Decizia nr. 454/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații" din cuprinsul art. 169^1 alin.(3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a prevederilor art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , precum și a dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 263/2010 16 decembrie 2010 (prevederi anume) privind sistemul unitar de pensii publice
Interpretează 2
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
- Legea nr. 263/2010 16 decembrie 2010 (prevederi anume) privind sistemul unitar de pensii publice
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cosmin-Marian Văduva
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 169^1 alin. (3) teza finală
și ale
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Gavril Briscan în Dosarul nr. 3.546/97/2018 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.513D/2019.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.514D/2019, nr. 2.515D/2019, nr. 2.534D/2019, nr. 2.731D/2019-nr. 2.735D/2019, nr. 2.773D/2019, nr. 2.774D/2019, nr. 3.035D/2019-nr. 3.037D/2019, nr. 3.273D/2019, nr. 3.372D/2019, nr. 3.373D/2019, nr. 3.385D/2019 și nr. 3.387D/2019, având ca obiect excepții asemănătoare cu cea din Dosarul nr. 2.513D/2019, ridicate de Ionel Manolescu, Ilie Pobirci, Ștefan Lajtar, Radu Ciora, Dumitru Turcu, Ioan Riti, Mircea Lazea, Ștefan Stoica, Nicolae Mircea Oprea, Ioan Sachelaru, Gheorghe Cheche, Toader Moldovan, Costel Padurariu, Ion Tiberiu Vorak, Ștefania Costici și Traian Alexandru Filip în dosarele nr. 3.406/97/2018, nr. 3.401/97/2018, nr. 1.945/97/2018, nr. 1.247/97/2018, nr. 2.639/97/2018, nr. 2.939/97/2018, nr. 2.943/97/2018, nr. 391/97/2018, nr. 711/97/2018, nr. 276/97/2018, nr. 392/97/2018, nr. 723/97/2018, nr. 1.138/97/2018, nr. 188/97/2018, nr. 1.658/97/2018 și nr. 2.582/97/2018 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, precum și de Gheorghe Potcovel și de Doina Hrimiuc, Andreea Alina Hrimiuc și Nicolae Bogdan Hrimiuc în dosarele nr. 3.576/97/2018 și nr. 1.948/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă.
4.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu această măsură.
6.
Curtea, având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.514D/2019, nr. 2.515D/2019, nr. 2.534D/2019, nr. 2.731D/2019-nr. 2.735D/2019, nr. 2.773D/2019, nr. 2.774D/2019, nr. 3.035D/2019-nr. 3.037D/2019, nr. 3.273D/2019, nr. 3.372D/2019, nr. 3.373D/2019, nr. 3.385D/2019 și nr. 3.387D/2019 la Dosarul nr. 2.513D/2019, care a fost primul înregistrat.
7.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă jurisprudența Curții cu referire la
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , respectiv
deciziile nr. 16 din 14 ianuarie 2021
și
nr. 17 din 14 ianuarie 2021 . Cu referire la pretinsa neconstituționalitate a
art. 169^2
din aceeași lege arată că nu instituie un paralelism legislativ cu cele ale
art. 169^1
din aceeași lege, deoarece acordă atât majorarea punctajului, cât și stagiul de cotizare cu durată redusă. Prevederile
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
nu sunt retroactive și nu încalcă nici
art. 44 din Constituție , în acest sens pronunțându-se, de altfel, și Curtea Constituțională prin
deciziile nr. 169 din 9 martie 2021
și
nr. 230 din 6 aprilie 2021 . De asemenea, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , având în vedere că dă expresie prevederilor constituționale care consacră dreptul instanței supreme de a asigura aplicarea unitară a legilor pe teritoriul întregii țări.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
8.
Prin încheierile din 5 septembrie 2019, 17 octombrie 2019, 20 noiembrie 2019 și 4 decembrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 3.546/97/2018, nr. 3.406/97/2018, nr. 3.401/97/2018, nr. 1.945/97/2018, nr. 1.247/97/2018, nr. 2.639/97/2018, nr. 2.939/97/2018, nr. 2.943/97/2018, nr. 391/97/2018 și nr. 711/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 169^1 alin. (3) teza finală
și ale
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost ridicată de Gavril Briscan, Ionel Manolescu, Ilie Pobirci, Ștefan Lajtar, Radu Ciora, Dumitru Turcu, Ioan Riti, Mircea Lazea, Ștefan Stoica și Nicolae Mircea Oprea și face obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 2.513D/2019, nr. 2.514D/2019, nr. 2.515D/2019, nr. 3.035D/2019, nr. 3.036D/2019, nr. 3.037D/2019, nr. 3.372D/2019, nr. 3.373D/2019, nr. 3.385D/2019 și nr. 3.387D/2019.
9.
Prin Încheierea din 3 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.576/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost ridicată de
Gheorghe Potcovel și face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.534D/2019.
10.
Prin încheierile din 26 septembrie 2019 și 10 octombrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 276/97/2018, nr. 392/97/2018, nr. 723/97/2018, nr. 1.138/97/2018, nr. 188/97/2018, nr. 1.658/97/2018 și nr. 2.582/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost ridicată de Ioan Sachelaru, Gheorghe Cheche, Toader Moldovan, Costel Padurariu, Ion Tiberiu Vorak, Ștefania Costici și Traian Alexandru Filip și face obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 2.731D/2019, nr. 2.732D/2019, nr. 2.733D/2019, nr. 2.734D/2019, nr. 2.735D/2019, nr. 2.773D/2019 și nr. 2.774D/2019.
11.
Prin Încheierea din 5 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.948/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 , precum și ale
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost ridicată de Doina Hrimiuc, Andreea Alina Hrimiuc și Nicolae Bogdan Hrimiuc și face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.273D/2019.
12.
Excepția a fost ridicată în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de recalculare a pensiei în considerarea prevederilor legale criticate.
13.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ din cuprinsul
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 , în interpretarea dată acesteia prin
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de instanța supremă, încalcă
art. 1 alin. (5) din Constituție . Se arată astfel că, deoarece prevederile criticate nu sunt clare, nu pot să fie respectate, în acest fel fiind încălcat
art. 1 alin. (5) din Constituție . Din cauza faptului că prevederile criticate nu sunt clare în ceea ce privește durata stagiului complet de cotizare de care se va ține seama la recalcularea pensiilor în vederea majorării punctajelor anuale, instanța supremă a fost sesizată cu soluționarea chestiunii de drept soluționate prin
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 .
14.
Autorii excepției precizează că toate pensiile vizate de recalcularea prevăzută de
art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
au particularități pronunțate, fiind necesar ca instanța supremă să clarifice durata stagiului complet de cotizare pentru fiecare pensie în parte. Aceste pensii se află „sub imperiul unei succesiuni de legi și decizii ale instanței supreme în ceea ce privește stagiul complet de cotizare“. Autorii conchid că, prin
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , instanța supremă nu a lămurit chestiunea duratei stagiului complet de cotizare de care se va ține seama la recalcularea pensiilor prevăzută de
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 .
15.
