Decizia nr. 173/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, în ansamblul său și, în special, cele ale art. 3 alin. (2), art. 10, art. 11 și art. 14 alin. (2) din acest act normativ
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 164/2014 11 decembrie 2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cereril…
Are ca temei 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Daniel Marius Morar
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Bianca Drăghici
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Alexandru Fadeev și Ana Fadeev în Dosarul nr. 344/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 943D/2015.
2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, avocat Mihai Duțu, cu împuternicire avocațială aflată la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorii excepției au depus note scrise, iar partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat un punct de vedere prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
4. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.022D/2015 și nr. 1.024D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1), (2) și (3), art. 11 alin. (1) teza a doua și
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , ridicată de Doina Sencu, Victor V. Sencu și Simona Chiran în Dosarul nr. 802/120/2015 al Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și de Elena Tăpăstău în Dosarul nr. 5.719/30/2014 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal.
5. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
6. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că, la dosare, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat un punct de vedere, prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
7. Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 943D/2015, nr. 1.022D/2015 și nr. 1.024D/2015 au obiect parțial identic, pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor. Reprezentantul autorilor excepției menționează că lasă la aprecierea Curții conexarea cauzelor, iar reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.022D/2015 și nr. 1.024D/2015 la Dosarul nr. 943D/2015, care este primul înregistrat.
8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului autorilor excepției, avocat Mihai Duțu, care, cu titlu de cerere prealabilă susținerii excepției, formulează o cerere de administrare de probe, respectiv expertiză tehnică, în specialitatea IT, având în vedere modalitatea de adoptare a proiectului de lege, proiect devenit
9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii, întrucât Curtea Constituțională nu este instanță de judecată care să administreze probe.
10. Curtea, potrivit art. 258 din Codul de procedură civilă, coroborat cu
art. 14 din Legea nr. 47/1992 , respinge cererea formulată, deoarece în fața instanței de contencios constituțional pot fi încuviințate ca probe exclusiv înscrisurile depuse de părți, în temeiul
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sau cele solicitate de Curtea Constituțională în temeiul art. 76 din aceeași lege.
11. Având cuvântul pe fondul excepției de neconstituționalitate, reprezentantul autorilor excepției susține, în esență, că, până la apariția
și normele sale metodologice de aplicare prevedeau un termen general de plată, de un an, și un termen derogatoriu de la cel general, de 2 ani, care se aplica în măsura în care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu avea disponibilități pentru efectuarea plăților. Ulterior, în anul 2013, Guvernul, prin ordonanță de urgență, a impus o eșalonare a plății despăgubirilor, eșalonare care a fost declarată neconstituțională de Curte, prin
Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 , întrucât afecta dreptul de proprietate al beneficiarilor legii. Prin urmare, susține că dispozițiile
sunt neconstituționale, întrucât termenele excesive și modalitatea netransparentă de soluționare a cererilor contravin prevederilor constituționale potrivit cărora dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate și instituie o discriminare între beneficiarii acestei legi. Se mai arată că, până la apariția
Legii nr. 164/2014 , dovada bunurilor abandonate se putea face cu înscrisuri și martori, însă în temeiul
Legii nr. 164/2014 , dovada proprietăților abandonate se poate face doar cu înscrisuri și, în mod excepțional, cu martori, fapt ce creează o discriminare între persoanele îndreptățite la despăgubiri, în ceea ce privește regimul probator. În final, se arată că proiectul de lege a fost publicat pe pagina oficială de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la data de 2 octombrie 2014, ulterior adoptării sale de către Senat, încălcându-se astfel prevederile art. 31, art. 52 și art. 53 din Constituție, precum și
art. 7 și 8 din Legea nr. 52/2003
privind transparența decizională în administrația publică.
12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile art. 3, art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
au mai fost supuse controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, ocazie cu care Curtea Constituțională a statuat că inegalitatea de tratament juridic, prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor, anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 164/2014 , nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, ci este rezultatul unor regimuri juridice aplicabile succesiv în timp, potrivit principiului tempus regit actum. De asemenea, arată că dispozițiile de lege criticate stabilesc un nou sistem de eșalonare, fără a nega dreptul la despăgubiri al beneficiarilor legii. Cât privește excepția de neconstituționalitate a
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , invocată în Dosarul nr. 1.022D/2015, arată că aceste dispoziții nu au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât hotărârea comisiei județene, prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor, este anterioară intrării în vigoare a legii. Ca atare, excepția de neconstituționalitate a
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
este inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
13. Prin Încheierea din 18 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 344/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Alexandru Fadeev și Ana Fadeev într-o cauză având ca obiect o contestație la executare și suspendarea executării.
