Decizia nr. 217/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ioana Marilena Chiorean
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
pentru modificarea și completarea
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a
Ordonanței Guvernului nr. 64/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Marin Șerbănescu în Dosarul nr. 5.624/3/2018 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.459D/2018.
2.
La apelul nominal răspunde avocatul Andrei Săvescu, având împuternicire avocațială depusă la dosar, pentru autorul excepției. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar note scrise prin care solicită, în esență, admiterea acesteia, la care a anexat o serie de înscrisuri.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, sens în care susține, în primul rând, că textele criticate trebuiau cuprinse într-o lege organică, deoarece vizează statutul funcționarilor publici. Astfel, sistemul de salarizare a funcționarului public face parte din statutul funcționarului public, conform jurisprudenței Curții Constituționale citate în notele scrise depuse la dosar. Precizează, în plus față de notele scrise, că
art. 73 alin. (3) lit. c)
referitor la reglementarea prin lege organică a statutului senatorilor și deputaților menționează expres și „indemnizațiile“ printre domeniile rezervate legii organice, spre deosebire de
art. 73 alin. (3) lit. j)
referitor la statutul funcționarului public, dar aceasta deoarece
lit. c) a art. 73 alin. (3)
a fost modificată prin legea de revizuire a
Constituției , într-un context politic în care senatorii și deputații și-au securizat drepturile salariale. În ceea ce privește drepturile salariale ale funcționarilor publici, solicită Curții Constituționale să-și mențină jurisprudența potrivit căreia modalitatea de calcul al indemnizațiilor acestora ține de domeniul legii organice. Cu privire la
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , se susține că acest text ultraactivează o reglementare abrogată, sens în care solicită menținerea jurisprudenței Curții Constituționale, concretizată prin
Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017 , în sensul că această modalitate de reglementare, prin trimiterea la o normă abrogată, încalcă dispozițiile
art. 1 alin. (5) din Constituție . În final, solicită ca în decizia pronunțată Curtea Constituțională să motiveze legalitatea menținerii în plată a cuantumului salariului avut în luna decembrie a anului anterior. Arată că în textul criticat (la fel ca în mai multe acte normative) se prevede că se mențin în plată la nivelul lunii decembrie a anului anterior cuantumurile salariilor, însă în practică se interpretează în sensul că se folosește modalitatea anterioară de calcul cuprinsă într-o reglementare abrogată, ceea ce este neconstituțional. Or, solicită să se precizeze în considerentele deciziei Curții Constituționale că numai cuantumul salariului se menține în plată.
4.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, în esență, respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Cu privire la încălcarea dispozițiilor
art. 1 alin. (5) din Constituție , în sensul că nu s-ar oferi garanții cu privire la scăderea salariului polițistului sub salariul minim brut garantat pe țară, arată că această critică nu are legătură cu textul constituțional la care se raportează. Referitor la încălcarea
art. 16 din Constituție , privind pretinsa discriminare dintre
angajații din sistemul public și cei din sistemul privat, arată că aceștia nu se află în situații juridice identice. Cu privire la încălcarea
art. 41 din Constituție , arată că nu se prevede nicăieri garantarea unui anumit cuantum al salariului. Referitor la încălcarea
art. 73 alin. (3) lit. j)
și a
art. 115 din Constituție , consideră că salariul nu ține de statutul profesional, astfel încât acesta se poate reglementa și prin lege ordinară.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 13 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.624/3/2018, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 , ale
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
și ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Marin Șerbănescu în cadrul acțiunii având ca obiect soluționarea contestației la decizia de pensionare emisă la 22 noiembrie 2017 de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în cadrul căreia se contestă baza de calcul folosită la stabilirea pensiei militare.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 , autorul acesteia susține, în esență, că „formula de calcul cuprinsă în
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 “ este neconstituțională, întrucât „nu oferă garanții de protecție împotriva scăderii salariului de funcție al polițistului, sub nivelul salariului brut minim garantat pe țară“, fiind încălcate astfel dispozițiile constituționale ale
art. 1 alin. (3)
și
(5) , ale
art. 16 ,
41
și
47 . În mod special cu privire la încălcarea principiului nediscriminării, se susține că s-a stabilit un tratament diferențiat nejustificat între categoria salariaților plătiți din fonduri publice și categoria salariaților la angajatori privați. Astfel, pentru împiedicarea scăderii salariului de bază sub nivelul salariului minim brut pe economie,
conține reguli precise cu caracter imperativ în acest sens, în
art. 164 ,
165
și
264 . Prin comparație, legislația privind personalul plătit din fonduri publice nu conține o astfel de măsură de protecție împotriva scăderii salariului de funcție (pentru polițiști) sub nivelul salariului minim brut garantat pe țară. Abia prin
Legea-cadru nr. 153/2017
s-a prevăzut această măsură de protecție, în
art. 7 lit. b) . Or, în cauză, autorul excepției susține că salariul i-a fost calculat în anul 2017, în baza
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 , prin utilizarea valorii de referință sectorială prevăzute de
Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , reieșind un salariu de 573 lei, evident mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară de la nivelul anului 2017. Valorile de referință sectorială prevăzute în
Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
corespundeau anului 2008, dar nu și anului 2017, când valoarea salariului minim brut pe țară a crescut cu 268%.