În ceea ce privește critica raportată la
art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție
se arată că, din înțelesul dat sintagmei criticate de
art. 134 alin. (8) din Normele
de aplicare a prevederilor
privind sistemul unitar de pensii publice a fost introdus de
Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 , din conținutul notei de fundamentare a acesteia, precum și din
art. 56-59 din Legea nr. 263/2010 , în forma acestora în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, rezultă că intenția legiuitorului a fost de a recunoaște stagiul complet de cotizare avut în vedere atât la stabilirea inițială a drepturilor la pensie, cât și la recalculările ulterioare, dar și cel aflat în plată la 1 ianuarie 2016 sau la data formulării unei cereri de recalculare a pensiei în baza
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 . Chiar dacă pensionarii au lucrat în condiții de muncă identice, respectiv grupa I/condiții speciale, cu cei pensionați în temeiul
- legea nouă, aceasta nu se poate aplica efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare decât în situațiile expres prevăzute de
art. 6 alin. (6) din Codul civil , ceea ce nu este cazul în speță. Interpretarea instanței supreme a sintagmei criticate, întrucât face posibilă scăderea pensiei, este retroactivă, contrară teoriei drepturilor câștigate [expres prevăzute de
art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 ], precum și voinței legiuitorului de a crește pensiile, și nu de a le reduce sau menține cuantumul. În plus, beneficiarii creșterii punctajului de pensie prevăzute de
sunt dezavantajați și pentru că, suma punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare împărțindu-se la un numitor comun mai mare, diferența dintre vechimea efectiv realizată de aceștia până la durata stagiului complet de cotizare de care se va ține seama la recalculare nu reprezintă perioadă contributivă. De asemenea, adoptarea
face dovada faptului că stagiul complet de cotizare aplicabil în cazul oricărei recalculări a pensiei este cel corespunzător situației fiecărui asigurat, respectiv condițiilor în care au realizat stagiul de cotizare.
16.
Autorii invocă în susținere și
Decizia Curții Constituționale nr. 437 din 29 octombrie 2013 , care a constatat neconstituționalitatea unor dispoziții legale care au prevăzut aplicarea unui indice de corecție unor drepturi la pensie deschise anterior intrării lor în vigoare, dar și
Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008 . Autorii consideră că din jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu,
Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006 , a instanței supreme, respectiv
Decizia nr. 11 din 25 mai 2015 , pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, a instanțelor naționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului se decelează regula că la recalcularea pensiilor se va ține seama de durata stagiului de cotizare prevăzută de legea în vigoare la data deschiderii acestora, pe deplin aplicabilă și în cazul recalculării prevăzute de
Legea nr. 192/2015 . În mod concret, în cazul autorilor excepției, cu titlu de acte normative în temeiul cărora s-au deschis drepturile la pensie, sunt indicate
și
Legea nr. 19/2000 , a căror suveranitate este încălcată prin prevederile criticate.
17.
În ceea ce privește critica raportată la
art. 16 alin. (1) din Constituție
se arată că prevederile criticate creează discriminare între pensionari care se află în aceeași situație. Astfel, pensia tuturor persoanelor prevăzute de
art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 192/2015 , era calculată sau, după caz, recalculată prin luarea în considerare a duratei stagiului complet de cotizare potrivit principiului tempus regit actum, cu alte cuvinte, potrivit legii care stabilește durata stagiului complet de cotizare în vigoare la data la care sunt îndeplinite condițiile legale de pensionare. Prin aplicarea acestui principiu, stagiile complete de cotizare de care s-a ținut seama la calculare și, după caz, la recalcularea prevăzută de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005
au avut o durată redusă de 20 de ani. Cu toate acestea, dispozițiile criticate, în interpretarea dată prin
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de instanța supremă, stabilesc că, la recalcularea pensiei potrivit
Legii nr. 192/2015 , legea referitoare la stagiul complet de cotizare care va fi avută în vedere este cea în vigoare la data acestei recalculări, respectiv
18.
Autorii semnalează că discriminarea nu rezultă din temeiul legal al pensionării, respectiv
sau
Legea nr. 263/2010 , ci din condițiile efective de lucru. Prin urmare, este discriminatoriu un tratament diferit aplicat la data pensionării, care nu ține seama de aceste condiții. Creșterea vârstelor de pensionare și mai ales a stagiilor de cotizare necesare pentru deschiderea dreptului la pensie a creat diferențe majore între persoane care au lucrat totuși în aceleași condiții și în aceeași perioadă. Astfel, aceste măsuri i-au dezavantajat foarte mult pe cei care s-au pensionat în aceste noi condiții, pensia lor diminuându-se constant. Abia în 2013 s-au
aplicat prevederile
art. 170 din Legea nr. 263/2010
menite să atenueze aceste efecte.
19.
În susținere se invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 681 din 13 noiembrie 2014 , paragraful 25, precum și hotărârile pronunțate în cauzele Gaygusuz împotriva Austriei și Stubbings și alții împotriva Regatului Unit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, se arată că dacă s-ar accepta cele reținute de instanța supremă în paragraful 74 al
Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018 , atunci existența
art. 100,
raportat la
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , face incert scopul reglementării, lipsește de sens norma juridică și creează confuzie în aplicarea și interpretarea legii.
20.
De asemenea, se arată că, potrivit
Legii nr. 19/2000 , în cazul celor care au lucrat cel puțin 20 de ani în subteran, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, o astfel de prevedere fiind întru totul justificată de faptul că înseși viața și sănătatea au fost puse în pericol. Din acest motiv, înlocuirea stagiului complet de cotizare cu această durată cu stagiul complet de cotizare cu durată de 30 de ani, realizată prin
Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 , este de natură să creeze noi discriminări, contrar
art. 14 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, câtă vreme persoane care, deși au lucrat în aceleași condiții, vor beneficia de condiții mai favorabile la pensionare, după 1 ianuarie 2011. Se încalcă și dreptul de proprietate privată, garantat de
Primul Protocol
adițional la
Convenție .
21.
Se mai arată că
a prevăzut același tratament pentru cei care au lucrat în grupa I, grupa a II-a sau condiții speciale/deosebite, indiferent de momentul pensionării. Se apreciază că în acest sens este și
Decizia Curții Constituționale nr. 542 din 15 octombrie 2014 , paragraful 21. În plus, în paragraful 25 al acesteia se justifică diferența de tratament al pensionarilor care au lucrat în condiții speciale, arătându-se că cei pensionați după 1 ianuarie 2011 sunt dezavantajați față de cei pensionați anterior acestei date.
22.
În continuare, autorii excepției susțin că persoanele care au lucrat în condiții speciale și s-au pensionat după 1 ianuarie 2011 au o pensie mai mare decât cei care s-au pensionat anterior acestei date, deoarece beneficiază de următoarele avantaje suplimentare: (i) majorarea cu 50% a punctajului pentru condiții speciale, conform
art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010 ; (ii) utilizarea unui indice de corecție, în temeiul
art. 170 din Legea nr. 263/2010 , care majorează punctajul celui pensionat după 1 ianuarie 2011; și (iii) la stabilirea punctajului mediu anual se ia în calcul un stagiu de cotizare de 20 de ani. În schimb, cei pensionați sub regimul
și al
nu beneficiază de indicele de corecție, iar la valorificarea majorării punctajului cu 50% s-a valorificat un stagiu de cotizare de 30 de ani, și nu de 20 de ani. Cei pensionați înainte de 1 ianuarie 2011 se află în aceeași situație ca persoanele care beneficiază de drepturile prevăzute la
art. 100 din Legea nr. 263/2010 , respectiv: (i) sunt asigurații care au plătit cea mai mare contribuție de asigurări sociale; (ii) sunt pensionari; (iii) au lucrat în condiții speciale/grupa I; (iv) stagiul complet de cotizare și vârsta standard de pensionare li se aplică în mod identic, potrivit
anexelor nr. 3
și
5 la Legea nr. 263/2010
care reglementează în mod similar cu
anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000
eșalonarea acestora.
23.
Potrivit autorilor, Curtea Constituțională a stabilit că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare, toate persoanele care au lucrat în condiții speciale sau/și deosebite trebuind să beneficieze fără discriminări de drepturile dobândite anterior
Legii nr. 263/2010 . Deși recalcularea pensiilor și egalizarea cuantumului acestora cu cel al pensiilor deschise sub regimul
presupun un efort financiar mare pentru stat, nu este permisă discriminarea cetățenilor care au desfășurat aceleași activități și în aceleași condiții de muncă, atât timp cât singura diferență constă în vârstă și data pensionării. Sistemul public de pensii este un sistem de tip redistributiv bazat pe solidaritatea intergenerațională, așa încât veniturile obținute din contribuțiile generației active sunt utilizate pentru plata pensiilor. Acest sistem se bazează pe principiile contributivității și egalității de tratament al beneficiarilor de prestații sociale.
