Decizia nr. 402/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurelia Crețu în Dosarul nr. 1.310/2003 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

La apelul nominal a răspuns autoarea excepției, personal și asistată de avocat Ilie Ion Iordăchescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autoarei excepției solicită admiterea acesteia, susținând că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 21 și ale art. 125 alin. (1) din Constituție, întrucât persoana nemulțumită de soluționarea plângerii sale împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror nu are dreptul să se adreseze instanțelor judecătorești pentru verificarea temeiniciei și legalității acestora.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra acestor dispoziții și a stabilit, prin

Decizia nr. 486/1997 , că art. 278 din Codul de procedură penală este constituțional numai în măsura în care nu oprește persoana nemulțumită de soluționarea plângerii sale să se adreseze justiției în mod direct, în baza art. 21 din Constituție. Ulterior, dispozițiile Codului de procedură penală au fost modificate și completate prin

Legea nr. 281/2003 , în sensul introducerii art. 278^1 prin care s-a reglementat accesul liber la justiție în cazul plângerilor împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, dispoziție ce se va aplica începând cu 1 ianuarie 2004.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 iunie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.310/2003, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurelia Crețu, intimată inculpată în apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București împotriva Sentinței penale nr. 1.580 din 11 decembrie 2002, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr. 10.487/2003.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că dispozițiile art. 278 din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21, referitoare la dreptul de acces liber la justiție, și ale art. 125 alin. (1), privind realizarea justiției de către instanțele judecătorești. Se motivează această excepție prin observația că, potrivit art. 278 din Codul de procedură penală, controlul actelor efectuate de procuror, pe cale ierarhică, se efectuează tot de procurori, cu încălcarea principiilor publicității și contradictorialității, fără să se prevadă dreptul persoanei nemulțumite de soluția dată plângerii sale de către procurorul ierarhic superior celui care a efectuat actul de a se adresa instanței judecătorești. Autoarea excepției consideră

Decizia Curții Constituționale nr. 486/1997 , prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții, ca insuficientă, deoarece se referă la dreptul persoanei de a se plânge numai în cazul soluțiilor de scoatere de sub urmărire penală, de clasare sau de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că în aceste cazuri cauza nu mai ajunge în fața instanței de judecată, nu și cu privire la soluția de începere a urmăririi penale, așa cum era cazul în speță. De aceea solicită Curții Constituționale să se pronunțe și sub acest aspect, al unei presupuse neconstituționalități a dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală.

În fapt, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, autoarea excepției s-a adresat, în temeiul art. 278 din Codul de procedură penală, cu o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București împotriva măsurii de începere a urmăririi penale împotriva sa, dispusă în baza procesului-verbal din 20 mai 2002, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzute în art. 291 din Codul penal. Plângerea a fost soluționată prin Rezoluția nr. 10.210/P/2000 din 11 iulie 2002, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată. Urmare a acestei soluții, autoarea excepției s-a adresat Judecătoriei Sectorului 3, invocând ca temei

Decizia Curții Constituționale nr. 486/1997 , pentru a cenzura măsura dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3. Instanța de judecată, prin Sentința penală nr. 1.580 din 11 decembrie 2002, a admis plângerea formulată de autoarea excepției și a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, pentru se proceda conform art. 220 din Codul de procedură penală, în sensul infirmării măsurii începerii urmăririi penale față de autoarea excepției, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 din Codul penal.

Împotriva sentinței judecătorești a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, pe care o consideră nelegală sub aspectul greșitei soluționări a plângerii formulate de autoarea excepției. În acest sens, s-a arătat că, potrivit

Deciziei Curții Constituționale nr. 486/1997 , dispozițiile art. 278 din Codul de procedură penală sunt constituționale numai în măsura în care nu opresc persoana nemulțumită de soluționarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror sau pe baza dispozițiilor date de acesta, și care nu ajung în fața instanțelor judecătorești, să se adreseze justiției în temeiul art. 21 din Constituție, ce urmează să se aplice în mod direct. Or, în speță este vorba de un act al procurorului, care nu soluționa cauza, fără ca aceasta să ajungă în fața instanței. De aceea, se arată în recursul Ministerului Public, plângerea trebuia respinsă ca inadmisibilă, întrucât instanța nu se poate pronunța asupra legalității procesuluiverbal de începere a urmăririi penale, câtă vreme dosarul se află în stadiul cercetărilor la organele de urmărire penală și nu se pronunțase o soluție de finalizare a cercetărilor. Aceasta ar însemna o extindere a competenței instanței și cu privire la faza de urmărire penală, contrar dispozițiilor Codului de procedură penală. În concluzie, se solicită admiterea apelului, desființarea soluției pronunțate de instanța de judecată și, pe fond, respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulate de autoarea excepției.

Tribunalul București - Secția a II-a penală, într-o exprimare confuză, pare a considera totuși că excepția este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală este inadmisibilă, având în vedere că, prin

Decizia nr. 486/1997 , Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții.

Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că excepția este inadmisibilă, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale prin care dispozițiile legale criticate au fost constatate ca fiind neconstituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului. În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului ori luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către acesta, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior. Dispozițiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător".

Autoarea excepției critică acest text prin raportare la prevederile constituționale ale art. 21, referitoare la accesul la justiție, și ale art. 125 alin. (1), privind realizarea justiției de către instanțele judecătorești, deoarece "închide calea persoanei nemulțumite de rezoluția dată de parchet de a se adresa justiției".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prin

Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, admițând excepția de neconstituționalitate, Curtea a constatat că dispozițiile art. 278 din Codul de procedură penală sunt constituționale numai în măsura în care nu opresc persoana nemulțumită de soluționarea plângerii împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta și care nu ajung în fața instanțelor judecătorești să se adreseze justiției în temeiul art. 21 din Constituție, ce urmează să se aplice în mod direct. Este vorba, așadar, de măsuri sau acte ale procurorului, prin care se soluționează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în fața instanței, iar nu de măsuri procesuale care dinamizează procesul penal cum este și pornirea procesului penal, ca în speță, și care au ca finalitate, dacă există temeiuri, tocmai trimiterea cauzei în instanță. În speță, fiind vorba de măsura pornirii procesului penal împotriva persoanei învinuite, aceasta nu avea dreptul să se adreseze instanței. Cu toate acestea, printr-o interpretare vădit subiectivă, autoarea excepției s-a adresat cu plângere instanței de judecată, împotriva respectivului act de urmărire penală, iar instanța, pe baza unei greșite interpretări, i-a admis cererea.

De altfel, în speță, prima instanță ar fi trebuit să respingă plângerea ca inadmisibilă, deoarece nu este prevăzută de lege, ea neputându-se pronunța asupra unui act procesual efectuat, potrivit legii, în cursul urmăririi penale și prin care nu numai că nu se pune capăt procesului penal, ci dimpotrivă, se dinamizează acest proces în vederea realizării scopului său.

Sensul

Deciziei Curții Constituționale nr. 486/1997

a fost exprimat prin dispozițiile

art. 278^1 din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Textul, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2004, prevede că numai după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 din Codul de procedură penală împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror se poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurelia Crețu în Dosarul nr. 1.310/2003 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2003.