Decizia nr. 398/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Servicii Energetice Pentru Acasă - SEA Complet - S.A. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 4.129/290/2017 al Judecătoriei Reșița și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.350D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Vest (Timiș) a depus un înscris prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca nefondată, invocând

Decizia Curții Constituționale nr. 267 din 22 martie 2012 , și judecarea cauzei în lipsă.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată, având în vedere că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că sintagma criticată este suficient de clară. În acest sens, menționează

Decizia nr. 692 din 6 octombrie 2020 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.

Prin Încheierea din 15 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.129/290/2017, Judecătoria Reșița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor. Excepția a fost ridicată de Societatea Servicii Energetice Pentru Acasă - SEA Complet - S.A. din Târgu Mureș într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții reglementate de

Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că, potrivit dispozițiilor

art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 , se sancționează cu amendă contravențională între 2.000 și 20.000 lei nerespectarea prevederilor

art. 9 din același act normativ,

fiind prevăzut chiar în procesul-verbal de constatare a contravenției că „nu a avut un comportament corect față de consumator“.

7.

Se apreciază că norma juridică criticată este lipsită de claritate și previzibilitate, întrucât nu enunță în mod clar, detaliat, care sunt faptele de natură a atrage sancțiunea contravențională prin nesocotirea normei juridice, făcând o trimitere generică la noțiunea de „comportament corect“, lăsându-se la aprecierea agentului constatator care fapte sunt de natură a reprezenta un comportament corect față de consumator și care nu, fără a fi stabilite de către legiuitor criterii și condiții clare cu privire la mecanismul de constatare și sancționare contravențională.

8.

Se susține că ambiguitatea normei criticate ridică aceleași probleme și pentru instanța judecătorească sub aspectul controlului de legalitate al sancțiunii aplicate.

9.

În final, se afirmă că admiterea excepției de neconstituționalitate nu ar diminua sub nicio formă garanțiile oferite de legiuitor consumatorilor cu privire la conduita operatorilor economici, existând un set întreg și complex de reguli stabilite prin numeroase acte normative. În acest sens se menționează, cu titlu de exemplu,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2014

privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative,

Legea nr. 202/2013

pentru modificarea și completarea Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă și

Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.

10.

Judecătoria Reșița apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că textul legal criticat nu conține nicio reglementare de natură a aduce atingere dispozițiilor constituționale invocate.

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2, 3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 9 teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut: „Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate și să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii.“

15.

În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5),

care consacră obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor, și ale

art. 21 alin. (1) și (3)

privind accesul liber la justiție. De asemenea, se invocă

art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și

art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

potrivit căruia orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil și public de către un tribunal independent și imparțial care va hotărî fie

asupra drepturilor și obligațiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate, din perspectiva unor critici similare, au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin

Decizia nr. 692 din 6 octombrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.324 din 31 decembrie 2020, excepția fiind respinsă ca neîntemeiată.

17.

Astfel, prin decizia menționată, paragrafele 13-16, Curtea a statuat că drepturile cetățenilor care au calitatea de consumatori și obligațiile corelative ale agenților economici, prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 , au caracter de protecție împotriva unor practici abuzive, și nicidecum discriminatoriu, acestea fiind adecvate poziției specifice a consumatorilor în raporturile cu producătorii și comercianții care beneficiază de plata prețului pentru produsul vândut (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.499 din 15 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2012, și

Decizia nr. 277 din 1 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 5 septembrie 2003). Totodată, Curtea a mai reținut că funcționarea normală a economiei de piață este perfect compatibilă cu măsurile de protecție a consumatorilor, iar libertatea comerțului și protejarea intereselor naționale în activitatea economică nu numai că nu sunt incompatibile cu fixarea unor reguli privind calitatea produselor sau a serviciilor prestate, dar acestea sunt impuse de alte obligații ce revin statului, și anume cea prevăzută la

art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție

cu privire la crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. Așa fiind, Curtea a statuat că reglementarea cadrului legal, inclusiv în ceea ce privește regimul sancționator în cazul nerespectării obligațiilor prevăzute de lege în acest domeniu, constituie atributul exclusiv al legiuitorului.

18.

În ceea ce privește protecția consumatorilor, prin

Decizia nr. 267 din 22 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 22 iunie 2012, Curtea a constatat că actele normative care reglementează cu caracter general acest domeniu sunt

Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor,

Legea nr. 296/2004

privind Codul consumului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 24 martie 2008, și

Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007. Analizând aceste acte normative, Curtea a observat că ele conțin prevederi referitoare la drepturile consumatorilor, la protecția vieții, sănătății și securității acestora, la obligațiile operatorilor economici în relația cu consumatorii, la protecția intereselor economice ale consumatorilor, la informarea consumatorilor, la practici comerciale incorecte, la practici comerciale înșelătoare și la practici comerciale agresive.

19.

Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la

art. 1 alin. (5) din Constituție , aplicând jurisprudența sa cu privire la claritatea și previzibilitatea unei norme, Curtea a statuat că sintagma „să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii“ întrunește exigențele de claritate și previzibilitate a legii, având în vedere că normele juridice nu există în mod izolat, ci ele pot și trebuie să fie interpretate și raportate la întreg ansamblul normativ din care acestea fac parte, respectiv la

Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 . Așadar, determinarea și evaluarea înțelesului sintagmei „să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii“ nu se poate realiza decât în cadrul ansamblului legislativ reprezentat de dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 , respectiv în corelare cu art. 2 care definește înțelesul termenilor din cuprinsul ordonanței și cu art. 7 care stabilește obligațiile operatorilor economici în relația cu consumatorul. Ca atare, semnificația comportamentului operatorilor economici rezultă cu claritate din coroborarea dispozițiilor legale ale întregului act normativ.

20.

Având în vedere cele menționate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21.

Distinct de cele menționate, cât privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile constituționale ale

art. 21 alin. (1) și (3) , Curtea reține că, în cazul în care nerespectarea normelor privind calitatea produselor sau a serviciilor este constatată de reprezentanții autorităților abilitate prin lege cu drept de control în acest domeniu, care aplică și sancțiuni, operatorul economic are posibilitatea să conteste în justiție temeinicia și realitatea faptelor consemnate în actul de constatare, precum și legalitatea sancțiunilor aplicate ori a măsurilor dispuse. Procesul-verbal de constatare a contravenției se întocmește pe baza constatărilor nemijlocite ale agentului constatator și, ca orice act oficial, acest proces-verbal are forță probantă până la proba contrară. Contravenientul are posibilitatea să-l conteste și să uzeze de toate mijloacele legale de probă pentru a dovedi că cele consemnate nu corespund realității. În acest sens,

art. 62 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

stabilește că prevederile acestui act normativ se completează cu cele ale

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care consacră, în

art. 31-36,

căile de atac împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, soluționarea acestora revenind instanței judecătorești. Prin urmare, criticile referitoare la încălcarea liberului acces la justiție nu pot fi reținute, având în vedere că, în acest caz, instanța judecătorească competentă administrează probele prevăzute de lege, în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, partea interesată având posibilitatea de a formula apărările pe care le consideră pertinente și utile.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Servicii Energetice Pentru Acasă - SEA Complet - S.A. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 4.129/290/2017 al Judecătoriei Reșița și constată că prevederile

art. 9 teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Reșița și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 iunie 2021.