24.
Se mai arată că Guvernul trebuie să asigure un trai decent tuturor pensionarilor din sistemul public de pensii, fără discriminare, iar tratamentul diferențiat al celor aflați în aceeași situație nu are justificare obiectivă, este lipsit de proporționalitate, depășindu-se marja largă de apreciere a statului. În susținere sunt amintite prevederile din
Convenție
privind interzicerea discriminării, precum și hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului care dezvoltă respectivele prevederi.
25.
Potrivit autorilor, efectele juridice atașate desfășurării de activități în condiții speciale de muncă în perioada de aplicare a unei anumite legi trebuie să se mențină și după ce aceasta nu mai este în vigoare, cu atât mai mult cu cât condițiile speciale de muncă sunt ocrotite de
art. 41 alin. (2) din Codul muncii . În caz contrar, reglementarea unui regim distinct pentru condiții speciale de muncă devine iluzorie, formală.
26.
Mai departe, autorii excepției apreciază că, întrucât prevederile criticate nu sunt clare, suple și previzibile, se îngrădește accesul la justiție, contrar
art. 21 alin. (1) din Constituție . De asemenea, susțin că se încalcă principiul securității juridice, deoarece, pentru a fi respectată, legea trebuie să fie cunoscută, iar pentru aceasta este nevoie ca ea să fie suficient de precisă și previzibilă.
27.
În ceea ce privește
art. 21 alin. (3) din Constituție
se susține că dreptul la un proces echitabil garantat de acest text implică acordarea majorării de punctaj prevăzute de
art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , precum și păstrarea dreptului câștigat, respectiv stagiul complet de cotizare de 20 de ani existent la 31 decembrie 2015, potrivit
art. 77,
art. 43
și
art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000
și
Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.
28.
Se încalcă și
art. 41 din Constituție , deoarece interpretarea instanței supreme criticată face posibilă ideea periculoasă că legiuitorul poate oricând să afecteze în sens negativ dreptul la pensie obținut pe baza unei legi anterioare sau chiar în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, prin eliminarea unor beneficii, de exemplu, stagiul de cotizare de 20 de ani. Aceste beneficii nu sunt nimic altceva decât transpunerea efectivă a garanțiilor oferite de
art. 41 alin. (2) din Constituție
celor care au lucrat în condiții deosebite/speciale și care au fost acordate tocmai în considerarea circumstanțelor excepționale ale desfășurării unei astfel de activități.
29.
În continuare, autorii subliniază că, având în vedere lipsa de claritate și precizie a
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 , se încalcă și
art. 44 alin. (1),
alin. (2) teza întâi ,
alin. (3)
și
(8) din Constituție . Astfel, stagiul complet de cotizare de 20 de ani este element substanțial al punctajului mediu anual, deoarece intră în calculul acestuia, potrivit
art. 77 alin. (1) din Legea nr. 19/2000
și
art. 95 din Legea nr. 263/2010 . Prin stabilirea dreptului la pensie și a unui punctaj mediu anual determinat precis, autorii consideră că au dobândit un drept de proprietate având ca obiect o anumită pensie pentru limită de vârstă. Retragerea elementului de calcul constând din stagiul complet de cotizare de 20 de ani echivalează (i) cu încălcarea dreptului la garanția pensiei care a fost stabilită inițial prin lege și (ii) cu o expropriere inutilă, nedreaptă, neprevăzută de lege și fără despăgubire. Pensia este un bun dobândit pe bază de lege. În susținere sunt invocate considerente din
Decizia Curții Constituționale nr. 874 din 25 iunie 2010
cu privire la natura
dreptului la pensie, caracterul fundamental al acestuia și limitele acțiunii statale în această materie.
30.
Autorii susțin că este încălcat și
art. 47 din Constituție . În acest sens sunt citate pe larg considerente ale
Deciziei Curții Constituționale nr. 874 din 25 iunie 2010 .
31.
Se încalcă
art. 53 din Constituție , deoarece niciuna dintre situațiile indicate de acesta nu se regăsește în cauză. Din acest motiv nu se justifică anularea unui drept dobândit în mod legal, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
32.
Autorii apreciază mai departe că este încălcat
art. 108 alin. (2) din Constituție , întrucât conținutul
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
a fost modificat, contrar normelor de tehnică legislativă, printr-un act juridic inferior - respectiv prin
Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 .
33.
De asemenea, autorii consideră că se încalcă și
art. 129
și
art. 148 alin. (2) din Constituție . Aceasta, mai întâi, pentru că nu este posibilă formularea unei căi de atac care să conțină motivele de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii. De asemenea, este blocat dreptul la un recurs efectiv în dreptul român, drept consacrat de
art. 13 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, lipsind un remediu efectiv în dreptul intern în desfășurarea procedurilor pentru căile de atac.
Articolul 129
din Constituție
se încalcă și pentru că se face trimitere la hotărâri judecătorești al căror obiect nu este conturat și nu pot fi supuse căilor de atac, iar Codul de procedură civilă sancționează cu nulitatea lipsa obiectului acțiunii.
34.
Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
se susține că acestea contravin din aceleași motive acelorași norme constituționale invocate și în sensul neconstituționalității
art. 169^1 alin. (3),
cu precizarea că, suplimentar, încalcă și
art. 15 alin. (2)
și
art. 78 din Constituție .
35.
Astfel, se susține că prevederile
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
sunt lipsite de predictibilitate, claritate și precizie, deoarece, fiind adoptate în aplicarea
art. 169^1
din aceeași lege, nu conțin nicio majorare de puncte, ci reprezintă un paralelism legislativ, contrar
art. 16 din Legea nr. 24/2000 . Totodată, nu se poate înțelege rațiunea acestei reglementări distincte, în condițiile în care
art. 116
din aceeași lege conține norme precise. Mai mult,
art. 169^2
se adresează exclusiv destinatarilor normei cuprinse la
art. 169^1,
fără însă să îl modifice sau să îl abroge, iar beneficiul recalculării pe care acest text îl reglementează s-a dispus după epuizarea perioadei de aplicare a creșterii punctajelor anuale (1 ianuarie 2016-31 decembrie 2017). Totodată, nu se înțelege ce se întâmplă cu ceilalți pensionari cărora nu li s-a aplicat în prealabil
art. 169^1,
dispozițiile
art. 169^2
având un evident caracter contradictoriu față de cele ale
art. 169^1.
36.
La fel ca în cazul
art. 169^1 alin. (3),
nici din cuprinsul
art. 169^2
nu se înțelege ce lege este avută în vedere în sintagma „potrivit legii“, în sensul că nu se poate determina cu precizie care stagii complete de cotizare sunt avute practic în vedere, prin raportare la
sau prin raportare la care dintre formele modificate succesiv ale
Legii nr. 263/2010 . Totodată, aceleași dispoziții lasă la voia întâmplării momentul care trebuie luat în considerare la alegerea stagiului complet de cotizare aplicabil, fără a se putea cunoaște dacă acesta este cel al stabilirii drepturilor de pensie sau cel al recalculării pensiilor. În plus, sunt ignorate total condițiile deosebite de muncă și grupa a II-a de muncă, la care fac referire
art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
și
Decizia nr. 11 din 25 mai 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii .
37.
Cât privește, în particular, încălcarea
art. 15 alin. (2) din Constituție
se susține că
art. 169^2 alin. (3)
și
(4) din Legea nr. 263/2010
contravine principiului neretroactivității legii civile, deoarece dispune noi termene de aplicare a
art. 169^1,
fără a abroga data dispusă de acesta, și limitează aplicabilitatea aceluiași text la persoanele cărora li s-au emis decizii de recalculare prin acordarea creșterilor de punctaje anuale cu 50%, respectiv cu 25%, după caz.
