Decizia nr. 471/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) și (8) și art. 56 alin. (1) lit. m) și alin. (2) liniuța a 11-a din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Oil D. Negru Company" - S.R.L. din Frasin în Dosarul nr. 774/2003 al Judecătoriei Suceava.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât, cu privire la constituționalitatea prevederilor de lege criticate, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii care își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 martie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 774/2003, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) și (8) și art. 56 alin. (1) lit. m) și alin. (2) liniuța a 11-a din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Oil D. Negru Company" - S.R.L. din Frasin într-o cauză având ca obiect plângerea contravențională formulată de această societate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției se susține că prevederile de lege criticate sunt în vădită contradicție cu dispozițiile art. 134 alin. (1) și (2) lit. a), art. 135 alin. (1) și (6) și art. 150 din Constituție, precum și cu prevederile art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cele ale art. 1 din primul Protocol adițional la convenție. În acest sens, se arată că dispozițiile

art. 32 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001 , care prevăd obligativitatea utilizării documentelor fiscale speciale pentru transportul uleiurilor minerale, este de natură a îngrădi libertatea comerțului, iar aplicarea lor vădit excesivă lezează proprietatea privată prin măsuri nelegale ce duc la naționalizarea bunurilor prin confiscări ilicite. Se consideră, de asemenea, ca fiind inadmisibilă și neconstituțională "confiscarea unor bunuri proprietate privată pentru simplul motiv că agentul în cauză folosește în activitatea sa formulare tipizate în vigoare, în condițiile în care peste actul normativ în cauză se suprapune alt act normativ ce stabilește utilizarea unor alte formulare, atât timp cât vechiul act normativ nu este abrogat." Se invocă și contrarietatea prevederilor art. 32 alin. (8) din ordonanța criticată cu art. 1 din primul Protocol adițional al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

În legătură cu dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. m) și alin. (2) liniuța a 11-a din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001

se susține, în esență, că acestea "reprezintă un atentat evident la norma constituțională prevăzută în art. 135 și 134 alin. (2), cât și la prevederile art. 1 din Protocolul 1 al C.E.D.O. și constituie apanajul unor confiscări ilegale a proprietății private prin statuarea unor sancțiuni exagerate, aberante, în raport cu pericolul social al folosirii sau nefolosirii unor documente fiscale acceptate, uzuale și care sunt necesare doar pentru justificarea legalității operațiunilor comerciale efectuate".

Judecătoria Suceava apreciază că prevederile vizate de excepția de neconstituționalitate nu contravin normelor și principiilor constituționale invocate în susținerea acesteia, întrucât ele "urmăresc întărirea disciplinei financiare, iar stabilirea obligațiilor și măsurilor criticate de petentă corespunde îndatoririi statului de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea economică și financiară".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În esență, se arată următoarele: textele de lege criticate urmăresc, conform art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară; folosirea de către agenții economici a unor documente speciale nu este de natură să limiteze libertatea acestora de a contracta și de a-și promova interesele în activitatea lor; sancțiunea confiscării nu reprezintă o atingere adusă dreptului de proprietate al contravenientului, ci este consecința încălcării unei norme legale; stabilirea limitelor sancțiunii este de competența legiuitorului și nu ține de constituționalitatea textului ce face obiectul analizei; libertatea comerțului, în sensul art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, nu înseamnă un comerț fără reguli; impunerea folosirii unui tip de document în operațiunile curente și sancționarea neîndeplinirii acestei obligații nu reprezintă o violare a proprietății private; prevederile convenționale invocate stabilesc dreptul statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor; soluționarea conflictului temporal de legi este o problemă de aplicare a legii, iar nu de constituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate: "stabilesc condițiile în care se desfășoară o anumită activitate comercială și sancționează nerespectarea acestora cu amendă și confiscarea cantităților de produse astfel comercializate, precum și confiscarea veniturilor obținute din vânzarea produselor; instituie măsuri menite să asigure funcționarea economiei, funcționalitate ce nu poate fi concepută în afara legalității; confiscarea, ca sancțiune contravențională complementară, privește bunurile care au un caracter ilicit și care, potrivit art. 41 alin. (8) din Constituție, pot fi confiscate în condițiile legii; dispozițiile art. 150 din Constituție nu sunt incidente în cauză, întrucât ele vizează conflictul între aceasta și lege, iar nu între două acte normative cu aceeași forță juridică; pretinsa încălcare a prevederilor art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu poate fi reținută, întrucât textele de lege criticate stabilesc condițiile în care se comercializează anumite produse, iar confiscarea privește bunurile care nu au o proveniență licită.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (1) și (8) și art. 56 alin. (1) lit. m) și alin. (2) liniuța a 11-a din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , prevederi care au următorul cuprins:

"- Art. 32 alin. (1) și (8): "(1) Pentru toate livrările și transferurile de produse prevăzute la art. 26 alin. (2), efectuate de către agenți economici producători interni, procesatori, importatori și comercianți în sistem angro de astfel de produse, se vor utiliza în mod obligatoriu, după caz, facturi fiscale speciale sau avize speciale de însoțire a mărfii. [...];

(8) Fiecare transport de uleiuri minerale va fi însoțit în mod obligatoriu de documentele prevăzute la alin. (1). În lipsa acestor documente se consideră că marfa are proveniență ilicită.";

- Art. 56 alin. (1) lit. m) și alin. (2) liniuța a 11-a: "(1) Constituie contravenții următoarele fapte: [...];

m) neutilizarea documentelor fiscale speciale; [...]