7.
Referitor la dispozițiile
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , autorul susține că acestea contravin prevederilor constituționale ale
art. 73 alin. (3) lit. j)
și ale
art. 115 . În acest sens, arată că valoarea de referință sectorială de 197,33 lei, prevăzută de
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , a fost ultraactivată printr-o serie de acte normative succesive care au amânat intrarea integrală în vigoare a
Legii-cadru nr. 330/2009
(care stabilea o valoare de referință sectorială de 705 lei) și a
Legii-cadru nr. 284/2010
(care stabilea o valoare de referință sectorială de 600 lei) și că aceasta este o componentă a salariului polițiștilor, salariu care ține de statutul acestora și, prin urmare, trebuie reglementat prin lege organică, potrivit
art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , sens în care se invocă jurisprudența Curții Constituționale. Or,
Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
nu este lege organică și, în consecință, aceasta contravine atât prevederilor
art. 73 alin. (3) lit. j) , cât și celor ale
art. 115 din Constituție , în lumina cărora se poate reglementa într-un domeniu rezervat legii organice doar prin ordonanțe de urgență ale Guvernului.
8.
Cu privire la dispozițiile
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , autorul excepției susține că acestea contravin prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (5)
și ale
art. 47 , deoarece împiedică aplicarea valorii de referință sectorială de 600 lei, prevăzută de
Legea-cadru nr. 284/2010 , și perpetuează valoarea de referință sectorială de 197,33 lei, prevăzută de
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , care a fost și abrogată și respinsă de Parlament. Referitor la trimiterea efectuată de
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
la norme abrogate, se invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 654 din 17 octombrie 2017 , paragraful 42, prin care s-a statuat că „prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziție legală care nu mai este în vigoare se încalcă dispozițiile
art. 1 alin. (5) din Constituție
referitor la claritatea și previzibilitatea actelor normative“.
9.
În final, în ceea ce privește încălcarea
art. 47 din Constituție , se susține că pensiile de serviciu stabilite pentru polițiști în perioada 2010-2017 au fost calculate pe baza celor două norme ieșite din vigoare și care au concordat cu nivelul de trai din 2009, dar nu și cu nivelul de trai din 2017. Totodată, stabilirea în acest mod a pensiei militare face iluzoriu și un principiu de bază al sistemului pensiilor militare de stat, și anume principiul recunoștinței față de loialitatea, sacrificiile și privațiunile suferite de militari.
10.
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece este apanajul statului să stabilească drepturile salariale ale bugetarilor, iar dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției nu au legătură cu textele de lege criticate.
11.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției prezent la ședința publică, notele scrise depuse la dosar de autorul excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, ale
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
pentru modificarea și completarea
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste
instituții și pentru modificarea
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a
Ordonanței Guvernului nr. 64/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2008, cu modificările și completările ulterioare, și ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, cu modificările și completările ulterioare. Anterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
au fost abrogate prin
art. 48 alin. (1) pct. 26 din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, care a fost abrogată prin
Legea-cadru nr. 284/2010 . De asemenea,
Legea-cadru nr. 284/2010
a fost abrogată prin
art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 29 alin. (1)
și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă contestația la decizia de pensionare emisă la 22 noiembrie 2017 de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în cadrul căreia se contestă baza de calcul folosită la stabilirea pensiei militare. În aceste condiții, Curtea reține că obiect al excepției îl constituie prevederile
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 , ale
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
și ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , având următorul cuprins:
–
Articolul 10
alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 : „Salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului.“;
–
Articolul II
Începând cu data de 1 aprilie 2008, valoarea de referință sectorială pentru determinarea soldelor de funcție și grad ale personalului militar, potrivit prevederilor
Legii nr. 138/1999 , cu modificările și completările ulterioare, valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special, potrivit
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 353/2003 , cu modificările și completările ulterioare, și valoarea de referință sectorială în baza căreia se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, potrivit prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 64/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 462/2006 , cu modificările ulterioare, se stabilesc la 193,4694 lei.
Începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) devine 197,3387 lei.
Soldele de funcție și de grad ale personalului militar, respectiv salariile pentru funcția îndeplinită și pentru gradul profesional deținut de funcționarii publici cu statut special, calculate potrivit alin. (1) și (2), vor fi întregite la un leu, în favoarea personalului.“;
–
Articolul 1
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 : „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la
Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.“
15.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (3)
care consacră demnitatea persoanei ca valoare supremă a statului de drept, ale
art. 1 alin. (5)
privind principiul securității raporturilor juridice, ale
art. 16
privind principiul nediscriminării, ale
art. 41
privind dreptul la muncă, în componenta privind dreptul la salariul minim garantat și la plata egală pentru muncă egală, și ale
art. 47
referitor la nivelul de trai decent și dreptul la pensie.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia este nemulțumit, în esență, de faptul că la stabilirea salariilor polițiștilor (cu consecințe și asupra cuantumului pensiei) se are în vedere o valoare de referință sectorială de 197,3 lei, valoare care nu s-a mai modificat din anul 2003. Dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010
și ale
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici identice cu cele invocate de autorul excepției din prezenta cauză, Curtea pronunțând
Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021.
17.
Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 , Curtea a reținut la paragraful 51 al deciziei sus-menționate că autorii excepției din acea cauză arată că aceste dispoziții de lege încalcă prevederile constituționale ale
art. 16 ,
art. 41 alin. (2)
și
art. 47 , precum și pe cele ale
art. 20
coroborate cu
art. 1 din primul Protocol adițional
la
Convenția pentru apărarea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale, în măsura în care se interpretează că ar permite stabilirea salariului de funcție al polițiștilor sub nivelul salariului minim de bază garantat pe economie. Or, Curtea a apreciat că aceste critici nu vizează, în realitate, veritabile probleme de constituționalitate de competența Curții Constituționale, ci modul de aplicare a legii,
art. 47 alin. (2) din Constituție
consacrând în mod expres salariul minim brut pe țară între măsurile de protecție socială la care au dreptul angajații, iar potrivit
art. 1 alin. (5)
din același act normativ fundamental, în România, respectarea
Constituției , a supremației sale și a legilor este obligatorie. Așa fiind, Curtea a constatat că această critică de neconstituționalitate este inadmisibilă.
18.
Întrucât în prezenta cauză dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010
sunt criticate din aceeași perspectivă, susținerile autorului excepției vizând modul de aplicare a legii, iar nu veritabile critici de neconstituționalitate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010
va fi respinsă ca inadmisibilă.
19.
Analizând critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
(modificată prin
Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , ce constituie obiect al excepției în
prezenta cauză), critică ce vizează încălcarea prevederilor constituționale ale
art. 73 alin. (3) lit. j)
referitoare la adoptarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici, precum și ale
art. 115 alin. (1) , care se referă la abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legii organice, Curtea a reținut, la paragrafele 41-44 ale
Deciziei nr. 627 din 22 septembrie 2020 , că, așa cum în mod constant a statuat în jurisprudența sa, aspectele esențiale ce vizează cele trei elemente - nașterea, executarea și încetarea - ale raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se referă în mod intrinsec la statutul acestora, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit
art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție
(a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17,
Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24, și
Decizia nr. 90 din 27 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 4 mai 2018, paragraful 16). În ceea ce privește reglementarea tuturor acestor aspecte în cazul polițiștilor, Curtea a constatat că acestea constituie obiectul reglementării
privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare.