38.
În sfârșit,
art. 169^2 alin. (4) din Legea nr. 263/2010
contravine
art. 78 din Constituție
în ceea ce privește data intrării în vigoare a
art. 169^1
din aceeași lege, textul criticat menținând două date de intrare în vigoare a recalculării pensiilor persoanelor ce intră sub incidența
art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 .
39.
Cu referire la excepția de neconstituționalitate a
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.534D/2019 se susține, în esență, că, nefiind definită „chestiunea de drept“ la care face referire
art. 521 din Codul de procedură civilă , instanțele judecătorești pot adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție orice întrebare cu caracter de generalitate, iar dezlegarea dată de instanța supremă devine obligatorie în cauza respectivă, precum și în alte procese. În opinia autorului excepției, aceste lămuriri obligatorii încalcă prevederile constituționale referitoare la statul de drept, drepturile cetățenilor și dreptatea garantate de
art. 1 alin. (3) din Constituție .
40.
Se mai susține că procesele sunt concrete, personale și cu caracteristici proprii fiecărui petent ce se adresează justiției, iar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță supremă, aduce lămuriri obligatorii pentru dezlegarea „problemelor de drept“ și acestea primesc caracter obligatoriu în soluționarea unui proces, se încalcă obligativitatea respectării legii, consacrată prin
art. 1 alin. (5) din Constituție . În același mod, dat fiind faptul că justiția se realizează prin intermediul instanțelor judecătorești, potrivit competențelor acestora, posibilitatea solicitării de lămuriri în chestiuni de drept ce devin obligatorii pentru instanțele de judecată poate duce la încălcarea accesului la justiție pentru apărarea drepturilor și libertăților, garantat de
art. 21 din Constituție , prin pierderea încrederii într-o justiție independentă. De asemenea, în același mod se aduc încălcări independenței judecătorilor și supunerii acestora doar față de lege, apărate de
art. 124 alin. (3) din Constituție , supunându-i unor interpretări aleatorii, date în afara procesului, precum și imparțialității și egalității justiției pentru toți cetățenii. Se mai arată că noțiunea de „chestiune nouă“ nu se definește prin lege, astfel încât se poate susține că poate fi nouă orice normă juridică, dar și o idee susținută de doctrină.
41.
În ceea ce privește interpretarea unitară de către Înalta Curte de Casație și Justiție se arată că această procedură este prevăzută de
art. 126 din Constituție
pentru legi, iar nu pentru chestiuni de drept, iar prevederile legale criticate limitează dreptul de apreciere al judecătorului asupra fondului cauzei, astfel încât, în acest mod, instanța supremă realizează o imixtiune în judecarea proceselor de către celelalte instanțe judecătorești. În susținerea celor de mai sus se invocă
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.
42.
Se mai susține, în esență, că textele de lege criticate trebuie să asigure aplicabilitatea legii, iar nu ambiguitatea ei, respectiv obligarea judecătorilor de a se supune unor interpretări limitative și obligatorii, pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin interpretările date unor texte de lege, sintagme, chestiuni de drept ori întrebări prejudiciale. Se arată că în acest mod se încalcă
art. 1 din Constituție , prin imixtiunea pe care instanța supremă o realizează în judecarea cauzelor, în speță având ca obiect recalcularea pensiilor. Se mai precizează
în acest sens că pensiile sunt un segment juridico-social care impune o specializare strictă a completurilor de judecată, iar interpretările date de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unor dosare ce au ca obiect pensiile sunt limitate și nu pot fi aplicate unor categorii de persoane care au drepturile la pensie deja stabilite, în temeiul unor acte normative ce au operat în timp și spațiu și ale căror efecte se prelungesc pe perioada vieții beneficiarului, cât timp instanța supremă nu judecă litigii legate de drepturile la pensie în nicio cale de atac. Se mai susține că independența justiției și a judecătorilor nu este nici scop în sine, nici suficientă pentru realizarea actului de justiție în mod echitabil, fiind nevoie și de imparțialitate, ce presupune, pe de o parte, ca activitatea de judecată să se înfăptuiască în mod obiectiv, iar, pe de altă parte, ca autoritățile cărora le revine această sarcină să fie neutre. Se mai arată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că drepturile protejate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt drepturi teoretice sau provizorii, ci drepturi concrete și efective, iar dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt examinate conform normelor de procedură de către un tribunal specializat, independent și care se supune numai legii. Se mai invocă, în susținerea excepției, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, citându-se în acest sens cauzele Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, și Stubbings și alții împotriva Regatului Unit, 1996.
43.
În acest context se critică cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018
privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, apreciind că stagiul complet de cotizare prevăzut de lege nu se confundă cu stagiul de cotizare, fiind noțiuni complet diferite.
44.
Tribunalul Hunedoara –- Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
45.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă apreciază că excepția privind
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă
este neîntemeiată, arătând că prevederea legală criticată nu aduce atingere independenței justiției și este în consonanță cu celelalte dispoziții constituționale invocate, iar cea care privește prevederile criticate din
este inadmisibilă, întrucât vizează interpretarea și aplicarea legii, ce revin instanțelor judecătorești.
46.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
47.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
48.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
49.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, astfel cum a fost formulat, prevederile
art. 169^1 alin. (3)
și
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă . Din analiza motivării excepției, Curtea reține că obiectul excepției îl reprezintă sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ din cuprinsul
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, în interpretarea dată acesteia prin
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018, prevederile
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , precum și prevederile
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă . Aceste dispoziții au următorul cuprins:
–
Articolul 169
^1 alin. (3) : „În cazul persoanelor prevăzute la
alin. (2) , la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor
alin. (1) , la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații.“
–
Articolul 169
^2 :
Pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile
art. 169^1
beneficiază de recalcularea pensiei cu utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau a unor hotărâri judecătorești, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.
În situația în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1), rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât punctajul mediu anual aflat în plată, se menține punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.
Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018.
Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1) se cuvin de la data de 1 octombrie 2018.
–
Articolul 521
alin. (3) din Codul de procedură civilă : „(3) Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.“
50.
Potrivit soluției instanței supreme criticate, sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la
51.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii arată că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale
art. 1 alin. (5)
referitoare la supremația legii, ale
art. 15 alin. (2)
privind neretroactivitatea legii, ale
art. 16
privind egalitatea în drepturi, ale
art. 21 alin. (1)
și
(3)
privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale
art. 41
privind protecția socială a muncii, ale
art. 44
privind dreptul de proprietate privată, ale
art. 47
privind nivelul de trai decent și dreptul la pensie, ale
art. 53
privind condițiile pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale
art. 78
privind intrarea în vigoare a legilor, ale
art. 108 alin. (2)
privind hotărârile Guvernului, ale
art. 129
privind folosirea căilor de atac și ale
art. 148 alin. (2)
privind prioritatea de aplicare a dreptului UE cu caracter obligatoriu față de legile interne.
52.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate au mai fost analizate prin
deciziile nr. 17 din 14 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 20 mai 2021,
nr. 42 din 19 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 27 mai 2021,
nr. 160 din 4 martie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 12 mai 2021, și
nr. 296 din 6 mai 2021 *), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, în raport cu critici de neconstituționalitate similare celor formulate în cauza de față. *)
Decizia Curții Constituționale nr. 296/2021
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 8 iulie 2021.
53.
