Decizia nr. 447/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, în ansamblul său, precum și ale art. 1 din aceasta. Excepția a fost ridicată de Universitatea de Vest "Vasile Goldiș" din Arad în Dosarul nr. 2.989/COM/2003 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arată că excepția de neconstituționalitate a

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001

a devenit inadmisibilă, deoarece Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea acestor dispoziții prin

Decizia nr. 176/2003 . Cu privire la neconstituționalitatea celorlalte dispoziții ale ordonanței de urgență, pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2003, pronunțată în Dosarul nr. 2.989/COM/2003, Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, în ansamblul său, precum și a art. 1 din aceasta. Excepția a fost ridicată de Universitatea de Vest "Vasile Goldiș" din Arad într-o cauză de contencios administrativ.

În motivarea excepției se susține:

I. Cu privire la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001 , în ansamblul său, se arată că: ordonanța contravine art. 114 alin. (4) din Constituție, "deoarece această reglementare nu este rezultatul apariției unor cazuri excepționale ca să poată fi justificată constituțional"; organizarea învățământului se reglementează prin lege organică, astfel că adoptarea ordonanței criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 32 alin. (5) și (6), art. 72 alin. (3) lit. k) și m); încalcă art. 138 alin. (1) din Constituție, referitor la impozite și taxe, fără să arate însă în ce constă această încălcare.

II. Cu privire la neconstituționalitatea art. 1 din ordonanță, se susține că acesta încalcă prevederile art. 16, art. 32 alin. (5) și (6) și art. 41 alin. (2) și (3) din Constituție, deoarece: creează discriminare între instituțiile de învățământ superior particulare și instituțiile de învățământ superior de stat, prin aceea că numai cele din prima categorie au obligația de a vărsa la bugetul de stat o taxă în cuantum de 10% din veniturile realizate de la studenți în procesul de învățământ; de taxă beneficiază, potrivit art. 4 din aceeași ordonanță, instituțiile de învățământ superior de stat pentru finanțarea investițiilor, activităților de întreținere și de reparare a căminelor studențești; instituțiile de învățământ superior de stat sunt mai presus de lege, întrucât nu li se aplică prevederile textului criticat; art. 1 din ordonanță anihilează autonomia universitară garantată prin art. 32 alin. (6) din Constituție și încalcă principiul constituțional al autonomiei de voință consacrat de art. 1 alin. (3), prin aceea că dispune în legătură cu destinația cotei de 10% "peste Senatul universităților"; instituțiile de învățământ superior particular sunt supuse "exproprierii prin diminuarea veniturilor cu 10%, mai ales că nu se creează o dreaptă și prealabilă despăgubire".

Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ arată că excepția ridicată este nefondată "pentru faptul că cererea reclamantei nu este determinată sub aspectul dispozițiilor legale considerate neconstituționale", precum și pentru că "reglementarea diferită a obligațiilor fiscale ale unor categorii de persoane juridice nu constituie discriminare potrivit art. 16 alin. (1) și (2), art. 32 alin. (5) și (6), art. 41 alin. (2) și (3) din Constituție" și nici "sub aspectul art. 138 alin. (1) din Constituție pentru că Guvernul este abilitat la adoptarea ordonanțelor de urgență, în cazuri excepționale".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, în legătură cu raportarea neconstituționalității întregii ordonanțe la prevederile art. 138 alin. (1) din Constituție, arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, termenul "numai" din cuprinsul acestui text "are semnificația de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite și taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare, ca forță juridică, legii. În această categorie nu intră ordonanțele emise de Guvern, ci hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor [art. 107 alin. (2) din Constituție], ordinele miniștrilor etc.". Criticile de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 din ordonanță nu pot fi primite, deoarece acest text a fost declarat neconstituțional prin

Decizia Curții nr. 176/2003

și, în consecință, excepția privitoare la acest text este inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctelor lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, în ansamblul său, precum și a art. 1 din aceasta, prevederi care au următorul cuprins:

