Decizia nr. 406/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2002

privind înființarea Ghișeului unic în punctele de trecere a frontierei de stat a României, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 599/2002 , excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Giurgiu în Dosarul nr. 185/15/CA/2003 al Tribunalului Giurgiu.

La apelul nominal răspund, pentru autorul excepției, avocat Dan Coporan și director executiv Vasile Mustățea, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției, avocat Dan Coporan, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate, arătând următoarele: în sensul

art. 44 și 45 din Legea nr. 189/1998

privind finanțele publice locale, taxele speciale constituie venituri cu destinație specială ale bugetelor locale și trebuie utilizate în scopurile pentru care au fost înființate. Contrar acestor dispoziții legale,

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2002

stabilește că fondurile încasate din taxele ecologice și de salubrizare, ce constituie taxe speciale, se administrează de consiliile județene ale administrației publice în a căror rază de competență se află punctul de trecere a frontierei de stat a României, ele folosindu-se exclusiv pentru întreținerea și amenajarea punctelor de trecere a frontierei de stat și pentru salubrizarea zonei limitrofe lor. Se consideră că prin aceasta se încalcă prevederile constituționale ale art. 121 alin. (1), potrivit cărora consiliul județean coordonează activitatea autorităților comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean, precum și cele ale art. 136 referitoare la reglementarea prin lege a formării, administrării, întrebuințării și controlului resurselor financiare ale unităților administrativ-teritoriale. Totodată mai arată că prin textul de lege criticat se încalcă și principiul autonomiei locale, consacrat de art. 119 din Constituție, prin aceea că taxele locale speciale, cu destinație precisă, pe care le instituie sunt administrate de către consiliul județean. În completare, împuternicitul Consiliului Județean Giurgiu, domnul Vasile Mustățea, solicitând, de asemenea, admiterea excepției de neconstituționalitate, arată că Giurgiu este singurul municipiu din România în care zona limitrofă înseamnă frontiera de stat și municipiul Giurgiu. Potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001

privind frontiera de stat a României, aprobată și modificată prin

Legea nr. 243/2002 , culoarul de frontieră și fâșia de protecție a frontierei de stat fac parte din domeniul public al statului și se administrează de către autoritățile administrației publice locale, care asigură curățarea și întreținerea acestora. Mai mult, Ghișeul unic de încasare a taxelor și a altor sume datorate în vamă s-a înființat în punctul de trecere a frontierei Giurgiu-Ruse care face parte din punct de vedere geografic din intravilanul municipiului, iar competența materială de instituire a taxelor este exclusiv a consiliului local, iar nu a consiliului județean. De asemenea, potrivit

Legii nr. 326/2001 , cu modificările ulterioare, serviciile publice de gospodărie comunală se realizează sub autoritatea administrației publice locale, adică consiliul local. Așa fiind, consideră că, din coroborarea dispozițiilor legale enunțate, reiese că atribuțiile de încasare a taxelor ecologice și de salubrizare, precum și administrarea fondurilor rezultate din acestea revin exclusiv consiliului local, iar nu consiliului județean.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care arată că prin textul de lege criticat nu sunt încălcate prevederile art. 119, art. 121 alin. (1) și ale art. 136 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 185/15/CA/2003, Tribunalul Giurgiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2002

privind înființarea Ghișeului unic în punctele de trecere a frontierei de stat a României, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 599/2002 , excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Giurgiu.

În motivarea excepției se susține că prin prevederile art. 4 din ordonanța de urgență criticată "s-a realizat o substituire a consiliului județean în competența consiliului local", ceea ce contravine art. 119 alin. (1), art. 121 alin. (1) și art. 136 alin. (1) din Constituție, precum și prevederilor

art. 44 și 45 din Legea nr. 189/1998

privind finanțele publice locale. În acest sens, în esență, se arată că, potrivit legii menționate, taxa ecologică și taxa de salubrizare sunt taxe locale speciale, cu destinație precisă, iar administrarea lor de către consiliile județene încalcă textele constituționale și de lege invocate.

Tribunalul Giurgiu apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că nu sunt încălcate textele din Constituție invocate, deoarece: destinația fondurilor încasate din taxele ecologice și de salubrizare este, potrivit ordonanței de urgență criticate, "întreținerea și amenajarea punctelor de trecere a frontierei și salubrizarea zonei limitrofe acestora", iar nu constituirea lor ca venituri la bugetul consiliilor județene; principiul autonomiei locale "nu exclude obligația autorităților administrației publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul țării, recunoscând existența unor interese locale specifice, distincte, dar care nu sunt în contradicție cu interesele naționale"; din fondurile prevăzute la art. 4 din ordonanța de urgență se efectuează plata serviciilor prestate de administrația publică locală, iar modul de distribuție a taxelor ecologice și de salubritate către bugetele locale urmează a fi stabilit prin norme metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor Publice și aprobate de Guvern.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată: administrarea de către consiliile județene a fondurilor încasate din taxele ecologice și de salubrizare se face exclusiv în scopul pentru care au fost instituite, astfel că nu are loc o substituire a consiliului județean în competența consiliului local; principiul autonomiei locale nu exclude obligația autorităților administrației publice locale de a respecta legile aplicabile la nivel național, rezolvarea intereselor specifice la nivel de comună sau de oraș fiind în strânsă legătură cu rezolvarea intereselor întregului județ; competența de a stabili taxele prevăzute de textul de lege criticat aparține consiliului județean care nu se substituie consiliului local.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată: principiul autonomiei locale nu poate funcționa în afara legii, iar limitele autonomiei locale sunt stabilite prin lege; în situațiile reglementate de art. 4 din ordonanța de urgență nu este vorba de o substituire a consiliului județean în atribuțiile consiliului local, ci doar de administrarea fondurilor încasate de Ghișeul unic din taxele ecologice și de salubrizare, cu menținerea expresă a destinației acestora; acțiunile întreprinse în scopul întreținerii și amenajării punctelor de trecere a frontierei de stat și salubrizării zonei limitrofe sunt activități de mare anvergură ce presupun coordonarea de către consiliul județean; activitatea din punctele de frontieră este un serviciu de interes național, desfășurată de Direcția Generală a Vămilor și nu de consiliul local; schimbarea prin lege a administratorului unor categorii de resurse financiare este o problemă de oportunitate asupra căreia numai legiuitorul poate decide; derogarea prin dispozițiile de lege criticate de la dreptul comun instituit prin