Cu referire la critica formulată din perspectiva încălcării
art. 1 alin. (5) din Constituție , Curtea a constatat că
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , în interpretarea dată de instanța supremă, oferă suficiente indicații pentru a se stabili care este durata stagiului complet de cotizare de care se va ține seama în cazul valorificării beneficiului creșterii punctajului anual în cazul pensiilor stabilite în temeiul
privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială. Astfel, cei pensionați în baza
prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare fără durată redusă au beneficiat de creșterea punctajului în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015 și, ca atare, sunt excluși de la recalcularea prevăzută de
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 . În schimb, cei pensionați în baza
prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durată redusă nu au beneficiat din acest motiv de creșterea punctajului în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015. Doar această din urmă categorie va beneficia de creșterea punctajului anual prevăzută de
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , dar cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durata prevăzută de legea în vigoare la data recalculării, respectiv
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de instanța supremă, a stabilit în mod clar că recalcularea în baza
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010
se va realiza prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare prevăzut de dispozițiile relevante din
Legea nr. 263/2010 , excluzând orice altă posibilitate, inclusiv cea menționată de către autorii excepției, respectiv a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
54.
În ceea ce privește criticile formulate din perspectiva
art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție , Curtea a reținut, în prealabil, că legiuitorul, prin adoptarea
pentru completarea
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015, exercitându-și prerogativa suverană și legitimă din punct de vedere constituțional de a conduce politica socială, financiară și bugetară a statului, a decis să ofere unei anumite categorii de pensionari, delimitate în
art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , beneficiul creșterii punctajului mediu anual, refuzat anterior, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, din cauza faptului că la pensionare aceste persoane beneficiaseră deja de un stagiu complet de cotizare cu durată redusă. Legiuitorul a decis ca acest beneficiu să fie acordat doar pentru viitor, adică începând cu data de 1 ianuarie 2016. Astfel, potrivit
art. 169^1 alin. (6) din Legea nr. 263/2010 , „Drepturile de pensie recalculate potrivit
alin. (1)-(5)
se cuvin și se plătesc începând cu data de 1 ianuarie 2016“. Așa cum legiuitorul nu este ținut de nicio prevedere constituțională să acorde sau să nu acorde beneficii anumitor categorii de pensionari, ci doar ca, în temeiul
art. 16 alin. (1) din Constituție , odată ce a decis acordarea beneficiilor, aceasta să se realizeze în mod nediscriminatoriu, nu există nicio constrângere constituțională care să îi impună momentul de la care să acorde beneficiul. Evident, momentul de la care se cuvine beneficiul creșterii punctajului mediu anual prezintă un interes deosebit pentru titularii acestuia, întrucât în funcție de legea aflată în vigoare la acel moment este determinat cuantumul acestor beneficii. În mod corelativ este un element esențial și pentru stat, deoarece afectează în mod nemijlocit cantitatea resurselor pe care le va aloca în acest scop. Or, dacă legiuitorul a optat să ofere creșterea punctajului anual începând cu 1 ianuarie 2016, este cât se poate de firească soluția potrivit căreia legea (de drept material) care va fi luată în considerare la recalcularea prin care se valorifică respectiva creștere să fie cea în vigoare la data recalculării pensiei, adică 1 ianuarie 2016, așa cum a statuat și instanța supremă în decizia criticată de către autorii prezentei excepții.
55.
Curtea a arătat că interpretarea instanței supreme criticată de către autorii excepției nu face posibilă aplicarea retroactivă a normelor criticate. În realitate, autorii excepției nu țin seama de diferența dintre, pe de o parte, norma de drept material care reglementează durata stagiului complet de cotizare și, pe de altă parte, norma care, neavând ea însăși caracter de normă de drept material, stabilește norma de drept material de care se va ține seama la recalcularea pensiilor prevăzută de
56.
Curtea a mai reținut că norma de drept material a fost modificată prin
pentru modificarea și completarea
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 20 iulie 2016, dispunându-se că „Stagiul complet de cotizare este de 20 de ani pentru persoanele care au realizat cel puțin 20 de ani în locuri de muncă prevăzute la
art. 30 alin. (1) lit. a)
din lege [...]“. De asemenea, Curtea reține că, ulterior acestei modificări a normei de drept material, Guvernul a adoptat
pentru completarea
art. 134 din Normele
de aplicare a prevederilor
privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017.
Hotărârea Guvernului nr. 291/2017
a fost adoptată pentru punerea în aplicare a
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010
și a dispus, printre altele, că recalcularea pensiilor se va realiza ținându-se seama de
Legea nr. 263/2010 , în forma în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate [a se vedea
art. 134 alin. (8) din Normele
de aplicare a
Legii nr. 263/2010 , introdus prin
Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 ]. Cu alte cuvinte, în privința autorilor excepției, potrivit acestui act normativ, ar fi trebuit să se țină seama de
art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 , în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, adică de un stagiu de cotizare cu durata de 30 de ani, și nu de 20 de ani, așa cum prevedea acest articol ulterior modificării operate de
57.
Curtea, raportându-se la critica autorilor potrivit căreia se încalcă
art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție
din cauza faptului că, ulterior modificării conținutului legii materiale (operate prin
Hotărârea Guvernului nr. 291/2017
„reactivează“ legea materială în conținutul său anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 155/2016 , a reținut, în prealabil, că pune în discuție conformitatea cu Constituția a unei hotărâri a Guvernului care, potrivit unei jurisprudențe constante a jurisdicției constituționale, nu poate face obiectul controlului de constituționalitate (a se vedea în acest sens
Decizia nr. 474 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 30 octombrie 2014). Chiar și dacă s-ar aprecia că autorii nu pun în discuție, propriu-zis, conformitatea cu Constituția a
Hotărârii Guvernului nr. 291/2017 , Curtea reține caracterul neîntemeiat al unei astfel de critici, întrucât
Legea nr. 192/2015 , intrată în vigoare la data de 11 iulie 2015, și-a produs efectele începând cu data de 1 ianuarie 2016. Or, la acea dată erau aplicabile dispozițiile de drept material aplicabile categoriei de pensionari din care fac parte și autorii prezentei excepții și care prevedeau o durată a stagiului complet de cotizare de 30 de ani. Modificarea acestei durate la 20 de ani, de care doresc să se prevaleze autorii excepției, a survenit ulterior, prin
Legea nr. 155/2016 , intrată în vigoare la data de 23 iulie 2016. Prin urmare, într-o atare situație nu se încalcă
art. 15 alin. (2) teza a doua din Constituție .
58.
Curtea a observat mai departe că autorii excepției își întemeiază tot pe prevederile
art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție
critica potrivit căreia interpretarea instanței supreme ignoră intenția reală a legiuitorului, care a fost aceea de a crește cuantumul pensiilor prin
Legea nr. 192/2015 . Cu privire la acest aspect, Curtea a statuat că întregul conținut normativ al
este în consonanță cu intenția anunțată de a repara dezechilibrele cu privire la cuantumul pensiilor acelor pensionari care au lucrat în alte condiții de muncă decât cele normale. Legiuitorul a intenționat ca toți pensionarii care au lucrat în asemenea condiții, indiferent de durata stagiului de cotizare care li s-a luat în considerare la stabilirea pensiilor, să poată, în principiu, valorifica beneficiul creșterii punctajelor anuale. Legiuitorul nu a intenționat să mărească necondiționat pensiile celor care în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015 nu beneficiaseră de creșterea punctajelor, mărire asigurată prin valorificarea, la recalculare, atât a stagiilor complete de cotizare cu durată redusă, de care s-a ținut seama la stabilirea pensiilor, așa cum și-ar fi dorit autorii prezentei excepții, cât și a creșterii punctajelor anuale. Curtea a statuat că legiuitorul și-a realizat obiectivul egalizării pensiilor prin acordarea beneficiului creșterii punctajului anual tuturor pensionarilor care au lucrat în alte condiții de muncă decât cele normale.
59.