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
a avut ca obiect de reglementare însă, așa cum reiese din însuși titlul său, salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. Or, Curtea, analizând constituționalitatea dispozițiilor
art. 6 ,
7 ,
9
și ale
art. 45 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004
privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 în raport cu prevederile
art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , a statuat că „sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile strict și limitativ, care, conform
art. 73 alin. (3) din Constituție , fac obiectul de reglementare al legii organice ( Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005). Aprobarea, prin lege ordinară, a unei ordonanțe de urgență ce privește materii ce excedează domeniului rezervat legii organice este în deplină concordanță cu prevederile constituționale ale
art. 73 alin. (3)
și ale
art. 76 alin. (2) .“ Raportându-se la reglementările analizate în speța respectivă, Curtea a mai reținut că „ Legea nr. 188/1999
privind statutul funcționarilor publici nu conține reglementări privind sistemul de salarizare a acestora în funcție de clasele, gradele și categoria în care se încadrează, aceste aspecte găsindu-și reglementarea în alte acte normative. Prin urmare, dispozițiile
art. 45 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004
nu abrogă prevederi cuprinse într-o lege organică, respectiv
Legea nr. 188/1999 , ci se referă la acte normative care, datorită domeniului de reglementare - drepturi de natură salarială -, se încadrează în categoria legilor ordinare.“
20.
Având în vedere toate acestea, Curtea a apreciat, prin recenta
Decizie nr. 627 din 22 septembrie 2020 , că cele reținute prin
Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005 , precitată, sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate în raport cu prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
în ansamblul său, impunându-se respingerea acestora ca neîntemeiate.
21.
Prin urmare, ținând cont că și în prezenta cauză sunt aduse aceleași critici de neconstituționalitate, dar care privesc
Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
ce modifică
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , pentru identitate de rațiune, Curtea constată că aceste critici sunt neîntemeiate.
22.
Referitor la prevederile
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , Curtea reține că autorul excepției consideră că acestea sunt neconstituționale deoarece fac trimitere la norme abrogate, sens în care invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 654 din 17 octombrie 2017 , paragraful 42, prin care s-a statuat că „prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziție legală care nu mai este în vigoare se încalcă dispozițiile
art. 1 alin. (5) din Constituție
referitor la claritatea și previzibilitatea actelor normative“.
23.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , Curtea constată că acestea clarifică pentru perioada ianuarie-februarie 2017, respectiv de la intrarea lor în vigoare, situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, prevăzând că salariile funcției de bază se mențin la același nivel cu cel din luna decembrie 2016. Astfel, textul de lege criticat nu face trimitere la acte normative abrogate și nu are semnificația repunerii în vigoare a acestor acte. Așadar, modalitatea de normare prevăzută de textul de lege criticat este diferită de cea analizată de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017 , paragraful 42, prin care s-au analizat dispoziții de lege care făceau trimitere la norme anterior abrogate și prin care s-a statuat că „prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziție legală care nu mai este în vigoare se încalcă dispozițiile
art. 1 alin. (5) din Constituție “. Prin urmare, considerentele acestei decizii nu pot fi aplicate în prezenta cauză. În concluzie, prin dispozițiile de lege criticate, legiuitorul normează un conținut clar și predictibil, care întrunește exigențele de claritate, previzibilitate și accesibilitate care intră în conținutul principiului legalității consacrat de prevederile
art. 1 alin. (5) din Constituție
(a se vedea, în același sens,
Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020 , precitată, paragraful 50). Astfel, textul de lege criticat prevede foarte clar că se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice și că nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la
Legea-cadru nr. 284/2010 .
24.
Cât privește critica de neconstituționalitate a
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , prin raportare la dispozițiile
art. 47 din Constituție
privind nivelul de trai, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în jurisprudența sa, și anume prin
Decizia nr. 891 din 25 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2013, și
Decizia nr. 199 din 6 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012, Curtea a statuat că „nivelul de trai decent este un concept relativ, ceea ce înseamnă că, în stabilirea sau definirea acestuia, legiuitorul are un rol preponderent în funcție de capacitatea economică și financiară a țării; or, salariile plătite din fonduri publice respectă un atare nivel, ele neputând coborî sub salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, respectiv 670 lei pentru anul 2011 (a se vedea în acest sens
Hotărârea Guvernului nr. 1.193/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010), fiind deci, de principiu, superioare din punctul de vedere al cuantumului acestui nivel apreciat ca minim al decenței“. Având în vedere că salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului și că nivelul salariului de bază pentru personalul bugetar nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, susținerea privind încălcarea obligației statului de a asigura cetățenilor un nivel de trai decent este neîntemeiată.
25.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Marin Șerbănescu în Dosarul nr. 5.624/3/2018 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008
pentru modificarea și completarea
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a
Ordonanței Guvernului nr. 64/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 30 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.