Legea nr. 189/1998

nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2002

privind înființarea Ghișeului unic în punctele de trecere a frontierei de stat a României, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 599/2002 , care au următorul cuprins: "Fondurile încasate din taxele ecologice și de salubrizare se administrează de consiliile județene ale administrației publice în a căror rază de competență se află punctul de trecere a frontierei de stat a României. Acestea se folosesc exclusiv pentru întreținerea și amenajarea punctelor de trecere a frontierei de stat și pentru salubrizarea zonei limitrofe a acestora."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 119 alin. (1), ale art. 121 alin. (1) și ale art. 136 alin. (1). Potrivit Constituției republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor și renumerotarea textelor, art. 119 alin. (1) a devenit art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (1) a devenit art. 122 alin. (1) și art. 136 alin. (1) a devenit art. 137 alin. (1). Prevederile constituționale menționate au următorul conținut:

- Art. 120 alin. (1): "Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice.";

- Art. 122 alin. (1): "Consiliul județean este autoritatea administrației publice pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean.";

- Art. 137 alin. (1): "Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statutului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege."

De asemenea, autorul excepției invocă și încălcarea

art. 44 și 45 din Legea nr. 189/1998

privind finanțele publice locale, al căror conținut este următorul:

- Art. 44: "(1) Pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, stabilesc taxe speciale.

(2) Cuantumul taxelor speciale se stabilește anual și trebuie să acopere cel puțin sumele investite și cheltuielile curente de întreținere și funcționare a acestor servicii.

(3) Taxele speciale, instituite potrivit prevederilor prezentului articol, constituie venituri cu destinație specială ale bugetelor locale, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate.

(4) Sumele rămase neutilizate din taxele speciale, stabilite ca diferență între veniturile încasate și plățile efectuate, se reportează în anul următor cu aceeași destinație, o dată cu încheierea exercițiului bugetar. Același regim se aplică și celorlalte venituri cu destinație specială.";

- Art. 45: "(1) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.

(2) Prin regulamentul aprobat de consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, se vor determina condițiile în care se pot percepe taxele speciale, modul în care se obține acordul persoanelor fizice și juridice plătitoare, precum și modul de repartizare a acestora.

(3) Hotărârile luate de consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, în legătură cu repartizarea taxelor speciale pe persoanele fizice și juridice plătitoare vor fi afișate la sediul acestora sau prin publicare.

(4) Împotriva acestor hotărâri orice persoană interesată poate face contestație în termen de 15 zile de la afișarea sau publicarea acestora. După expirarea acestui termen consiliul care a adoptat hotărârea se întrunește și deliberează asupra contestațiilor primite."

În sfârșit, autorul excepției consideră că prin textul de lege criticat sunt încălcate și prevederile

Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001 , cu modificările ulterioare, și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001

privind frontiera de stat a României, aprobată și modificată prin

Legea nr. 243/2002 .

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Susținerile potrivit cărora administrarea fondurilor încasate din taxe ecologice și de salubrizare de către consiliile județene încalcă principiul autonomiei locale, consacrat de art. 120 alin. (1) din Constituție, sunt neîntemeiate, deoarece autonomia locală nu se poate manifesta decât în limitele stabilite de lege. În sensul acestor dispoziții constituționale, prin textele de lege criticate care stabilesc că administratorul taxelor este consiliul județean și nu consiliul local pe a cărui rază teritorială funcționează Ghișeul unic, legiuitorul a configurat cadrul legal de manifestare a autonomiei locale.

De asemenea, prevederile art. 4 din ordonanța de urgență criticată nu contravin nici art. 122 alin. (1) din Constituție, întrucât activitatea desfășurată de punctele de frontieră este un serviciu public de interes național, chiar în situația în care punctul de frontieră se găsește exclusiv pe raza teritorială a unei localități. De altfel, Curtea constată că acest text de lege nu numai că nu încalcă prevederile art. 137 alin. (1) din Constituție, referitoare la reglementarea prin lege a formării, administrării, întrebuințării și controlului resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice, ci chiar le dă expresie.

În sfârșit, o eventuală contrarietate între prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2002

și dispozițiile altor legi nu intră în sfera controlului de constituționalitate. Conformitatea unor acte normative între ele este o problemă ce prezintă interes sub aspectul nevoii de corelare normativă, care este însă o cerință de tehnică legislativă, ce excedează competenței Curții Constituționale. Așa fiind, Curtea urmează să respingă și criticile de neconstituționalitate constând în susțineri privind încălcarea prevederilor

art. 44 și 45 din Legea nr. 189/1998

privind finanțele publice locale, precum și a prevederilor

Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001 , cu modificările ulterioare, și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001

privind frontiera de stat a României, aprobată și modificată prin

Legea nr. 243/2002 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2002

privind înființarea Ghișeului unic în punctele de trecere a frontierei de stat a României, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 599/2002 , excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Giurgiu.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 noiembrie 2003.