Cu referire la critica potrivit căreia luarea în considerare la recalcularea pensiilor prevăzută de
a stagiului complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la această dată, și nu a celui valorificat la data deschiderii acestora, ar înfrânge
art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție , Curtea a reținut că o asemenea critică ignoră natura procesului de recalculare prevăzută de
Legea nr. 192/2015 . Astfel, deși vizează pensii care se află în plată și, ca atare, la prima vedere, ar fi firesc să se țină seama de stagiul de cotizare valorificat la data deschiderii lor, această recalculare, în realitate, nu reprezintă o modificare profundă, de esență, a acestora, așa cum este cazul recalculării dispuse de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005
privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat. Din acest motiv aplicarea normei materiale în vigoare la data recalculării nu reprezintă o aplicare retroactivă a acesteia. Mai mult, în cazul în care pensiile recalculate ar avea un cuantum mai mic, titularii acestora le vor primi mai departe în cuantumul anterior recalculării. Cu alte cuvinte, pensia pe care o vor primi ulterior recalculării, care nu a condus la creșterea cuantumului acesteia, valorifică mai departe stagiul complet de cotizare de care s-a ținut seama la data stabilirii ei. În plus, dacă, prin reducere la absurd, s-ar admite că este retroactivă aplicarea normei de drept material în vigoare la data recalculării, atunci ar trebui să se conchidă că aceasta ar fi retroactivă inclusiv în situația în care, ulterior recalculării, cuantumul pensiei va fi mai mare, nu doar în situația în care se află autorii excepției, adică pensia recalculată este mai mică. Evident, o atare consecință este inacceptabilă, pentru că ar însemna că legiuitorul ar fi împiedicat ca, în exercitarea prerogativei sale de orientare a politicii sociale a statului, să acorde beneficii anumitor categorii de pensionari de la momentul pe care îl socotește oportun. În aceste condiții, Curtea reține netemeinicia și a acestei critici raportate la
art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție .
60.
Curtea a mai reținut că
Decizia nr. 11 din 25 mai 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015, invocată de autori în sprijinul ideii că prevederile criticate retroactivează, pronunțată în soluționarea unor recursuri în interesul legii, a avut în vedere o situație distinctă de cea vizată de prevederile criticate în cauza de față. Astfel, în aceste decizii, instanța supremă a interpretat prevederi legale care aveau ca obiect un proces de recalculare a unor pensii stabilite anterior, reglementat prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 . Spre deosebire însă de recalcularea prevăzută de
Legea nr. 192/2015 , cea reglementată de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005
a vizat pensiile provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care a fost eliminat prin
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și a avut ca menire să „aducă la un numitor comun“ aceste pensii și pe cele deschise în regimul noii legi. Întrucât în cazul pensiilor deschise sub regimul
Legii nr. 19/2000 , în mod firesc, stagiul complet de cotizare era cel prevăzut de legea în vigoare la data deschiderii acestora, potrivit principiului tempus regit actum, la fel de logică și firească a fost și interpretarea instanței supreme potrivit căreia la recalcularea pensiilor deschise anterior intrării în vigoare a
să se țină seama de principiul tempus regit actum. În schimb, recalcularea vizată de
are o finalitate diferită, legiuitorul urmărind doar să ofere pensionarilor care au lucrat în alte condiții de muncă decât cele normale o compensare pentru desfășurarea activității în asemenea condiții, prin creșterea punctajului mediu anual. Ca atare, cele două situații nu sunt comparabile, iar legiuitorul nu este ținut să ofere soluții similare în reglementarea acestora.
61.
În continuare, Curtea reține că prin
deciziile nr. 17 din 14 ianuarie 2021
și
nr. 42 din 19 ianuarie 2021
s-a mai pronunțat cu privire la criticile formulate din perspectiva
art. 16 alin. (1) din Constituție . Astfel, Curtea a reținut că
se aplică în mod nediferențiat tuturor pensionarilor sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite și/sau condiții speciale, potrivit legii. Această lege acordă beneficiul creșterii punctajului anual celor cărora anterior, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, le fusese refuzat de către legiuitor din cauza faptului că pensiile lor valorificau un stagiu complet de cotizare cu durată redusă.
Articolul 169
^1
nu realizează nicio diferențiere în interiorul acestei categorii de pensionari, astfel încât, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, urmează ca el să fie aplicat în mod nediferențiat tuturor acestor pensionari. În urma aplicării
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , toți pensionarii care anterior nu au beneficiat de creșterea punctajului anual vor putea beneficia de aceasta. În plus, pensiile tuturor acestora se vor recalcula în aceleași condiții, respectiv prin luarea în considerare a aceluiași stagiu complet de cotizare, prevăzut de
Legea nr. 263/2010 . Prin urmare, contrar susținerii autorilor excepției, prevederile criticate nu doar că nu tratează în mod diferențiat două categorii distincte de pensionari, dar nici măcar nu instituie două (sub)categorii distincte de pensionari în interiorul categoriei pensionarilor. Prevederile
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010
nu înlătură de la recalcularea pensiilor pe niciunul dintre pensionarii care, din cauza faptului că li s-a valorificat la calcularea pensiilor un stagiu complet de cotizare cu durată redusă, nu au beneficiat, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, de creșterea punctajelor anuale.
62.
Curtea a reținut că luarea în considerare la recalcularea pensiilor potrivit
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010
a stagiului
complet de cotizare indicat de legea în vigoare la data realizării acesteia, respectiv
Legea nr. 263/2010 , și nu a celui indicat de legea în vigoare la data la care s-a deschis dreptul la pensiile astfel recalculate se realizează în condițiile stabilite de
art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 , potrivit căruia „În situația în care, în urma aplicării prevederilor
alin. (1)-(3) , rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menține punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Cu alte cuvinte, în situația în care cuantumul pensiei recalculate este mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflate în plată, legiuitorul aplicând principiul tempus regit actum.
63.
În plus, a statuat Curtea, recalcularea la care se face referire în
art. 134 alin. (3) din Normele
de aplicare a
privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, este fundamental diferită de cea prevăzută de
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
și
art. 134 alin. (8) din normele
sus-menționate. Astfel, situația vizată de
art. 134 alin. (3) din normele
de aplicare, în care, ulterior deschiderii dreptului la pensie, pensionarul dorește valorificarea unor elemente care, deși existau la momentul deschiderii acestuia, nu au fost totuși valorificate, este diferită de situația vizată de
art. 134 alin. (8) din normele
de aplicare, în care pensionarul nu dorește valorificarea unor venituri, elemente etc. care existau la momentul pensionării, ci valorificarea unor creșteri de punctaj acordate de către legiuitor ulterior pensionării. Este, prin urmare, firesc ca în prima situație recalcularea să se realizeze ținându-se seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data pensionării, iar în a doua situație recalcularea să țină seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de lege la data la care se realizează această recalculare.
64.
Mai departe, Curtea a observat că autorii apreciază că dispozițiile criticate discriminează între persoane care, în mod obiectiv, fac parte din aceeași categorie, în funcție de criteriul datei ieșirii la pensie. Astfel, categoria înăuntrul căreia se apreciază că se realizează discriminarea este formată din persoane care au lucrat în condiții speciale de muncă, în sensul că sunt discriminați cei pensionați înainte de 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a
Legii nr. 263/2010 , față de cei pensionați sau care, după caz, se vor pensiona după această dată. În sfârșit, tratamentul discriminatoriu ar consta în faptul că cei pensionați anterior datei de 1 ianuarie 2011 vor beneficia doar de mărirea de punctaj anual, fără a putea beneficia la recalculare și de o durată redusă a stagiului complet de cotizare, în vreme ce persoanele pensionate după 1 ianuarie 2011 vor avea dreptul să valorifice ambele beneficii.
65.
