Decizia nr. 426/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Mona-Maria Pivniceru
- președinte
Petre Lăzăroiu
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Augustin Zegrean
- judecător
Simina Popescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 și
art. 10 alin. (1)-(3) din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Doina Șencu, Victor Șencu și Simona Chiran în Dosarul nr. 30.134/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București, care formează obiectul Dosarului nr. 1.356D/2015 al Curții Constituționale.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a transmis note scrise prin care susține respingerea excepției de neconstituționalitate.
3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.366D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) și
art. 10 alin. (1)-(4) și (6) din Legea nr. 164/2014 , excepție ridicată de Mariana Caimacan în Dosarul nr. 6.630/3/2013* al Tribunalului București - Secția a II-a (fosta Secție a IX-a) contencios administrativ și fiscal, și în Dosarul nr. 1.891D/2015 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3, art. 10 și
art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 , excepție ridicată de Maria Leahu, Adrian Sever Leahu, Corin Leahu, Rudolf Marcel Mixich în Dosarul nr. 86.785/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că, la dosare, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a transmis note scrise prin care susține respingerea criticilor de neconstituționalitate.
6. Având în vedere obiectul parțial identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.366D/2015 și nr. 1.891D/2015, la Dosarul nr. 1.356D/2015, care a fost primul înregistrat.
7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Deciziile Curții Constituționale nr. 855 și nr. 865, ambele din 10 decembrie 2015, și nr. 14 din 19 ianuarie 2016.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
8. Prin Încheierea din 8 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 30.134/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 și
art. 10 alin. (1)-(3) din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Doina Șencu, Victor Șencu și Simona Chiran într-o cauză având ca obiect o contestație la executare, împotriva executării silite începute în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1.062 din 26 iunie 2014 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă, prin care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost obligată la plata unei sume reprezentând tranșa a doua din compensațiile bănești stabilite prin Hotărârea Instituției Prefectului Dâmbovița pentru Aplicarea
9. Prin Încheierea din 1 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6.630/3/2013*, Tribunalul București - Secția a II-a (fostă Secția a IX-a) contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) și
art. 10 alin. (1)-(4) și (6) din Legea nr. 164/2014 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mariana Caimacan într-o cauză având ca obiect pretenții.
10. Prin Încheierea din 9 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 86.785/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3, art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Maria Leahu, Adrian Sever Leahu, Corin Leahu, Rudolf Marcel Mixich, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.
11. În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, autorii susțin, în esență, că instituirea unui nou termen, de 5 ani, pentru plata eșalonată a despăgubirilor nu este rezonabilă și afectează dreptul fundamental de proprietate, în condițiile în care, în temeiul
Legii nr. 9/1998 , al
Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare, și al
Legii nr. 393/2006 , statul român s-a obligat să plătească foștilor proprietari și moștenitorilor acestora compensații pentru anumite imobile abandonate pe foste teritorii ale României. Astfel, prevederile
art. 10 din Legea nr. 164/2014 , care instituie noi termene de soluționare a cererilor formulate în baza
încalcă cerința termenului rezonabil și dreptul de proprietate privată, având în vedere că statul român era obligat să procedeze la achitarea eșalonată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiei județene de aplicare a
12. În același timp, autorii excepției susțin că
produce efecte juridice retroactive și pune în pericol grav securitatea raporturilor juridice. Prin adoptarea acestei legi are loc o intruziune a statului în desfășurarea unor procese civile, care creează un dezechilibru între părțile din proces sau chiar "înlătură o cale eficientă de soluționare a pretențiilor reclamantului". Astfel, persoanele îndreptățite la despăgubiri au fost nevoite să promoveze acțiuni civile pe rolul instanțelor judecătorești pentru a obliga statul român să respecte o obligație legală, pentru ca, ulterior, să poată trece la executarea silită pentru a-și vedea creanțele realizate. Prin urmare, prin eșalonarea plății, se împiedică sistematic, justificat doar de argumente de conjunctură, realizarea acestor creanțe împotriva statului. Or, o asemenea reglementare este în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa de a garanta tuturor dreptul de a fi executate, într-un termen rezonabil, acele hotărâri judecătorești care sunt obligatorii și executorii. Nu este permis autorităților statului de a se preleva de lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărâre judecătorească.