14. Prin Încheierea din 18 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 802/120/2015, Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1), (2) și (3) și
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Doina Sencu, Victor V. Sencu și Simona Chiran într-o cauză având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata unei sume de bani, actualizată la zi, reprezentând prima tranșă din compensațiile bănești stabilite prin Hotărârea nr. 199/04.10.2011 a Instituției Prefectului Județului Dâmbovița - Comisia de Aplicare a
15. Prin Încheierea din 27 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.719/30/2014, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1) și
art. 11 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Elena Tăpăstău într-o cauză având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata unei sume de bani, reprezentând compensații bănești stabilite prin Hotărârea nr. 519/20.10.2010 emisă de Comisia Județeană Timiș pentru aplicarea
16. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia apreciază, în esență, că dispozițiile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
au caracter retroactiv, deoarece stabilesc alte termene de acordare a despăgubirilor în cazul cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi, pentru care nu s-au acordat despăgubirile, și care fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, la data intrării în vigoare a acestei legi. În acest sens, se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014.
17. De asemenea susțin că dispozițiile
creează situații discriminatorii în cadrul aceleiași categorii de persoane, și anume persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003. Astfel, în cadrul aceleiași categorii de persoane se aplică un tratament juridic diferit, întrucât unele dintre aceste persoane au încasat deja sumele de bani stabilite cu titlu de despăgubire, într-un termen rezonabil sau chiar în termenul instituit de legile menționate, iar altele vor încasa aceste despăgubiri în mod eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, așa cum prevede
18. Autorii excepției consideră că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei hotărâri definitive poate genera o încălcare a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenție și a celor cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, în special atunci când obligația de executare a deciziei în cauză îi aparține unei autorități administrative. În acest sens invocă hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 mai 2004 și 29 septembrie 2005, pronunțate în cauzele Metaxas împotriva Greciei, paragrafele 26 și 31, și Tacea împotriva României, paragrafele 27, 39 și 40.
19. Cu privire la termenul de eșalonare a plăților despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, autorii susțin că această nouă eșalonare aduce atingere dreptului de proprietate al persoanelor îndreptățite, întrucât beneficiarii
sunt titularii unui drept de creanță suficient de bine stabilit, pentru a beneficia de protecția art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, iar întârzierea sau refuzul de plată din partea statului constituie atingeri aduse
art. 44 din Constituție. Ca atare, măsurile instituite prin Legea nr. 164/2014
nu se pot justifica prin amenințarea adusă bugetului de stat, dat fiind că România nu se află în niciuna dintre situațiile de excepție la care fac referire prevederile art. 53 din Constituție.
20. Totodată, apreciază că proiectul de lege, devenit
Legea nr. 164/2014 , a fost elaborat și adoptat nerespectându-se procedurile privind participarea cetățenilor și asociațiilor legal constituite la procesul de elaborare a actelor normative și la procesul de luare a deciziilor, încălcându-se, astfel, prevederile constituționale ale art. 31, art. 52 și art. 53, precum și dispozițiile
art. 7 și 8 din Legea nr. 52/2003 .
21. În final, susțin că, prin
Legea nr. 164/2014 , sunt nesocotite, în mod flagrant, dispozițiile
Deciziei Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013 , decizie general obligatorie, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție.
22. Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată nu este întemeiată, deoarece Curtea Constituțională a statuat că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerat în concordanță cu principiile consacrate în jurisprudența sa, precum și a Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții, respectiv: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, un termen rezonabil de executare integrală, și acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Cu privire la caracterul rezonabil al termenului de executare a unei creanțe bugetare asupra statului, arată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că evaluările bugetare ale Guvernului au indicat că perioada de plată propusă (3 ani, potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 ) este rezonabilă, în contextul deficitului bugetar grav, al condițiilor economice generale extrem de dificile. Referitor la conceptul de termen rezonabil, arată că acesta trebuie privit atât din perspectiva cetățeanului-creditor, cât și din cea a statului debitor. Ca atare, instanța apreciază că termenul rezonabil stabilit prin
ține cont atât de interesele debitorului, cât și de cele ale creditorului, existând un just echilibru între acestea. Cu privire la critica privind încălcarea dreptului de proprietate, instanța consideră că măsura criticată a fost una de garantare a dreptului de proprietate, în condițiile unei crize financiare accentuate.
23. Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal nu își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate, mărginindu-se doar la a analiza admisibilitatea acesteia.
24. Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este întemeiată.
25. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
26. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate sunt norme de procedură, de imediată aplicare cu privire la toate cauzele pendinte, care se aplică numai pentru viitor, și nu retroactiv. Cu privire la critica de neconstituționalitate a
art. 10 din Legea nr. 164/2014 , prin raportare la art. 44 din Constituție, invocă jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia, prin mecanismul de actualizare cu indicele prețurilor de consum, a sumelor ce trebuie plătite de către stat, se asigură executarea integrală a despăgubirii. Cât privește critica referitoare la eșalonarea plăților, apreciază că măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - plata eșalonată a despăgubirilor în cauză. În plus, consideră că măsurile reglementate au caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata despăgubirilor, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român, în contextul de criză economică națională și internațională. Totodată, apreciază că dispozițiile legale criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, normele fiind aplicabile tuturor destinatarilor săi.
27. Avocatul Poporului, exprimându-și punctul de vedere în dosarele nr. 1.022D/2015 și nr. 1.024D/2015, apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens arată că normele criticate nu sunt de natură a aduce atingere principiului neretroactivității legii, întrucât ele se aplică după intrarea lor în vigoare, având domeniul propriu de aplicare. De asemenea, apreciază că neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
poate fi pusă în discuție, prin raportare la art. 21 din Constituție, doar în măsura în care partea interesată, în speță Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ar fi invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, pe motiv că noile termene prevăzute de acest act normativ se aplică și cererilor aflate pe rolul instanțelor de judecată. Or, din moment ce instanța de judecată nu s-a pronunțat în acest sens, iar cursul procesului nu a fost suprimat, normele criticate, prin raportare la art. 21 din Constituție, sunt constituționale. În final, consideră că noile dispoziții conduc la acordarea despăgubirilor în 5 tranșe, în mod diferit față de cel stabilit în temeiul vechii legi, însă această măsură este justificată și de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul și nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate. În plus, normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de acordare.
28. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorilor excepției, punctele de vedere ale părții, concluziile reprezentantului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
29. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
30. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, în ansamblul său, și, în special, cele ale art. 3 alin. (2), art. 10, art. 11 și art. 14 alin. (2) din acest act normativ. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 3 alin. (2): "Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza
Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a
Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare.";
- Art. 10: "(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.
(2) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. c) și d) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor emiterii deciziilor de validare.
(3) Plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se efectuează în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.
(4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b), se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(5) Sumele aferente actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. c) se actualizează prin decizia de validare cu indicele de creștere a prețurilor de consum, pentru perioada de la momentul emiterii hotărârilor până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi.
(6) Pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.
(7) Cuantumul unei tranșe anuale nu poate fi mai mic de 20.000 lei. În cazul în care suma ce trebuie plătită este mai mică decât 20.000 lei, aceasta va fi achitată integral, într-o singură tranșă.";
- Art. 11: "(1) Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.
(2) Procedura de plată se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, până la data de 31 decembrie 2014, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6).";
- Art. 14 alin. (2): "Hotărârile emise de comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea
Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a
Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare, după data intrării în vigoare a prezentei legi, se validează/invalidează de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin decizie, în termen de 18 luni de la data înregistrării lor."
31. Autorii excepției apreciază că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 31 care consacră dreptul la informație, art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 136 alin. (5) potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice, și art. 147 alin. (4) potrivit căruia deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, precum și art. 7 și
art. 8 din Legea nr. 52/2003
privind transparența decizională în administrația publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din data de 3 decembrie 2013.
32. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, din perspectiva unor critici asemănătoare, dispozițiile art. 3 alin. (2), art. 10 și
art. 11 alin. (1) și (3) din Legea nr. 164/2014
au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, iar prin
Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016,
Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016
și
Decizia nr. 15 din 19 ianuarie 2016 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate.
33. Astfel, prin deciziile precitate, Curtea a statuat că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, dispozițiile art. 3 alin. (2) și
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 , care instituie reguli privind plata despăgubirilor, nu încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii civile. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu,
deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002,
nr. 458 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau
nr. 294 din 6 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004).
34. Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de dispozițiile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a
Legii nr. 164/2014 , respectiv 18 decembrie 2014.
