Decizia nr. 349/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Maria Floare Ofrim în Dosarul nr. 4.658/100/2014 al Tribunalului Maramureș - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.844D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 8 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.658/100/2014, Tribunalul Maramureș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Maria Floare Ofrim în cadrul soluționării unei cereri de acordare a ajutorului de deces.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că, în calitate de soție supraviețuitoare a unui cadru didactic, i s-a refuzat acordarea ajutorului de deces, în temeiul dispozițiilor de lege criticate. Astfel, aceste dispoziții contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) și art. 47 alin. (2), întrucât au stabilit arbitrar pierderea unui drept legal, în contextul în care acesta a fost recunoscut ca măsură de protecție socială a familiei cadrului didactic decedat și astfel s-au încălcat: principiul constituțional al universalității, care exprimă ideea că toți cetățenii unui stat se pot bucura de aceleași drepturi și libertăți, astfel că nu este posibil ca, după cum decesul cadrului didactic intervine într-un an sau altul, să intervină beneficiul sau pierderea unui drept legal; principiul constituțional al egalității de șanse al cetățenilor, din perspectiva asigurării unui tratament egal pentru toți aparținătorii cadrelor didactice decedate; principiul constituțional al nediscriminării cetățenilor, atâta timp cât, în mod arbitrar, Guvernul aplică tratamente juridice diferite de la an la an, respectiv pierderea sau beneficierea de dreptul la 5 salarii ale persoanei decedate, la aceeași situație - decesul cadrului didactic. În final, arată că intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda acest ajutor de deces ca o măsură de protecție socială instituită în favoarea persoanei decedate, astfel că până la abrogarea ei, trebuie legal aplicată tuturor cetățenilor.

6. Tribunalul Maramureș - Secția I civilă opinează în sensul că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituție.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind, în esență, că aspectele statuate prin

deciziile Curții Constituționale nr. 557 din 16 iulie 2015 , nr. 331 din 30 aprilie 2015, nr. 246 din 7 aprilie 2015 și nr. 170 din 19 martie 2015 sunt aplicabile și în prezenta speță.

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece ajutorul la care se referă dispozițiile de lege criticate nu face parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestuia. De asemenea, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecție socială luate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, aprobată cu completări prin

Legea nr. 28/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, dispoziții care au următorul cuprins: "În anul 2014, prevederile art. 12 din anexa nr. II

cap. I lit. B la Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare, nu se aplică."

13. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) privind măsurile de protecție socială și art. 47 alin. (2) privind măsuri de asistență socială.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 12 din anexa nr. II

cap. I lit. B la Legea-cadru nr. 284/2010 , la care se referă dispozițiile de lege criticate, au următorul cuprins: "Pentru personalul didactic, în caz de deces, se acordă celor îndreptățiți un ajutor de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale de stat." Ulterior adoptării

Legii-cadru nr. 284/2010 , anual, prin legile de salarizare s-a stabilit că aceste dispoziții nu se aplică.

15. Curtea reține că ajutorul de deces la care se referă art. 12 din anexa nr. II

cap. I lit. B la Legea-cadru nr. 284/2010

este un beneficiu acordat de legiuitor, fără a constitui un drept fundamental, prevăzut în Constituție, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora. Ca atare, dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (1) potrivit cărora cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi, art. 41 alin. (2) privind măsurile de protecție socială și nici celor ale art. 47 alin. (2) privind măsurile de asistență socială din Constituție.

16. Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 din Constituție, Curtea reține că și aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000,

Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, sau

Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Floare Ofrim în Dosarul nr. 4.658/100/2014 al Tribunalului Maramureș - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Maramureș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 mai 2016.