Cu referire la această critică, Curtea a reținut că
art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010
nu prevede, așa cum susțin autorii excepției, cumularea celor două beneficii, ci acordarea doar a creșterii punctajului anual. În aceste condiții, la data pensionării acestei categorii de persoane se va ține seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de dreptul comun, în prezent
Legea nr. 263/2010 , fără durată redusă, și nu de legi/norme cu caracter special, care prevăd un stagiu complet de cotizare cu o durată redusă. Prin urmare, persoanele care au lucrat în condiții speciale sunt tratate în mod identic, indiferent de data ieșirii la pensie, anterior sau ulterior intrării în vigoare a
Legii nr. 263/2010 , astfel încât Curtea a respins, ca neîntemeiată, și această critică de neconstituționalitate.
66.
Curtea a mai reținut că autorii excepției consideră că nu este acceptabil, în cazul persoanelor care, pentru aceeași durată de timp, au lucrat în aceleași condiții, un tratament diferențiat, respectiv durata diferită a stagiilor complete de cotizare, pentru simplul motiv că la data pensionării lor legea în vigoare prevedea durate ale stagiului complet de cotizare diferite.
67.
Cu referire la această critică, Curtea a statuat că, potrivit jurisprudenței sale, exprimată, de exemplu, în
Decizia nr. 717 din 6 octombrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 15 ianuarie 2021, paragraful 18, sau
Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 2 martie 2020, paragraful 50, principiul conform căruia pensiile se calculează potrivit normelor juridice în vigoare la data deschiderii lor (tempus regit actum), chiar și în situația în care titularii acestora, în fapt, se află în situații asemănătoare sau chiar identice, respectiv au desfășurat activități în aceleași condiții și pentru aceeași durată, nu trebuie înțeles în sensul că neagă caracterul obiectiv al acestei împrejurări, ci în sensul că natura dreptului la pensie garantat de
art. 47 alin. (2) din Constituție
impune o marjă de apreciere semnificativă a statului în configurarea acestuia. Astfel, deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, neputându-se considera că reglementările anterioare acestui moment, referitoare la condițiile acordării dreptului la pensie, generează o așteptare legitimă. Astfel, până la momentul pensionării, se pot succeda mai multe reglementări, care stabilesc condiții de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar cea aplicabilă la momentul acordării acestui drept.
68.
În ceea ce privește critica întemeiată pe o presupusă încălcare a
art. 21 alin. (3) din Constituție , Curtea a reținut că autorii semnalează faptul că prevederile criticate nu țin seama de stagiul complet de cotizare cu durată redusă, respectiv 20 de ani, avut în vedere la stabilirea/recalcularea pensiilor vizate de
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 . Or, în mod evident,
art. 21 alin. (3) din Constituție
nu are legătură cu aceste susțineri. Astfel, autorii sugerează că este inechitabil să nu se țină seama la recalcularea pensiilor de stagiul complet de cotizare luat în considerare la calcularea lor, deci critică o presupusă inechitate ce ar caracteriza o normă juridică substanțială. Dar prevederile
art. 21 alin. (3) din Constituție
se referă în mod expres la procesul judiciar, impunând exigența ca acesta să se desfășoare în mod echitabil.
69.
Cu referire la invocarea
art. 21 alin. (1) din Constituție , autorii susțin, în mod neîntemeiat, că neclaritatea prevederilor criticate face imposibilă exercitarea efectivă a accesului liber la justiție. Or, a statuat Curtea, autorii prezentei excepții sunt și inițiatorii litigiilor în care au ridicat excepția, ceea ce demonstrează că nu au fost împiedicați să se adreseze justiției pentru apărarea dreptului lor, respectiv a dreptului prevăzut de
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 .
70.
Critica formulată prin raportare la
art. 41 alin. (2) din Constituție
este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu înlătură din legislație regimul juridic prin care s-a urmărit să se țină seama de circumstanțele desfășurării activității în alte condiții de muncă decât cele normale. Astfel, în cazul în care, ulterior recalculării, cuantumul pensiei este mai mare, pensionarii care au lucrat în alte condiții de muncă decât cele normale valorifică beneficiul creșterii punctajului anual, acordat de către legiuitor tocmai în considerarea acestei condiții obiective. În mod similar, în situația în care recalcularea nu conduce la un cuantum mai ridicat al pensiilor, pensionarii care au lucrat în alte condiții de muncă decât cele normale vor continua să valorifice beneficiul stagiului complet de cotizare cu durată redusă de care s-a ținut seama la deschiderea dreptului la pensie. Or, evident, temeiul în baza căruia legiuitorul a
prevăzut stagii complete de cotizare cu durată redusă l-a reprezentat și îl reprezintă tot împrejurarea obiectivă care îi diferențiază, pe de o parte, pe cei care au lucrat și lucrează în alte condiții de muncă decât cele normale de cei care, pe de altă parte, au lucrat și lucrează în condiții normale. Prin urmare, indiferent de efectul pe care îl va avea asupra cuantumului pensiei lor recalcularea prevăzută de
Legea nr. 192/2015 , legiuitorul ține mai departe seama de împrejurarea obiectivă care distinge pensionarii care au lucrat în alte condiții de muncă decât cele normale de ceilalți pensionari.
71.
Critica raportată la
art. 44 alin. (1),
alin. (2) teza întâi,
alin. (3)
și
(8) din Constituție , potrivit jurisprudenței anterioare a Curții, este neîntemeiată, ținând seama de faptul că, potrivit
art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 , „În situația în care, în urma aplicării prevederilor
alin. (1)-(3) , rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menține punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Ca atare, ca urmare a recalculării pensiei, pensionarii vor avea o pensie mai mare (datorită efectului superior al majorării punctajelor anuale față de beneficiul stagiului de cotizare redus) sau o pensie egală în cuantum cu cea de dinaintea recalculării (în cazul în care majorarea punctajelor anuale la recalculare nu este mai avantajoasă decât efectul reducerii stagiului complet de cotizare de la calcularea pensiei inițiale), nicidecum o pensie într-un cuantum inferior celui stabilit la momentul recalculării. Prin urmare, Curtea constată că nici dreptul de proprietate privată garantat de
art. 44 din Constituție
nu este încălcat în prezenta cauză.
72.
Curtea a stabilit că și critica raportată la
art. 47 alin. (2) din Constituție
este neîntemeiată, având în vedere că situația analizată de Curte în
Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, invocată de către autorii excepției, este diferită de cea în care se află aceștia. Astfel, prin decizia menționată, Curtea a constatat neconstituționalitatea măsurii legislative de reducere a cuantumului pensiei aflate în plată, în vreme ce, în prezenta cauză, dispozițiile criticate dau expresie unor măsuri favorabile pensionarilor ca urmare a recalculării, în cel mai dezavantajos caz pentru aceștia pensia rămânând la același nivel.
73.
În ceea ce privește critica formulată prin raportare la
art. 53 alin. (2) din Constituție , Curtea a observat că dispozițiile criticate nu operează o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la pensie al autorilor excepției de neconstituționalitate, astfel încât pretinsa încălcare a prevederilor constituționale amintite, neavând incidență în cauză, nu va fi analizată.
74.
Cu privire la critica raportată la
art. 108 alin. (2) din Constituție , Curtea a reținut că verificarea eventualității ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depășește competențele Curții Constituționale.
75.
Curtea a mai statuat că nu se încalcă
art. 129
și
art. 148 alin. (2) din Constituție , având în vedere că aceste dispoziții nu au incidență în soluționarea prezentei cauze.
76.
În examinarea criticii de neconstituționalitate a
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , Curtea a reținut că aceasta se referă, în esență, la două aspecte: un prim aspect vizează pretinsa lipsă de claritate, întrucât se instituie o reglementare paralelă cu cea a
art. 169^1
din același act normativ, în timp ce al doilea aspect vizează o omisiune legislativă, întrucât din conținutul dispozițiilor de lege criticate nu reiese dacă
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
este aplicabil și persoanelor cărora nu li s-au recalculat pensiile în temeiul
art. 169^1
din același act normativ.