- Art. 1: "Instituțiile de învățământ superior particulare au obligația să verse la bugetul de stat o taxă în cuantum de 10% din veniturile realizate din încasarea taxelor de școlarizare, admiteri, înmatriculări, repetarea examenelor și a altor forme de verificare, precum și a celorlalte taxe percepute în procesul de învățământ de la studenți."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, ordonanța criticată, în ansamblu, și art. 1 din aceasta, în special, contravin art. 1 alin. (3), art. 16, art. 32 alin. (5) și (6), art. 41 alin. (2) și (3), art. 72 alin. (3) lit. k) și m), art. 114 alin. (4) și art. 138 alin. (1) din Constituție, modificate și completate prin Legea de revizuire a Constituției României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003. Potrivit Constituției republicate, cu reactualizarea denumirilor și renumerotarea taxelor, art. 41 alin. (2) a devenit art. 44 alin. (2), art. 72 alin. (3) lit. k) a devenit art. 73 alin. (3) lit. m), art. 72 alin. (3) lit. m) a devenit art. 73 alin. (3) lit. n), art. 114 alin. (4) a devenit art. 115 alin. (4). Aceste dispoziții constituționale au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.";

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.";

- Art. 32 alin. (5) și (6): "(5) Învățământul de toate gradele se desfășoară în unități de stat, particulare și confesionale, în condițiile legii.

(6) Autonomia universitară este garantată.";

- Art. 44 alin. (2) și (3): "(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.";

- Art. 73 alin. (3) lit. m) și n): "(3) Prin lege organică se reglementează:[...]

m) regimul juridic general al proprietății și al moștenirii;

n) organizarea generală a învățământului;";

- Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.";

- Art. 139 alin. (1): "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională reține următoarele:

I. Prima critică de neconstituționalitate vizează dispozițiile

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior. În legătură cu aceasta, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 176 din 6 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, prin care a constatat neconstituționalitatea lor. Or, de vreme ce Curtea a constatat neconstituționalitatea dispoziției legale printr-o decizie anterioară, acea dispoziție legală nu mai poate face obiectul excepției de neconstituționalitate, întrucât, în temeiul

art. 23 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, operează o cauză de inadmisibilitate. Așa fiind, Curtea urmează să respingă, pe acest temei, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001 . Este de remarcat însă că în cauză excepția a devenit inadmisibilă, întrucât decizia amintită anterior nu era publicată la data de 20 mai 2003, data pronunțării încheierii de sesizare de către instanța de judecată. În acest sens este jurisprudența constantă a Curții, din care menționăm, spre exemplu,

Decizia nr. 100 din 29 iunie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999.

II. Cea de-a doua critică de neconstituționalitate privește dispozițiile ordonanței în întregul său, în legătură cu care se susține că organizarea învățământului este de domeniul legii organice și că nu a existat un caz excepțional care să justifice adoptarea ei. Curtea constată că și sub acest aspect excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Aceasta, deoarece dispozițiile ordonanței criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, în dosarele Curții Constituționale nr. 190C/2003 și nr. 257C/2003, conexate. În acele dosare autor al excepției este, ca și în prezenta cauză, Universitatea de Vest "Vasile Goldiș" din Arad, care invocă aceleași motive de neconstituționalitate și aceleași texte din Constituție pretins a fi încălcate. Cu privire la acestea Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 357 din 30 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 3 noiembrie 2003, în sensul respingerii excepției. De altfel, în jurisprudența sa, de exemplu în

Decizia nr. 27 din 25 mai 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993, Curtea Constituțională a statuat că: "Partea care a invocat excepția nu o mai poate reitera, întrucât, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibilă. Dacă excepția respinsă este din nou invocată, dar de către altă parte, nu există putere de lucru judecat. Decizia anterioară de respingere este, însă, obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, astfel că atât timp cât motivele care au justificat-o subzistă în continuare, fiind aceleași, rezolvarea excepțiilor ulterioare de aceeași natură nu poate fi alta."

Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea soluției pronunțate, cele statuate prin

Decizia nr. 357 din 30 septembrie 2003

își mențin valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2001

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, excepție ridicată de Universitatea de Vest "Vasile Goldiș" din Arad în Dosarul nr. 2.989/COM/2003 al Curții de Apel Timișoara Secția comercială și de contencios administrativ.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001 , în ansamblul său, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2003.