Decizia nr. 167/2021

Articolul 21

alin. (1) lit. a):

(1)

Compensația financiară se acordă, la cerere, în condițiile prezentului capitol, următoarelor categorii de victime:

a)

persoanele asupra cărora a fost săvârșită o tentativă la infracțiunile de omor și omor calificat, prevăzute la

art. 188

și

189 din Codul penal , o infracțiune de vătămare corporală, prevăzută la

art. 194 din Codul penal , o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracțiune de viol, act sexual cu un minor și agresiune sexuală, prevăzute la

art. 218-220 din Codul penal , o infracțiune de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute la

art. 210

și

211 din Codul penal , o infracțiune de terorism, precum și orice altă infracțiune intenționată comisă cu violență;

–

Articolul 22

alin. 1) lit. c):

(1)

Compensația financiară nu se acordă dacă: (...)

c)

victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracțiunile prevăzute la art. 21 alin. (1);

11.

În susținerea neconstituționalității normelor criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 11

- Dreptul internațional și dreptul intern, ale

art. 20

- Tratatele internaționale privind drepturile omului și ale

art. 16

- Egalitatea în drepturi, raportate la

art. 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie

și

art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia invocă neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate prin raportare la o serie de dispoziții din

Constituție

și din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , fără să formuleze o motivare din care să rezulte în ce constă contrarietatea față de prevederile respective.

13.

Curtea a conturat în acest sens în jurisprudența sa (a se vedea

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012) o structură intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. Chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

(a se vedea în acest sens

Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori,

Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Aceeași soluție va fi urmată și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie din cauza generalității sale, fie din cauza lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

stabilește că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“ (a se vedea în acest sens și

Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).

14.

Aplicând jurisprudența Curții Constituționale constantă sub aspectul interpretării

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , rezultă că prezenta excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât nu este motivată (în același sens, cu privire la o excepție de neconstituționalitate similară invocată de același autor, a se vedea

Decizia nr. 520 din 15 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 25 iunie 2012).

15.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (1) lit. c)

raportat la

art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004

privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, excepție ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 522/108/2019 al Tribunalului Arad - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 martie 2021.