Decizia nr. 109/2021

Articolul 23

din Legea-cadru nr. 153/2017:

Locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în

anexele nr. I-VIII

și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învățământ, sănătate și asistență socială, cultură, diplomație, justiție, administrație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.

–

Articolul 38

alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017:

Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:

a)

cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la

art. 25 , în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții;“;

–

Articolul 1

Articolul 34

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018:

Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 16 alin. (1)

și

(2)

privind egalitatea în drepturi și

art. 20 alin. (2)

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului. Sunt invocate și dispozițiile

art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

privind interzicerea generală a discriminării și ale

art. 7

și

23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului

privind egalitatea în fața legii și dreptul la o remunerație echitabilă.

12.

Examinând criticile de neconstituționalitate a prevederilor de lege ce formează obiectul excepției, prin care se susține existența unui tratament juridic diferit cu privire la modul de stabilire și la cuantumul sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, pentru salariați bugetari ai aceleiași instituții, aflați în aceeași situație, Curtea reține că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate dispun cu privire la: stabilirea prin regulament-cadru a locurilor de muncă și categoriilor de personal, precum și a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în

anexele nr. I-VIII

și a condițiilor de acordare a acestuia ( art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 ); acordarea unor creșteri salariale pentru personalul plătit din fonduri publice începând cu 1 ianuarie 2018 [ art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 ]; reguli specifice pentru funcționarii publici privind sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază ( art. 1 subcapitolul II lit. B din capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 ); stabilirea unor reguli integrate unor măsuri fiscal-bugetare cu implicații asupra salarizării personalului plătit din fonduri publice începând cu 1 ianuarie 2019.

13.

În același timp, Curtea constată că ridicarea excepției de neconstituționalitate a fost determinată de neacordarea, în cazul autorului excepției, a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare în procent de 15% și că nemulțumirea acestuia rezidă, în special, în modul de aplicare a prevederilor de lege criticate. Astfel cum reține și instanța judecătorească, argumentele autorului excepției susțin neconstituționalitatea

dispozițiilor de lege criticate raportat la „aplicarea în modalitatea stabilită de Ministerul Muncii și Justiției Sociale“.

14.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că aspectele ce țin de interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice abilitate și instanțele judecătorești excedează competenței Curții Constituționale, deoarece nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, în sensul dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora Curtea Constituțională asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor și hotărârilor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile

Constituției .

15.

Curtea observă că problema de drept privind modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor prevăzute de

art. 1 din capitolul I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017

referitoare la sporul pentru condițiile de muncă prin raportare la prevederile

art. 38

din aceeași lege a făcut obiectul unei sesizări a Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționate prin

Decizia nr. 46 din 22 iunie 2020

referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă sporul pentru condițiile de muncă prevăzut de

art. 1 din anexa nr. VIII cap. I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017

este supus sau nu aplicării etapizate prevăzute de

art. 38

din aceeași lege“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 27 noiembrie 2020. Prin decizia antereferită, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată, iar în considerentele deciziei a statuat că „aspectele referitoare la modalitatea de aplicare a dispozițiilor

art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017

prin corelare cu diferite categorii de sporuri și-au pierdut consistența noutății, fiind deja analizate în jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, considerentele deciziilor obligatorii anterior pronunțate fiind necesar a fi urmate și în situații juridice similare, în care principiul analogiei își găsește aplicarea“ (a se vedea, în acest sens, paragraful 49 din decizia precitată).

16.

În același timp, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de

Constituție , și că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013). De asemenea, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili conținutul, condițiile și limitele acordării sporurilor, precum și de a decide cu privire la acordarea acestora (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, sau

Decizia nr. 552 din 24 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iulie 2012).

17.

Curtea precizează că opțiunea legiuitorului în domeniul salarial nu poate fi cenzurată de instanța constituțională sub aspectul stabilirii unor reguli noi privind acordarea unor drepturi salariale suplimentare ce nu au relevanță constituțională, deci care nu țin indisolubil de dreptul la muncă sau la salariu. Acest lucru ar transforma Curtea Constituțională într-un legiuitor pozitiv, iar prin decizia sa ar completa, sub aspectul titularilor și condițiilor de acordare, drepturile salariale deja existente, contrar dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

(ad similis, a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 92 din 7 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012).

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23

și ale

art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale

art. 1 din capitolul I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017

și ale

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Lucrețiu Sebastian Teacă în Dosarul nr. 653/107/2019 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 februarie 2021.