Decizia nr. 135/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) , ale art. 3 alin. (2) , ale art. 10 și art. 11 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (1) , ale
art. 3 alin. (2) , ale
art. 10
și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării
Tratatului
dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării
Tratatului de Pace
între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru
modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Angelica Claudia Lazarovici în Dosarul nr. 20.360/301/2014 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 301D/2018.
2.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Ștefan Dornău, domnul avocat Teodor Popescu, desemnat, potrivit dispozițiilor
art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă
coroborate cu cele ale
art. 14 din Legea nr. 47/1992 , în calitate de curator, pentru a asigura reprezentarea intereselor procesuale ale acestuia, având în vedere că la termenul precedent, din 26 ianuarie 2021, Curtea a constatat că procedura de citare nu a putut fi îndeplinită din cauza inexactității adresei la care acesta a fost citat, motiv pentru care a dispus citarea sa prin publicitate. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Sub acest aspect, magistratul-asistent învederează Curții că partea Paula Blanca Dornău are termen în cunoștință, conform
art. 229 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă .
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul curatorului desemnat, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, pentru motivele expuse în cererea aflată la dosarul cauzei, formulată de autoarea excepției.
4.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că dispozițiile criticate au mai fost examinate de Curtea Constituțională, indicând, în acest sens,
deciziile nr. 512
și
nr. 523 din 24 septembrie 2019 , prin care a fost constatată conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale invocate și în cauza de față.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 3 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 20.360/301/2014, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (1) , ale
art. 3 alin. (2) , ale
art. 10
și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării
Tratatului
dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării
Tratatului de Pace
între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Angelica Claudia Lazarovici într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei contestații formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în vederea anulării executării silite pornite în baza unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească prin care a fost obligată la plata către intimații-creditori a unei sume de bani ce reprezintă actualizarea despăgubirilor acestora printr-o hotărâre emisă în temeiul
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile de lege criticate încalcă dreptul de acces liber la justiție și dreptul de proprietate, deoarece creanța are caracterul unui „bun“ în sensul
art. 1 din Primul Protocol
la
Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin noua procedură instituită de
se tinde la amânarea plății despăgubirilor cuvenite în temeiul
Legii nr. 290/2003 , persoanele îndreptățite neavând nicio certitudine cu privire la data la care ar urma să fie primite. Se nesocotește și principiul neretroactivității legii, de vreme ce un drept de creanță actual și recunoscut a devenit un drept iluzoriu, iar
art. 10 din Legea nr. 164/2014
stabilește alte termene referitoare la cuantumul și modalitatea de acordare a despăgubirilor decât cele de la data cererilor de chemare în judecată. Aplicarea retroactivă afectează și principiul egalității în fața legii, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. Normele criticate instituie și o diferență de tratament juridic prin comparație cu persoanele ale căror procese s-au soluționat înaintea intrării în vigoare a legii. Se mai susține că are loc o intruziune a statului în desfășurarea unor procese civile, care are ca finalitate crearea unui dezechilibru între părțile din proces. Prin eșalonarea plății despăgubirilor se împiedică sistematic, justificat doar de argumente de conjunctură, realizarea unor creanțe împotriva statului.
7.
Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că prevederile de lege criticate nu au caracter retroactiv, invocând, în acest sens, argumentele reținute în jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9.
Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere exprimat anterior și reținut în
deciziile nr. 658 din 8 noiembrie 2016
și
nr. 143 din 14 martie 2017 .
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile curatorului desemnat, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile
art. 1 alin. (1) , ale
art. 3 alin. (2) , ale
art. 10
și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării
Tratatului
dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării
Tratatului de Pace
între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Prevederile legale criticate au următorul conținut:
–
Articolul 1
alin. (1) : „Stabilirea și plata despăgubirilor acordate persoanelor prevăzute la
art. 1 alin. (1)
și
(3) din Legea nr. 9/1998
[...], precum și persoanelor prevăzute la
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 290/2003
[...] se realizează potrivit prevederilor prezentei legi.“;
–
Articolul 3
alin. (2) : „Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza
Legii nr. 9/1998, republicată , cu modificările și completările ulterioare, precum și a
Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare.“;
–
Articolul 10
:
Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la
art. 9 lit. a)
și
b)
se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.
Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la
art. 9 lit. c)
și
d)
se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor emiterii deciziilor de validare.
Plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se efectuează în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.
Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la
art. 9 lit. a)
și
b) , se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/ definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. [...]
(6)
Pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite. [...];
–
Articolul 11
:
Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.
Procedura de plată se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, până la data de 31 decembrie 2014, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform
art. 10 alin. (6) .
13.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din
Constituție cuprinse în art. 16
privind egalitatea în drepturi,
art. 21
privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și
art. 44
privind dreptul de proprietate privată. Se invocă, de asemenea, și
art. 1 paragraful 1 privind protecția dreptului de proprietate privată din Primul Protocol
adițional la
Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin numeroase decizii (spre exemplu,
deciziile nr. 855
și
nr. 865 din 10 decembrie 2015 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016,
Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016,
Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 31 octombrie 2016, sau
Decizia nr. 143 din 14 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 29 iunie 2017), Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate.
15.
Curtea a statuat, în esență, că mecanismul eșalonării plății despăgubirilor acordate în temeiul
și al
Legii nr. 290/2003 , ca modalitate de executare a obligației de plată a statului, este în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens,
Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015). Or, Curtea a constatat că prevederile
art. 10 din Legea nr. 164/2014
îndeplinesc aceste condiții, stabilind un termen de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită, de reeșalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani, poate fi considerată de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri. De asemenea, eșalonarea plății sumelor reprezentând despăgubiri este o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității și care urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate susține că prin această măsură statul ar afecta esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul
și al
Legii nr. 290/2003 . Aceasta, cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social, are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și libertăților lor fundamentale. Ca urmare, Curtea a constatat că nu sunt încălcate dispozițiile
art. 21 alin. (3)
și ale
art. 44 din Constituție
și nici cele ale
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau ale
art. 1 din Primul Protocol
adițional la Convenție.
16.
De asemenea, prin
Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016 , precitată, paragraful 37, Curtea a reținut că normele de lege criticate instituie reguli procedurale privind efectuarea plății despăgubirilor deja stabilite, în sensul că, pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată, care se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite. Titlul de plată la care
art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014
face referire nu are semnificația invalidării titlurilor existente prin care s-au stabilit dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora, titluri reprezentate fie de acte administrative ( art. 9 din Legea nr. 164/2014 ), fie de hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a acestei legi [ art. 10 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 ].
17.
Totodată, analizând expunerea de motive a
Legii nr. 164/2014 , Curtea a observat că legiuitorul, având în vedere că reglementările anterioare s-au dovedit ineficiente și nu au permis o reală verificare a existenței drepturilor pentru care se solicitau despăgubiri, a considerat necesar ca noul act normativ să stabilească o serie de măsuri care să acopere toate situațiile regăsite în cererile nesoluționate. Prin urmare,
nu face altceva decât să refuze supraviețuirea anumitor dispoziții din vechea reglementare
și
cu privire la modalitatea de despăgubire a persoanelor îndreptățite și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Ca atare, dispozițiile de lege criticate reprezintă opțiunea legiuitorului, prin care acesta nu refuză plata despăgubirilor stabilite conform
și
Legii nr. 290/2003 , ci doar stabilește anumite măsuri pentru finalizarea procesului de despăgubire ( Decizia nr. 298 din 12 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 29 iunie 2016, paragraful 19).
18.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor
art. 16 din Constituție , Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile nu reprezintă o discriminare care să afecteze
constituționalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic invocată prin raportare la acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a
nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum
(a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 298 din 12 mai 2016 , precitată, paragraful 17).
19.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
20.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Angelica Claudia Lazarovici în Dosarul nr. 20.360/301/2014 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile
art. 1 alin. (1) , ale
art. 3 alin. (2) , ale
art. 10
și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării
Tratatului
dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării
Tratatului de Pace
între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 2 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.