Decizia nr. 284/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) lit. u) și alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Practic Service" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.699/2002 al Judecătoriei Sectorului 4 București într-o cauza având ca obiect plângerea formulată împotriva sancțiunii contravenționale și a măsurii de confiscare aplicate de organele Ministerului Finanțelor Publice pe baza dispozițiilor legale criticate.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca autorul excepției a avut în vedere dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 27/2000

care, ulterior sesizării Curții Constituționale, au fost abrogate prin

Legea nr. 521/2002 , dar textul criticat a fost preluat în noua reglementare. Aceste dispoziții au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională respingând prin mai multe decizii excepțiile ridicate. Se amintesc deciziile nr. 190/2002 și nr. 199/2002. Se mai arata că nu sunt elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale. Se solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 iunie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.699/2002, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 51 alin. (1) lit. z) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Practic Service" - S.R.L. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 41 alin. (1) și (7) și ale art. 135 alin. (6) din Constituție, referitoare la ocrotirea proprietății private, întrucât permit organelor Ministerului Finanțelor Publice să aplice sancțiunea contravențională și sa dispună confiscarea unor bunuri sau valori fără sa fi stabilit, în prealabil, existenta tuturor elementelor contravenției imputate, inclusiv a vinovatiei autorului acesteia.

Judecătoria Sectorului 4 București arata ca excepția ridicată nu este intemeiata, pentru ca principiile constituționale referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private și a averii licit dobândite "nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau contravenții", potrivit dispozițiilor alin. (8) al art. 41 din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția ridicată este inadmisibila, iar instanța judecătorească a sesizat Curtea Constituțională cu încălcarea dispozițiilor

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată. Arata, în acest sens, ca "prin

art. 64 din Legea nr. 521/2002

privind regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor, în vigoare, au fost abrogate prevederile art. 28-42, art. 50 alin. (2) și ale

art. 51-59 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000 , această lege marcand, de fapt, abrogarea în integralitate a ordonanței în discuție".

Avocatul Poporului apreciază ca prevederile art. 51 alin. (1) lit. z) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002, ulterior modificate, nu încalcă dispozițiile art. 41 alin. (1) și (7) și nici pe cele ale art. 135 alin. (6) din Constituție, ci constituie o aplicare legală a acestora. Inviolabilitatea proprietății private nu poate fi opusă cerințelor apărării interesului național. Nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligațiilor legale ale agenților economici, obligații de care depinde funcționarea însăși a sistemului economic. Considera ca excepția este neîntemeiată, întrucât bunurile supuse confiscării sunt rezultatul unei activități ilicite, situație în care legiuitorul poate stabili sancțiuni aplicabile activităților ce contravin legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie, conform sesizării, dispozițiile

art. 51 alin. (1) lit. z) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, dispoziții introduse prin

art. 1 pct. 22 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 134/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 30 septembrie 2000. Aceste dispoziții au următoarea redactare:

- Art. 51 alin. (1): "Constituie contravenție următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: [...]

z) comercializarea de produse supuse autorizării, fără autorizație de comercializare; [...]"

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.";

- Art. 41 alin. (7): "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";

- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

a fost supusă numeroaselor modificări și completări prin acte normative succesive:

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 134/2000

(prin care au fost introduse și dispozițiile care constituie obiectul excepției de neconstituționalitate);

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 157/2000 ;

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 117/2001 ;

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 .

Prin

art. 62 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 noiembrie 2001, au fost abrogate art. 1-27 și art. 43

art. 50 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000 , iar prin

art. 64 din Legea nr. 521/2002

privind regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, au fost abrogate și celelalte dispoziții ale acelei ordonanțe.

Autorul excepției invoca neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 51 alin. (1) lit. z) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000 , dar critica măsura confiscării care, în opinia sa, este contrară prevederilor constituționale referitoare la ocrotirea proprietății. Sancționarea contravenției prevăzute în textul criticat, inclusiv confiscarea unor bunuri sau valori, sunt înscrise în alin. (2) liniuța a 16-a a aceluiași articol astfel: "Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: [...]

- cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei, confiscarea produselor destinate comercializării și/sau confiscarea veniturilor realizate din vânzarea produselor comercializate fără autorizație de comercializare și cu ridicarea licenței de fabricație, cea prevăzută la lit. z);"

Ulterior ridicării excepției și datei sesizării Curții Constituționale

Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

a fost abrogată prin

Legea nr. 521/2002 , dar dispozițiile legale criticate, ca fiind neconstituționale, au fost preluate în noul act normativ, după cum urmează:

- "Art. 52. - (1) Constituie contravenții următoarele fapte: [...]

u) comercializarea de produse supuse autorizării fără autorizație sau fără aprobarea Ministerului Finanțelor Publice, după caz; [...]

(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: [...]

f) cu amendă de la 1 miliard lei la 5 miliarde lei și confiscarea produselor, iar în cazul în care acestea au fost vândute, cu confiscarea sumelor rezultate din aceasta vânzare și, după caz, anularea autorizațiilor, pentru cele prevăzute la lit. f), i), j) și u);"

Asadar, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestor dispoziții legale în vigoare.

Soluționarea excepției de neconstituționalitate a unei dispoziții legale modificate ulterior ridicării excepției este posibila dacă "după invocarea excepției în fața instanțelor judecătorești, textul de lege a fost modificat, mentinandu-se însă, în noua sa redactare, soluția legislativă de principiu, anterioară modificării, motivele de neconstituționalitate fiind aceleași"; pentru soluționarea excepției ridicate nu este necesară o noua sesizare, asa cum a statuat Plenul Curții Constituționale prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995.

Curtea constata ca acest principiu este aplicabil și în cazul abrogării unei legi, ordonanțe sau a unei norme din acestea, intervenita ulterior investirii sale, atunci când sunt întrunite celelalte condiții menționate mai sus.

Potrivit prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituție, "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii".

Curtea Constituțională, în numeroase decizii, a reținut, chiar și cu referire la contravențiile prevăzute la

art. 51 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000 , ca stabilirea prin lege a confiscării unor bunuri sau valori destinate, folosite sau rezultate din contravenții nu este contrară dispozițiilor și principiilor constituționale (de exemplu, Decizia nr. 190 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002, și Decizia nr. 199 din 4 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 29 iulie 2002).

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția din acele decizii rămân valabile și în cauza de fața.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) lit. u) și alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521/2002

privind regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Practic Service" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.699/2002 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2002.