13. Invocând dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituție, autorii mai susțin că deciziile definitive de plată a despăgubirilor au dat naștere unui drept de creanță asupra statului care beneficiază de protecție constituțională, dând naștere în patrimoniul persoanelor îndreptățite, unui "bun", în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
14. Intrarea în vigoare a
potrivit căreia executarea integrală a unei creanțe asupra statului are loc în decursul a 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2015, în contextul în care
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 , care viza aceeași situație, a fost declarată neconstituțională, nu respectă exigențele termenului rezonabil ce se circumscrie noțiunii de proces echitabil, care include și faza executării, afectând, în acest mod, drepturi fundamentale ale cetățeanului, respectiv dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate. Autorii apreciază, astfel, că prevederile legale criticate nesocotesc în mod flagrant
Decizia Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013
și aduc astfel atingere dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție. De asemenea, măsura instituită prin legea criticată, de reeșalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani, nu poate fi considerată una de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - statul și cele ale creditorului - persoana îndreptățită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptățită suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.
15. Referitor la dispozițiile art. 53 alin. (1) din Constituție, autorii susțin că nu este oportun să se solicite unei persoane care a obținut, în urma unei proceduri judiciare, o creanță împotriva statului, să inițieze ulterior o executare silită pentru a obține o reparație, iar în asemenea cazuri, statul, prin autoritățile sale, trebuie să ia toate măsurile necesare executării, iar sistemul bugetar al statului, lipsa de fonduri sau a altor resurse nu îl pot scuti de obligația sa. În acest context, o omisiune din partea autorităților publice de a se conforma, într-un termen rezonabil, unei hotărâri definitive determină o încălcare a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a celor cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, în special când obligația de executare a deciziei aparține unei autorități administrative.
16. Distinct, autorii excepției susțin că, prin
art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014
este reglementat un nou înscris denumit "titlu de plată", prin care titlurile executorii existente (hotărârile comisiilor județene validate și hotărârile judecătorești) sunt lipsite de forță executorie, aspect care atrage în sarcina creditorilor noi proceduri judiciare pentru recuperarea creanțelor deja recunoscute, ceea ce contravine prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
17. Referitor la dispozițiile
art. 11 din Legea nr. 164/2014 , autorii susțin că acestea sunt neconstituționale, deoarece, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi amânată de debitor, în mod unilateral, fără acordul creditorului.
18. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu,
Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 ,
Decizia nr. 458 din 31 martie 2009 ,
Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992 ,
Decizia nr. 50 din 21 martie 2000 , precum și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 17 iunie 2003 pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, Hotărârea din 27 mai 2004, pronunțată în Cauza Metaxas împotriva Greciei, Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, Hotărârea din 28 iulie 1999, pronunțată în Cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei, Hotărârea din 24 martie 2005 pronunțată în Cauza Șandor împotriva României, Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Ambruosi împotriva Italiei.
19. Judecătoria Sectorului 1 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor legale ce reglementează eșalonarea plății unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect plata unor creanțe asupra statului.
devine aplicabilă în raport de stadiul de soluționare a cererilor înregistrate în baza
și
Legii nr. 9/1998 , în raport de data intrării acesteia în vigoare, neaplicându-se retroactiv actelor administrative emise înainte de intrarea acesteia în vigoare. În cazul acestora,
prevede doar o modalitate diferită de plată a despăgubirilor, pe când în cazul cererilor nesoluționate încă, legea reglementează și o nouă procedură de stabilire a despăgubirilor. De altfel, prin intrarea în vigoare a
nu este îngrădit nici liberul acces la justiție, controlul actelor administrative emise în procedura de stabilire și plată a despăgubirilor putând fi exercitat la cererea persoanei îndreptățite prin intermediul instanțelor de contencios administrativ. Totodată, conform principiului aplicării imediate a legii noi, aceasta devine incidentă și în cazul executărilor silite declanșate după intrarea sa în vigoare, potrivit
art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 . Prin urmare, având în vedere că
a fost adoptată în vederea eficientizării și accelerării soluționării cererilor de despăgubire și plată a despăgubirilor prevăzute de
și, respectiv,
Legea nr. 9/1998 , nu se poate reține că aceasta ar contraveni prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată.
20. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile legale criticate sunt conforme dispozițiilor Constituției, întrucât nu au fost aduse restrângeri ale drepturilor persoanelor îndreptățite, iar statul român nu numai că nu a refuzat plata despăgubirilor, ci dimpotrivă, s-a obligat la plata eșalonată a sumelor prevăzute în deciziile de plată și hotărârile prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor. Invocă în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.
21. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
22. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că normele de procedură criticate se aplică numai pentru viitor, fără a institui un tratament discriminatoriu între destinatarii lor, potrivit
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 . În raport de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, menționează că prevederile de lege criticate nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiție, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa instanței judecătorești atât în cazul în care este nemulțumită de soluția dată, cât și în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege, iar suspendarea executării silite reprezintă efectul legal inerent al plății eșalonate. Cu privire la critica de neconstituționalitate a art. 10 prin raportare la art. 44 din Constituție, menționează că, problema de drept a plății eșalonate a mai fost supusă controlului de constituționalitate în raport cu critici similare, iar prin mai multe decizii (spre exemplu,
Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012 ,
Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 ,
Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 ,
Decizia nr. 712 din 25 mai 2010 , deciziile nr. 1.534 și 1.535 din 28 noiembrie 2011), Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale care prevăd măsuri de eșalonare. În plus, precizează că măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata despăgubirilor, modalitatea de executare fiind impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român, în actualul context de criză economică națională și internațională. Raportat la dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, menționează că, o dată cu intrarea în vigoare a
Legii nr. 164/2014 , plata efectivă a sumelor stabilite prin acte administrative se face potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din lege, în termen de 5 ani (iar nu de 10 ani, astfel cum era prevăzut în
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 , declarată neconstituțională). În final, apreciază că dispozițiile art. 53 din Constituție invocate de autorii excepției nu sunt incidente în cauza de față, nefiind vorba de restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
23. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 3, art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
sunt constituționale. Reține că dispozițiile art. 44 alin. (2) și art. 53 alin. (1) din Constituție nu sunt încălcate, de vreme ce plata despăgubirilor stabilite prin acte administrative se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. În aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, legiuitorul poate să reglementeze în mod diferit modul de plată a despăgubirilor acordate în temeiul
și al
Legii nr. 290/2003 , chiar dacă acestea au fost stabilite prin hotărâri judecătorești, atât timp cât dreptul de proprietate nu este suprimat. Dispozițiile criticate din
conduc la acordarea despăgubirilor în 5 tranșe, mod diferit față de cel stabilit în temeiul vechii legi, fiind justificate și de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În plus, normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie un nou sistem de acordare, motiv pentru care intervenția unui act normativ nou, prin care legiuitorul a înțeles să instituie o serie de măsuri pentru finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
și al
nu este de natură să realizeze o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, menționează că aceasta nu poate fi reținută, întrucât considerentele
Deciziei Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013
nu pot fi aplicate mutatis mutandis la situația legislativă actuală, și anume la
Legea nr. 164/2014 , pentru că se referă la soluții legislative actuale. Consideră, de asemenea, că prevederile sunt constituționale, acestea fiind aplicabile tuturor celor prevăzuți de ipoteza normei după intrarea acesteia în vigoare și având domeniul lor propriu de aplicare. Un act normativ nou (în speță,
Legea nr. 164/2014 ) nu face altceva decât să refuze supraviețuirea anumitor dispoziții din legea veche ( Legea nr. 9/1998 ), cu privire la modalitatea de despăgubire a persoanelor îndreptățite și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Ca atare, intervenția unui act normativ nou, prin care legiuitorul a înțeles să instituie o serie de măsuri pentru finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
și al
Legii nr. 290/2003 , nu este de natură să creeze discriminări sau o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
24. Avocatul Poporului mai precizează că, în cazul dispozițiilor
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , constituționalitatea acestora ar putea fi pusă în discuție prin raportare la art. 21 din Constituție, doar în măsura în care partea interesată, în speță Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sau instanța din oficiu, în virtutea rolului ei activ, ar fi invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, pe motiv că noile termene prevăzute de noul act normativ se aplică și cererilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Or, din moment ce instanța de judecată nu s-a pronunțat în acest sens, iar cursul procesului nu a fost suprimat, normele criticate, prin raportare la art. 21 din Constituție, sunt constituționale.
25. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
26. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
27. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, prevederile art. 3, art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Din examinarea criticilor de neconstituționalitate în ceea ce privește
art. 3 din Legea nr. 164/2014 , Curtea observă că, în realitate, acest text de lege este criticat doar sub aspectul conținutului alin. (2), astfel încât, Curtea Constituțională urmează a soluționa excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014 , care au următorul cuprins:
- Art. 3 alin. (2): "Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza
Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a
Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare.";
- Art. 10: "(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.
(2) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. c) și d) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor emiterii deciziilor de validare.
(3) Plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se efectuează în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.
(4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b), se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(5) Sumele aferente actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. c) se actualizează prin decizia de validare cu indicele de creștere a prețurilor de consum, pentru perioada de la momentul emiterii hotărârilor până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi.
(6) Pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.
(7) Cuantumul unei tranșe anuale nu poate fi mai mic de 20.000 lei. În cazul în care suma ce trebuie plătită este mai mică decât 20.000 lei, aceasta va fi achitată integral, într-o singură tranșă.";
- Art. 11: "(1) Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.
(2) Procedura de plată se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, până la data de 31 decembrie 2014, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6)."
28. În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 11 alin. (2) potrivit căruia "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale și art. 148 alin. (2) potrivit căruia "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare". De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind dreptul la respectarea bunurilor.
29. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 3 alin. (2), art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin mai multe decizii (spre exemplu, Deciziile nr. 855 și nr. 865, ambele din 10 decembrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016,
Decizia nr. 120 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 20 mai 2016,
Decizia nr. 173 din 29 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 17 mai 2016,
Decizia nr. 213 din 12 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 13 iunie 2016), instanța de contencios constituțional a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate. Astfel, Curtea a statuat, în esență, că recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate care instituie reguli privind plata despăgubirilor nu au caracter retroactiv. Ipoteza avută în vedere de prevederile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a
Legii nr. 164/2014 , respectiv 18 decembrie 2014.
30. Curtea Constituțională a mai reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens,
Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015). Curtea a constatat că prevederile
art. 10 din Legea nr. 164/2014
îndeplinesc aceste condiții, stabilind un termen de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită de reeșalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani, poate fi considerată, așadar, de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. De asemenea, eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății sumelor reprezentând despăgubiri fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității, urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că, prin această măsură, statul afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul
și al
Legii nr. 290/2003 . Aceasta cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social - valoare constituțională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală - are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și libertăților lor fundamentale.
31. Ca atare, referitor la dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 44 din Constituție, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate.
32. Referitor la invocarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 164/2014 , nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.
33. Referitor la invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, Curtea a constatat că această critică nu poate fi reținută, întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, legiuitorul nu refuză plata despăgubirilor stabilite conform
și
Legii nr. 290/2003 , ci stabilește anumite măsuri pentru finalizarea procesului de despăgubire.
34. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a soluției legislative de suspendare de drept a oricărei proceduri de executare silită, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată, Curtea a reținut că această măsură este necesară pentru a se putea realiza scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv finalizarea procesului de despăgubire a tuturor cetățenilor români siliți să își abandoneze bunurile în teritorii cedate de România prin tratate internaționale, în contextul în care în prezent sunt declanșate proceduri individuale de executare silită, care, în mod inevitabil, au ca efect blocaje în funcționarea instituțiilor publice cu atribuții în materie și care duc la soluționarea selectivă a dosarelor pentru un număr mic de beneficiari. Lipsa de intervenție în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plății în ordine cronologică a despăgubirilor și plata de cheltuieli accesorii drepturilor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, în condițiile în care acesta este preocupat de menținerea echilibrului bugetar.
35. De asemenea, Curtea a reținut că prevederile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată nu este aplicabilă în cauză.
36. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
37. Distinct de acestea, referitor la critica de neconstituționalitate, formulată punctual în Dosarul nr. 1.366D/2015, în privința prevederilor
art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014 , Curtea reține că normele de lege criticate instituie reguli procedurale privind efectuarea plății despăgubirilor deja stabilite, în sensul că pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată, care se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite. Astfel, contrar susținerilor autoarei excepției, titlul de plată la care
art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014
face referire, nu are semnificația invalidării titlurilor existente prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora, titluri reprezentate fie de acte administrative ( art. 9 din Legea nr. 164/2014 ), fie de hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi [ art. 10 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 ].
38. Totodată, referitor la criticile de neconstituționalitate formulate în raport de art. 147 alin. (4) din Constituție, prin prisma invocării
Deciziei Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014, Curtea constată că acestea nu pot fi reținute, de vreme ce considerentele și soluția deciziei menționate nu pot fi aplicate mutatis mutandis la soluția legislativă criticată. Astfel, prin decizia menționată, instanța de contencios constituțional a statuat că instituirea unui termen de 10 ani pentru executarea unei creanțe asupra statului "nu satisface exigențele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanță, constituind o ingerință disproporționată asupra dreptului". Or, prin
Legea nr. 164/2014 , legiuitorul, preocupat de finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
și al
Legii nr. 290/2003 , a înțeles să confere eficacitate dreptului de proprietate al persoanelor îndreptățite la obținerea de despăgubiri, instituind un termen de 5 ani pentru plata despăgubirilor.
39. În final, Curtea constată că dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție nu au incidență în cauză.
40. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Doina Șencu, Victor Șencu și Simona Chiran în Dosarul nr. 30.134/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București, de Mariana Caimacan în Dosarul nr. 6.630/3/2013* al Tribunalului București - Secția a II-a (fosta Secție a IX-a) contencios administrativ și fiscal, precum și de Maria Leahu, Adrian Sever Leahu, Corin Leahu, Rudolf Marcel Mixich în Dosarul nr. 86.785/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București și constată că prevederile art. 3 alin. (2), art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București și Tribunalului București - Secția a II-a (fosta Secție a IX-a) contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 21 iunie 2016.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Simina Popescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.