35. Referitor la invocarea prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a
nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.
36. În ceea ce privește critica eșalonării plății despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, în raport cu art. 44 din Constituție, Curtea a reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens,
Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015).
37. Curtea a constatat că dispozițiile
art. 10 din Legea nr. 164/2014
îndeplinesc aceste condiții, stabilind o perioadă de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită poate fi considerată așadar de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. În plus, astfel cum rezultă din expunerea de motive la
Legea nr. 164/2014 , Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului se referă la o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât și din acest punct de vedere este justificată instituirea unui termen de 5 ani pentru eșalonarea plății despăgubirilor acordate potrivit
și
38. În ceea ce privește constituționalitatea eșalonării plății unor sume datorate de stat, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin
Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013,
Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, și
Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010. Curtea a statuat că eșalonarea pe o durată de 5 ani a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar este constituțională. De asemenea, prin
Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a statuat că executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura.
39. Prin urmare, Curtea a constatat că eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății sumelor reprezentând despăgubiri, fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității, urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură statul afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul
și al
Legii nr. 290/2003 . Aceasta cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social - valoare constituțională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală - are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și libertăților lor fundamentale.
40. Cu privire la critica de neconstituționalitate a soluției legislative de suspendare de drept a oricărei proceduri de executare silită până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată, potrivit
art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 , Curtea, prin
Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016 , precitată, a reținut că această măsură este necesară pentru a se putea realiza scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv finalizarea procesului de despăgubire a tuturor cetățenilor români siliți să își abandoneze bunurile în teritorii cedate de România prin tratate internaționale, în contextul în care în prezent sunt declanșate proceduri individuale de executare silită, care, în mod inevitabil, au ca efect blocaje în funcționarea instituțiilor publice cu atribuții în materie și care duc la soluționarea selectivă a dosarelor pentru un număr mic de beneficiari. Lipsa de intervenție în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plății în ordine cronologică a despăgubirilor și plata de cheltuieli accesorii drepturilor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, în condițiile în care acesta este preocupat de menținerea echilibrului bugetar.
41. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
42. Distinct de acestea, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , invocată în Dosarul nr. 1.022D/2015, Curtea reține că, potrivit acestor dispoziții, hotărârile emise de comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea
Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a
Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare, după data intrării în vigoare a
Legii nr. 164/2014 , respectiv după data de 18 decembrie 2014, se validează sau se invalidează de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin decizie, în termen de 18 luni de la data înregistrării lor. Însă, din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei Curtea observă că despăgubirile bănești au fost acordate autorilor excepției prin Hotărârea nr. 199 din 4 octombrie 2011, emisă de Instituția Prefectului Județului Dâmbovița - Comisia de aplicare a
Legii nr. 290/2003 . Prin urmare, având în vedere că hotărârea comisiei județene este emisă anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 164/2014 , respectiv la data de 4 octombrie 2011, dispozițiile
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul dispozițiilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . În aceste condiții, Curtea urmează a respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , care, nerespectând condițiile prevăzute de
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , este inadmisibilă.
43. De asemenea, Curtea nu poate reține nici critica potrivit căreia nu au fost respectate procedurile privind participarea cetățenilor și asociațiilor legal constituite la procesul de elaborare a proiectului de lege devenit
Legea nr. 164/2014 , întrucât în cadrul procesului legislativ se constată că proiectul de lege a fost publicat pe site-ul Senatului României la data de 3 iulie 2014, astfel încât a fost accesibil cetățenilor interesați de procesul de elaborare a acestui act normativ.
44. În final, Curtea reține că prevederile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.
45. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi în privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
și cu majoritate de voturi în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 164/2014 , în ansamblul său și, în special, a art. 3 alin. (2), art. 10 și art. 11 din acest act normativ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Doina Sencu, Victor V. Sencu și Simona Chiran în Dosarul nr. 802/120/2015 al Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Fadeev și Ana Fadeev în Dosarul nr. 344/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București, de Doina Sencu, Victor V. Sencu și Simona Chiran în Dosarul nr. 802/120/2015 al Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și de Elena Tăpăstău în Dosarul nr. 5.719/30/2014 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, în ansamblul său și, în special, cele ale art. 3 alin. (2), art. 10 și art. 11 din acest act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București, Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 29 martie 2016.
PREȘEDINTE, DANIEL MARIUS MORAR Magistrat-asistent, Bianca Drăghici
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.