Decizia nr. 430/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (2), art. 32, 33 și ale

art. 52 alin. (1) lit. e) și u) din Legea nr. 521/2002

privind regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Monoprix" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 6.000/2003 al Judecătoriei Brăila.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, apreciind că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 6.000/2003, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (2), art. 32, 33 și

art. 52 alin. (1) lit. e) și u) din Legea nr. 521/2002

privind regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor, cu modificările și completările ulterioare.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Monoprix" - S.R.L. din Brăila într-o cauză ce are ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat de comisarii Gărzii Financiare - Secția Brăila.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate, atât cele referitoare la comercializarea unor produse pe baza autorizației, cât și cele privind sancțiunile instituite de legiuitor, sunt în contradicție cu prevederile constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. a) care consacră principiul libertății comerțului. În acest sens, autorul excepției consideră că, "dacă regimul de autorizare se justifică la nivelul agenților economici care produc alcool, produse de tutun și cafea, nu aceeași soluție se poate aplica și poate fi acceptată pentru activitatea de comercializare în care agenții economici plătesc taxe și impozite pentru activitatea desfășurată în acest domeniu." De aceea, restricționarea și condiționarea obținerii unei astfel de autorizații contravin și dispozițiilor Codului comercial român.

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate nu poate fi primită, întrucât "obligativitatea obținerii unei autorizații de comercializare de către comerciantul care, în sistem de alimentație publică, comercializează produse impuse autorizării nu constituie o îngrădire a dreptului de a desfășura această activitate economică, o încălcare a principiului libertății comerțului consacrat de Constituție".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordanță cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție. Invocând jurisprudența Curții cu privire la libertatea comerțului, Guvernul arată că "statul are obligația să acționeze pentru apărarea intereselor generale ale societății, iar agenții economici trebuie să se integreze cadrului constituțional, în concordanță cu interesul public la care statul este obligat să vegheze". În acest context, consideră că măsura instituită prin dispozițiile legale criticate este în deplin acord cu obligația statului de a asigura "protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară", prevăzută la art. 134 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției republicate, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 30 alin. (2), art. 32, 33 și cele ale

art. 52 alin. (1) lit. e) și u) din Legea nr. 521 din 17 iulie 2002

privind regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, cu modificările și completările ulterioare. Menționăm că prevederile cuprinse în art. 32 lit. a) și în

art. 33 alin. (1) lit. f) și g) din Legea nr. 521/2002

au fost modificate și completate prin Legea nr. 232 din 31 mai 2003 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziții din legislația financiar-fiscală, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 31 mai 2003.

Dispozițiile legale criticate privesc reglementarea regimului de autorizare a agenților economici care comercializează produse de alimentație publică, stabilind autoritățile care emit autorizații, documentele necesare autorizării și faptele care constituie contravenții.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că aceste dispoziții de lege contravin art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituția republicată, care are următorul conținut:

"Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;".

Examinând excepția, Curtea constată că dispozițiile

art. 52 alin. (1) lit. u) din Legea nr. 521/2002

au mai fost supuse controlului de constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 224 din 10 septembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 15 octombrie 2002, și prin

Decizia nr. 284 din 29 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 2 decembrie 2002, Curtea Constituțională a statuat că acestea sunt constituționale în raport cu prevederile art. 41 alin. (1), (7) și (8) din Legea fundamentală. Curtea a reținut că aceste dispoziții legale constituie o aplicare legală a normelor constituționale invocate, care prevăd că bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate în condițiile legii. Legiuitorul poate să instituie sancțiuni pentru ipoteza în care desfășurarea activității de comercializare a unor produse contravine legii.

Motivarea cuprinsă în considerentele acestor decizii, precum și soluția promovată de Curte își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate în cauza de față, Curtea reține că este dreptul legiuitorului să stabilească atât regimul produselor supuse impozitelor indirecte (taxa pe valoarea adăugată și accize), cât și cadrul legal de valorificare a băuturilor alcoolice, în așa fel încât să stăvilească activitățile ilicite cu aceste produse. Instituirea de norme de conduită implică și instituirea de sancțiuni, în speță sancțiuni contravenționale constând inclusiv în confiscarea cantităților de băuturi alcoolice care fac obiectul contravenției sau confiscarea contravalorii acestora, atunci când băuturile au fost vândute cu încălcarea regimului legal. Prin aceste reglementări însă nu se înfrâng prevederile constituționale ale art. 135 alin. (2) lit. a), care consfințesc libertatea comerțului, întrucât statul are atât dreptul, cât și îndatorirea de a interveni în activitățile economice și de a crea cadrul juridic corespunzător, politica legislativă fiind una dintre pârghiile specifice de intervenție a statului în economie. Or, lipsa unui control din partea statului în comercializarea băuturilor alcoolice ar echivala cu lipsa de protecție a intereselor naționale în activitatea economică, ceea ce contravine prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, republicată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituția republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (2), art. 32, 33 și ale

art. 52 alin. (1) lit. e) și u) din Legea nr. 521/2002

privind regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Monoprix"S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 6.000/2003 al Judecătoriei Brăila.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2003.