77.
Cu privire la primul aspect de neconstituționalitate, Curtea a reținut că, potrivit
art. 169^2 alin. (3)
și
(4) din Legea nr. 263/2010 , recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege s-a efectuat, din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018. Procesul de recalculare a pensiilor, potrivit
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , este, prin urmare, distinct și ulterior celui prevăzut de
art. 169^1
din aceeași lege, care s-a aplicat începând cu data de 1 ianuarie 2016. Prin urmare, este lipsită de susținere critica potrivit căreia dispozițiile
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
ar constitui un paralelism legislativ.
78.
Mai mult, Curtea a statuat că cele două texte de lege la care fac referire autorii excepției au reglementări cu un conținut diferit. Astfel, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , paragrafele 71-77, dispozițiile
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
implică o schimbare a concepției legislative în raport cu dispozițiile
art. 169^1
din aceeași lege, în sensul acordării, începând cu data de 1 octombrie 2018, atât a beneficiului majorării de punctaj, cât și a beneficiului folosirii, la recalcularea pensiei, a unui stagiu de cotizare redus, reglementat de acte normative cu caracter special. Or, așa cum s-a reținut și anterior, dispozițiile
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010
au prevăzut doar creșterea punctajelor anuale, fără să fie luate în calcul la stabilirea pensiei stagiile de cotizare prevăzute de legile speciale în vigoare la data pensionării, ci stagiul complet de cotizare prevăzut de
79.
Examinând criticile referitoare la pretinsa omisiune legislativă, Curtea a observat că recalcularea pensiei în temeiul
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010
a reprezentat o procedură aplicabilă, din oficiu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, astfel cum precizează în mod expres
art. 134 alin. (14) din Normele
de aplicare a prevederilor
privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 . Justificarea faptului că
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
nu se referă la ipoteza în care recalcularea pensiilor în temeiul
art. 169^1
din aceeași lege nu a avut loc se găsește în aceea că la data de 1 octombrie 2018 când, potrivit
art. 169^2 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 , procesul de recalculare prevăzut de
art. 169^2
trebuia să demareze, procesul obligatoriu de recalculare a pensiilor în temeiul
art. 169^1
se putea considera finalizat. Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu și-au îndeplinit în unele cazuri obligația de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispozițiilor
art. 169^2
din aceeași lege, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, iar nerealizarea sa nu poate fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect de fapt nu este de natură să conducă la neconstituționalitatea
art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , care se aplică tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit
art. 169^1
din aceeași lege.
80.
Cu referire la excepția de neconstituționalitate a
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , Curtea a reținut că analiza Înaltei Curți de Casație și Justiție poartă exclusiv asupra problemei punctuale indicate de judecătorul cauzei, care, anticipând dificultatea chestiunii și riscul ca aceasta să genereze interpretări diferite în momentul în care diverse instanțe ar ajunge să examineze respectiva chestiune de drept, solicită instanței supreme să statueze într-o manieră care să clarifice și să fixeze o optică unitară, generalizată la nivelul tuturor instanțelor din țară. Funcția preventivă și unificatoare a acestei proceduri este benefică actului de justiție, asigurând realizarea premiselor pentru întrunirea caracteristicilor unui proces echitabil, ca exigență a statului de drept izvorâtă din prevederile
art. 21 din Legea fundamentală , dar și din cele ale
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Aceasta, deoarece se evită interpretările diferite pe care diverse instanțe le-ar putea da aceleiași problematici, iar părțile din proces beneficiază de certitudinea previzibilității dispozițiilor legale aplicabile situației de fapt conflictuale în care se află. Totodată, prin această procedură se asigură și respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților publice, procesele urmând să fie soluționate în baza unor prevederi legale interpretate unitar, astfel încât persoanele implicate în litigii aflate pe rolul unor instanțe diferite vor beneficia de un tratament juridic egal. De asemenea, Curtea a mai statuat că soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se impune cu forță obligatorie tuturor judecătorilor, însă acest lucru nu aduce atingere independenței acestora, întrucât, în cadrul proceselor pe care le soluționează, judecătorul își menține prerogativa decizională neștirbită, în sensul că va aprecia întregul ansamblu probatoriu în mod obiectiv, în absența oricăror influențe exterioare care să îi afecteze libertatea de a ajunge la o soluție bazată exclusiv pe propria argumentare rațională. Interpretarea obligatorie dată de instanța supremă se integrează în esența textului de lege interpretat, explicând înțelesul acestuia, clarificând modul său de aplicare și evidențiind semnificația corectă a conținutului său normativ, fără să impună însă judecătorilor care urmează să îl aplice soluții prestabilite pentru situații date, ci permițând coroborarea acestuia, în cadrul procesului de interpretare și aplicare a legii la speță, cu toate celelalte elemente de fapt și de drept pe care judecătorul își va fonda raționamentul care va conduce la soluționarea litigiului.
81.
În ceea ce privește invocarea prevederilor
art. 1 alin. (5) din Constituție
privind principiul legalității, cu motivarea că nu sunt definite chestiunile de drept la care face referire textul de lege criticat, astfel încât instanțele judecătorești pot adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție orice întrebare cu caracter de generalitate, iar dezlegarea dată de instanța supremă devine obligatorie în cauza respectivă, precum și în alte procese, Curtea a reiterat, în esență, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în care a fost clarificată noțiunea de previzibilitate a legii, în sensul că aceasta trebuie analizată contextual, ținându-se seama de conținutul textului respectiv, de domeniul la care se referă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Astfel, Curtea a reținut că, fără a defini în mod exhaustiv chestiunea de drept în privința căreia se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu, dispozițiile
art. 519 din Codul de procedură civilă, cuprinse în titlul III - Dispoziții privind asigurarea unei practici judiciare unitare, cap. II
- Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, din care face parte și textul de lege criticat, indică anumite criterii care conduc la circumstanțierea conținutului acestei sintagme, respectiv soluționarea pe fond a cauzei respective să depindă de chestiunea de drept invocată, aceasta să fie nouă, asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. Așadar, a conchis Curtea, analizate în ansamblul reglementării din care face parte, respectiv
cap. II - Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cuprins în titlul III din Codul de procedură civilă , prevederile legale criticate sunt redactate cu suficientă precizie și claritate astfel încât să permită destinatarilor interpretarea și aplicarea lor, dată fiind și calitatea destinatarilor dispoziției legale criticate, respectiv un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță.
82.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gavril Briscan, Ionel Manolescu, Ilie Pobirci, Ștefan Lajtar, Radu Ciora, Dumitru Turcu, Ioan Riti, Mircea Lazea, Ștefan Stoica, Nicolae Mircea Oprea, Ioan Sachelaru, Gheorghe Cheche, Toader Moldovan, Costel Padurariu, Ion Tiberiu Vorak, Ștefania Costici și Traian Alexandru Filip în dosarele nr. 3.546/97/2018, nr. 3.406/97/2018, nr. 3.401/97/2018, nr. 1.945/97/2018, nr. 1.247/97/2018, nr. 2.639/97/2018, nr. 2.939/97/2018, nr. 2.943/97/2018, nr. 391/97/2018, nr. 711/97/2018, nr. 276/97/2018, nr. 392/97/2018, nr. 723/97/2018, nr. 1.138/97/2018, nr. 188/97/2018, nr. 1.658/97/2018 și nr. 2.582/97/2018 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, precum și de Gheorghe Potcovel și de Doina Hrimiuc, Andreea Alina Hrimiuc și Nicolae Bogdan Hrimiuc în dosarele nr. 3.576/97/2018 și nr. 1.948/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ din cuprinsul
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prevederile
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , precum și prevederile
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 29 iunie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.