, formulate de oricare persoană interesată.

4. Asupra dispozițiilor

art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

Curtea s-a mai pronunțat în raport cu critici și dispoziții constituționale similare, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 1.292 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011.

Cu acel prilej, având în vedere jurisprudența sa anterioară, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate au ca scop, ca de altfel întreaga procedură instituită prin

Legea nr. 85/2006 , acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență și, în același timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial.

Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun. În acest context, reglementarea prin lege a obligației judecătorului-sindic de a soluționa deodată, printr-o singură sentință, toate contestațiile cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar sau de lichidator în tabelul preliminar de creanțe, chiar dacă pentru soluționarea unora ar fi nevoie de administrare de probe, constituie expresia uneia dintre caracteristicile definitorii ale procedurii insolvenței, și anume celeritatea în realizarea scopurilor declarate mai sus. În absența unei atari dispoziții de lege, procedura, care de regulă are caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori ce vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanțe, ar fi cu mult întârziată, situație ce ar genera o stare de perpetuă incertitudine cât privește raporturile juridice stabilite între părțile implicate, persoane fizice sau comercianți, afectând grav stabilitatea și securitatea care trebuie să le caracterizeze.

Însă, deși procedura insolvenței pune accent pe o desfășurare rapidă a procesului, ea oferă, pe de altă parte, suficiente garanții procesuale părților implicate. Astfel, potrivit chiar textului de lege criticat, judecătorul-sindic va soluționa, la termenul stabilit pentru definitivarea tabelului de creanțe, contestațiile pentru care ar fi nevoie de administrarea unor probe, prin admiterea provizorie, iar nu definitivă, a creanțelor contestate.

Prin urmare, înscrierea unei astfel de creanțe în tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva averii debitorului are caracter provizoriu, putând fi modificată oricând pe parcursul derulării procedurii, ca urmare a completării probatoriului. O garanție procedurală în plus o constituie prevederile

art. 12 din Legea nr. 85/2006 , potrivit cărora hotărârile judecătorului-sindic, care sunt definitive și executorii, pot fi atacate separat cu recurs, după o procedură stabilită prin dispozițiile art. 8 din aceeași lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

5. Totodată, se observă că, în jurisprudența sa, Curtea a statuat, de principiu, că Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicție ale unui proces, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004.

Mai mult, art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum și art. 129, care prevede că "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar și unele reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac.

6. De asemenea, Curtea reține că nu este încălcat dreptul la apărare ca urmare a suspendării acțiunilor în temeiul prevederilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006 , întrucât, astfel cum a statuat Curtea în jurisprudența sa anterioară, măsura stabilită în acest text se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de

Legea nr. 85/2006 , procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual și egalitar în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvență, în acest sens fiind și

Decizia nr. 300 din 27 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012, sau

Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008.

În aceste condiții, existența unor acțiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului și pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării.

Dreptul la acțiune al creditorilor, suspendat în temeiul

art. 36 din Legea nr. 85/2006 , nu dispare, el fiind conservat prin art. 40 din aceeași lege, care prevede, de asemenea, suspendarea curgerii termenelor de prescripție a acțiunilor la care se referă textul de lege criticat. Aceste termene încep să curgă din nou în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenței, potrivit prevederilor dreptului comun, existând posibilitatea exercitării dreptului la apărare prin formulările și susținerile pe care aceștia le consideră necesare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 alin. (1) și

art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Marco&Alex Construct Invest" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 71.160/3/2011/a1 al Tribunalului București - Secția a VII-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2012.