Decizia nr. 467/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Dan Leonard Cazan în Dosarul nr. 10.391/2002 al Judecătoriei Brăila.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, deoarece textul criticat a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și nu există motive care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 august 2003, pronunțată în Dosarul nr. 10.391/2002, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, ridicată de Adrian Dan Leonard Cazan, inculpat în dosarul menționat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile cuprinse în art. 20 și art. 23 alin. (8) din Legea fundamentală, precum și pe cele cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, prin faptul că "instanța poate obliga inculpatul sau partea responsabilă civilmente la plata unei amenzi judiciare, se creează posibilitatea de constrângere a acestora la administrarea de probe pentru a dovedi aspecte susținute de acuzare".

Judecătoria Brăila consideră că excepția este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat vizează toate persoanele care intră sub incidența acestui text, indiferent dacă au sau nu vreo calitate în proces, iar amenda judiciară se aplică de instanță în virtutea rolului său activ pentru aflarea adevărului, fiind o sancțiune cu caracter procesual.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul arată că excepția este neîntemeiată și că amenda judiciară constituie un mijloc necesar pentru ca instanța să poată avea probele necesare soluționării cauzei penale. Excepția este neîntemeiată și în raport cu prevederile art. 6 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care se referă la prezumția de nevinovăție, deci la săvârșirea unei infracțiuni. Textul criticat se referă la încălcarea obligației de a pune la dispoziția organelor judiciare a obiectelor sau înscrisurilor cerute de acestea pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată, întrucât prezumția de nevinovăție se referă la situația procesuală a inculpatului, persoană trasă la răspundere penală, iar nu la persoanele trase la răspundere prin acțiunea civilă. Textul criticat se referă la unul dintre cazurile care constituie abatere judiciară, constând în neîndeplinirea de către orice persoană a obligației de prezentare, la cererea organelor judiciare, a obiectelor sau înscrisurilor cerute de acestea. Constatând neîndeplinirea acestei obligații legale, organele judiciare pot aplica amenda judiciară, care nu are legătură cu prezumția de nevinovăție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Următoarele abateri săvârșite în cursul procesului penal se sancționează cu amendă judiciară de la 20.000 la 100.000 lei. [...] e) neîndeplinirea de către orice persoană a obligației de prezentare, la cererea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum și neîndeplinirea aceleiași obligații de către conducătorul unității sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligații." Textul se referă la unul dintre cazurile care constituie abateri judiciare, pentru care organele judiciare penale pot aplica sancțiunea amenzii judiciare.

În motivarea excepției s-a susținut că aceste dispoziții contravin prevederilor cuprinse în art. 20 și art. 23 alin. (8) din Legea fundamentală [devenit art. 23 alin. (11) din Constituția revizuită], precum și prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate a textului de lege menționat, Curtea Constituțională constată că dispozițiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție, conform cărora "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată". Prezumția de nevinovăție, invocată de autorul excepției, se referă la persoana învinuită de săvârșirea unei infracțiuni, în timp ce dispozițiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală au în vedere neîndeplinirea cererii organelor judiciare de a li se remite anumite obiecte sau înscrisuri necesare soluționării procesului penal. Dispozițiile legale criticate vizează toate persoanele care intră sub incidența acestui text, indiferent dacă au sau nu vreo calitate în proces, iar amenda judiciară este o sancțiune cu caracter procesual, care se aplică pentru abaterea judiciară comisă.

Îndeplinirea de către orice persoană a obligației de prezentare a obiectelor și înscrisurilor cerute de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată constituie o obligație, stabilită de legiuitor, pentru realizarea scopului procesului penal, prevăzut în art. 1 din Codul de procedură penală, și anume: "constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală."

Critica de neconstituționalitate este neîntemeiată și cu privire la încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece acestea se referă la dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, prevederi care nu au nici o incidență în cauză în raport cu conținutul textului de lege criticat, care se referă la abateri și amenzi judiciare.

Curtea constată, de asemenea, că nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 20 din Constituție referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor în concordanță cu Declarația universală a drepturilor omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, pentru că, așa cum s-a arătat mai sus, prin dispozițiile legale care au făcut obiectul controlului de constituționalitate aceste prevederi nu au fost lezate, iar referitor la alte prevederi invocate (art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale), acestea nu au incidență în cauză.

În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Constituționale; astfel, prin

Decizia nr. 145/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, s-a constatat că dispozițiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală sunt constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Dan Leonard Cazan în Dosarul nr. 10.391/2002 al Judecătoriei Brăila.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2003.