(2) Prin derogare de la prevederile

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: [...]

- cu amendă de la 1.500.000.000 lei la 2.000.000.000 lei, confiscarea cantităților de produse astfel comercializate și confiscarea veniturilor obținute din vânzarea produselor, cea de la litera m);"

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate prevederile de lege criticate contravin art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (1) și (6) și art. 150 din Constituție. La data pronunțării prezentei decizii, potrivit

Legii de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, art. 134 și art. 135 au fost modificate și completate, iar potrivit Constituției României, republicate, cu reactualizarea denumirilor și o nouă numerotare a textelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) a devenit art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. c), art. 135 alin. (1) și (6) a devenit art. 136 alin. (1) și (5), iar art. 150 a devenit art. 154. Prevederile constituționale menționate au următorul conținut:

- Art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;"

- Art. 136 alin. (1) și (5): "(1) Proprietatea este publică sau privată. [...]

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."

- Art. 154: "(1) Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții.

(2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislației cu prezenta Constituție și va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare."

Autorul excepției susține că sunt încălcate, de asemenea, prevederile art. 17 "Interzicerea abuzului de drept" din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 "Protecția proprietății" din primul Protocol adițional la convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională reține următoarele:

În esență, în opinia autorului excepției, instituirea prin textele de lege criticate a prezumției de proveniență ilicită a transporturilor de uleiuri minerale neînsoțite de facturi fiscale speciale sau avize speciale, precum și a sancțiunii confiscării cantităților de produse astfel comercializate și a veniturilor obținute din vânzarea lor, încalcă dispozițiile constituționale privitoare la economia de piață și la proprietatea privată.

Curtea Constituțională constată că prevederile art. 32 alin. (8) și ale

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, în cauze în care, cu o motivare asemănătoare celei din prezentul dosar, se invoca însă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (8) și (9) din Constituție, referitoare la prezumția de dobândire licită a averii și la posibilitatea confiscării, în condițiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 105 din 11 martie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003, s-a constatat că aceste prevederi de lege sunt constituționale. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin transportul uleiurilor minerale fără documentele prevăzute de lege - facturi fiscale speciale de însoțire a mărfii - se încalcă o normă legală care reglementează regimul juridic special al produselor supuse accizelor, autorul săvârșind astfel o contravenție, ceea ce constituie, eo ipso, o cauză de înlăturare a prezumției generale de dobândire licită a averii. Curtea a statuat că "o altfel de interpretare ar duce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în orice condiții, inclusiv când legea este încălcată. În consecință,

art. 32 alin. (8) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001 , stabilind o prezumție specială cu privire la proveniența unor bunuri în condițiile nerespectării legii care reglementează regimul juridic special al acestora, nu încalcă prezumția generală de dobândire licită a averii, instituită de art. 41 alin. (7) al Constituției."

În ceea ce privește prevederile art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din ordonanța criticată, s-a reținut că ele sunt conforme dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate, care nu exclud posibilitatea confiscării, în condițiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții, în această categorie urmând să fie incluse și bunurile vizate de textul de lege contestat.

Prin aceeași decizie s-a constatat și conformitatea acestor prevederi de lege cu dispozițiile art. 1 al primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Într-adevăr, deși, cum s-a arătat, în prezenta cauză, se invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 135 "Economia" și ale art. 136 "Proprietatea", conținutul criticilor formulate privește, în esență, aceleași aspecte care au motivat excepțiile anterior soluționate de Curte prin raportare la texte din Constituție care dispun cu privire la proprietatea privată, prezumția generală de dobândire licită a bunurilor și posibilitatea confiscării, în condițiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții. Așa fiind, cele statuate prin

Decizia Curții Constituționale nr. 105 din 11 martie 2003

își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale. Așadar, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (8) și ale

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , urmează să fie respinsă.

În plus, în acest dosar, în susținerea excepției de neconstituționalitate se invocă și încălcarea art. 154 din Constituție, republicată, și a art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În legătură cu aceste susțineri, Curtea constată că nici art. 154 din Constituție, republicată, referitor la "Conflictul temporal de legi" și nici art. 17 din convenție, care conține dispoziții privind abuzul de drept, nu sunt incidente în cauză, critica urmând să fie respinsă.

Excepția de neconstituționalitate privește și

art. 32 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , care prevede că "Pentru toate livrările și transferurile de produse prevăzute la art. 26 alin. (2), efectuate de către agenți economici producători interni, procesatori, importatori și comercianți în sistem angro de astfel de produse, se vor utiliza în mod obligatoriu, după caz, facturi fiscale speciale sau avize speciale de însoțire a mărfii", precum și art. 56 alin. (1) lit. m) din aceasta, potrivit căruia "Constituie contravenții următoarele fapte: [...]; m) neutilizarea documentelor fiscale speciale", invocându-se încălcarea acelorași dispoziții din Constituție și din documentele internaționale menționate.

În legătură cu acestea, Curtea constată că argumentele anterior înfățișate justifică și respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) și ale art. 56 alin. (1) lit. m) din ordonanța criticată. De altfel, în realitate, motivarea formulată privește modul lor de aplicare, ceea ce nu intră în competența Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) și (8) și art. 56 alin. (1) lit. m) și alin. (2) liniuța a 11-a din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Oil D. Negru Company" - S.R.L. din Frasin în Dosarul nr. 774/2003 al Judecătoriei Suceava.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2003.