Decizia nr. 421/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 218 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Bogart Est - S.R.L. din Pașcani în Dosarul nr. 8.849/99/2013 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 466D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus la dosar un "extras de pe portalul instanțelor de judecată" din care rezultă soluția pronunțată în Dosarul nr. 8.849/99/2013 de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, cauză în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 29 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.849/99/2013, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 218 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Bogart Est - S.R.L. din Pașcani cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Tribunalul Iași într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind anularea unui act administrativ.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 21, art. 52 și art. 126 alin. (6), deoarece persoana vătămată în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ-fiscal nu poate ataca în fața instanței de contencios administrativ acest act, ci doar decizia emisă în procedura de soluționare a contestației administrative. Astfel, arată că actul administrativ fiscal care produce în mod direct efecte juridice asupra celor cărora li se adresează, efecte pe care le are în vedere organul emitent al actului, este actul inițial și nu decizia dată de organul emitent la plângerea prealabilă. De asemenea, susține că prevederile criticate sunt neconstituționale și prin raportare la

Legea nr. 207/2015

privind Codul de procedură fiscală, act normativ prin care legiuitorul a clarificat situația contestată în prezenta cauză.

7. Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 1.154 din 13 septembrie 2011

și

Decizia nr. 1.224 din 20 septembrie 2011 .

8. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

art. 218 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

(3) În situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desființarea, încheierea noului act administrativ-fiscal ca urmare a soluției de desființare emise în procedura de soluționare a contestației se face după ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă și irevocabilă".

13.

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală a fost abrogată prin

art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015

privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, act care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, potrivit art. 353 din aceeași lege. Însă, având în vedere prevederile

art. 352 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 , potrivit cărora "Dispozițiile prezentului cod se aplică numai procedurilor de administrare începute după intrarea acestuia în vigoare", precum și

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin.(1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate.

14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 126 alin. (6) referitor la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în prezenta cauză, nemulțumirea autoarei excepției pornește de la faptul că o persoană vătămată în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ-fiscal nu poate ataca în fața instanței de contencios administrativ acest act, ci doar decizia emisă în procedura de soluționare a contestației administrative. Or, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, "actul administrativ fiscal care produce în mod direct efecte juridice asupra celor cărora li se adresează, efecte pe care le are în vedere organul emitent al actului, este actul inițial și nu decizia dată de organul emitent la plângerea prealabilă" și, astfel, consideră că prevederile

art. 218 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale.

16. Prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu motivări și prevederi constituționale similare, Curtea respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, sens în care sunt, spre exemplu,

Decizia nr. 52 din 16 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 24 martie 2016,

Decizia nr. 850 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 24 februarie 2016,

Decizia nr. 214 din 31 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 mai 2015,

Decizia nr. 1.358 din 27 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 9 decembrie 2009.

17. Curtea a statuat că, având în vedere dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, precum și pe cele ale

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cel care se consideră lezat în drepturile sale prin lipsa actului administrativ-fiscal se poate adresa instanței de judecată pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de soluționare a contestației. Curtea a mai reținut că în toate cazurile, ulterior pronunțării deciziei de către organul fiscal, contestatorul nemulțumit poate ataca această decizie la instanța de contencios administrativ competentă. În soluționarea cererii, instanța de contencios administrativ este competentă, potrivit

art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, adică și asupra actelor administrative fiscale contestate în fața organului fiscal (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 95 din 1 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011).

18. De asemenea, prin

Decizia nr. 703 din 27 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2015, paragraful 20, și sau

Decizia nr. 52 din 16 februarie 2016 , precitată, paragraful 14, Curtea Constituțională a constatat că instituirea recursului prealabil sau grațios reprezintă o modalitate simplă, rapidă și scutită de taxa judiciară de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecția persoanei vătămate și a administrației, iar, pe de altă parte, degrevarea instanțelor judecătorești de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerității. De asemenea, Curtea a reținut că nicio dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic, iar dreptul de acces liber la justiție nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor condiționări.

19. De altfel, Curtea a statuat că prevederile cuprinse în titlul IX al

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate. Asemenea proceduri, în care soluționarea plângerilor și a contestațiilor este atribuită însuși organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activității de jurisdicție - caracterizată prin soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective -, ele fiind specifice funcției administrative (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 877 din 23 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2013).

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, fiind aplicabile mutatis mutandis atât în ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor art. 218 alin. (2), cât și celor ale

art. 218 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală.

21. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia prevederile criticate sunt neconstituționale și prin raportare la

Legea nr. 207/2015

privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, Curtea reține că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele (a se vedea, în acest sens, spre exemplu,

Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004) Ca atare, față de această critică, Curtea observă că nu se află în prezența unei chestiuni privind constituționalitatea unor norme legale în raport cu prevederi constituționale, ci a unei simple pretinse contrarietăți între norme legale din același domeniu, în succesiunea lor în timp.

22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Bogart Est - S.R.L. din Pașcani în Dosarul nr. 8.849/99/2013 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 218 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2016.