Decizia nr. 12/2004

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Asociația Naționala a Cooperației Meșteșugărești - U.C.E.C.O.M. în Dosarul nr. 1.371/2003 al Curții de Apel București Secția contencios administrativ.

La apelul nominal răspund autorul excepției, prin consilier juridic Oana Constantin, precum și Agenția Naționala pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperatie, prin consilier juridic Cristina Ionescu.

Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea acesteia, arătând, în esenta, ca dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 133/1999

limitează pe criterii discriminatorii accesul organizațiilor cooperatiste la facilitățile pe care legea le acorda. Mai mult, legea criticata adopta pentru întreprinderile mici și mijlocii definitia prevăzută de

Recomandarea Comisiei Europene nr. 96/280/CE

din 3 aprilie 1996, preluată ulterior de Recomandarea Comisiei Europene C 1.422 din 6 mai 2003, definiție ce nu condiționeaza dobândirea calității de intreprinzator mic sau mijlociu de criteriul formei juridice de organizare. În legătură cu avizul Consiliului Legislativ depus la dosar de către Agenția Naționala pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperatie în sprijinul susținerilor sale, se arata ca acesta este un aviz consultativ ce nu privește

Legea nr. 133/1999 , ci proiectul unei hotărâri a Guvernului prin care se dispun măsuri de finanțare a bugetului acestora pentru anul 2002. Depune note scrise.

Reprezentantul Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperatie solicita respingerea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arata ca stimulentele, facilitățile sau orice alte forme de sprijinire de către stat a anumitor categorii de întreprinzători și agenți economici nu sunt de natura sa lezeze drepturile altor agenți economici și nu pot fi considerate o încălcare a prevederilor constituționale privind concurenta loiala și libertatea comerțului. Mai arata ca

art. 21 din Legea nr. 133/1999

dispune doar cu privire la alocarea de fonduri pentru finanțarea programelor de dezvoltare pentru întreprinderile mici și mijlocii, pe când organizațiile cooperatiste beneficiază de buget distinct față de cel destinat întreprinderilor mici și mijlocii. Asa fiind, considera ca prevederile de lege criticate ca fiind neconstituționale nu instituie o "inegalitate de tratament" sau o eliminare a organizațiilor cooperatiste de la anumite măsuri de sprijin acordate de statul român.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ridicate, întrucât considera ca textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale referitoare la obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurentei loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. În acest sens menționează Decizia Curții Constituționale nr. 247 din 10 iunie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 9 septembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.371/2003, Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Asociația Naționala a Cooperației Meșteșugărești - U.C.E.C.O.M. într-o cauza de contencios administrativ, în care reclamanta a solicitat anularea unor ordine ale Ministerului pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperatie ce au ca obiect aprobarea procedurilor de implementare a programelor naționale multianuale în perioada 2002-2003.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textul de lege criticat, care, în opinia autorului excepției, exclude de la aplicarea prevederilor

Legii nr. 133/1999

organizațiile cooperatiste, limitează pe criterii discriminatorii accesul acestora la facilitățile acordate de statul român prin legea criticata și denatureaza mediul concurential al pieței economice românești. Se încalcă astfel, "în mod flagrant", dispozițiile privind concurenta loiala și libertatea comerțului, prevăzute de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ apreciază ca dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, întrucât, "în funcție de contextul economico-social, de strategia de dezvoltare a anumitor ramuri de activitate, statul poate interveni prin măsuri care să răspundă nevoilor de stimulare a anumitor agenți economici, fără ca opțiunea legiuitorului care stabilește beneficiarii acestor măsuri, în fiecare perioada, să aibă caracter discriminatoriu sau sa afecteze mediul concurential al pieței economice".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "includerea sau neincluderea în sfera de aplicare a acestei legi a unei categorii de agenți economici care îndeplinesc doar anumite criterii, stabilite de legiuitor, este expresia politicii economice a statului". Mai arata ca din chiar titlul legii rezultă ca scopul acesteia este "stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii", precum și ca, în sensul art. 43 alin. (1) din Constituție, legiuitorul are opțiunea libera, "determinata de direcțiile politicii economice a statului, de a stabili măsurile necesare sprijinirii și dezvoltării în anumite perioade, a anumitor domenii sau ramuri de activitate ori a unor categorii de întreprinzători", fără ca prin aceste măsuri de sprijin efectiv să se creeze o discriminare între agenții economici și fără a se încalcă principiul stabilit de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție. În acest sens este menționată și Decizia Curții Constituționale nr. 247 din 10 iunie 2003.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 2 din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

- Art. 2: "În sensul prezentei legi, întreprinzătorul este o persoană fizica autorizata sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială, denumita în continuare întreprindere, în vederea desfășurării unor fapte și acte de comerț conform prevederilor art. 3."

În opinia autorului excepției, aceste dispoziții contravin art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, devenit, potrivit Constituției republicate, art. 135 alin. (2) lit. a), al cărui conținut este următorul: "(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine ca, în esenta, critica de neconstituționalitate consta în susținerea potrivit căreia dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 133/1999

sunt discriminatorii, deoarece exclud de la aplicarea legii unele categorii de agenți economici. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 247 din 10 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 24 iulie 2003, Curtea Constituțională, pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a

art. 6 din Legea nr. 133/1999 , care stabilește în mod expres întreprinderile ce beneficiază de prevederile sale, a statuat următoarele: "În cadrul îndeplinirii obligațiilor statului prevăzute de Constituție în art. 43 alin. (1), referitoare la luarea măsurilor de dezvoltare economică, respectiv în art. 134 alin. (2) lit. a), referitoare la crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, legiuitorul are opțiunea libera pentru a stabili măsurile de sprijinire, în diferite perioade, a anumitor ramuri ale economiei, a unor domenii de activitate, a anumitor categorii de întreprinzători și investiții. Opțiunea legiuitorului, în fiecare perioada, este determinata de direcțiile politicii economice a statului, de nevoile de dezvoltare și de stimulare a diferitelor ramuri de activitate, de resursele materiale disponibile și de alți factori, fără ca măsurile de sprijin selective să aibă caracter discriminatoriu." Prin aceeași decizie s-a mai reținut ca, asa cum rezultă din chiar titlul legii, aceasta a avut ca obiect de reglementare "stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii", precum și ca "stimulentele prevăzute de lege au urmărit atragerea în circuitul economico-productiv a capitalului privat în scopul diversificării și creșterii producției, ceea ce se poate realiza în timp mai scurt chiar prin întreprinderi mici și mijlocii, care asigura și un grad mai sporit de ocupare a forței de muncă. Acesta este motivul pentru care art. 6 prevede beneficiul legii numai pentru întreprinderile mici și mijlocii cu capital integral privat".

Curtea Constituțională constata ca, deși prin decizia menționată s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea

art. 6 din Legea nr. 133/1999 , considerentele care au fundamentat-o constituie temei și pentru respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din lege, ce formează obiectul prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Asociația Naționala a Cooperației Meșteșugărești - U.C.E.C.O.M. în Dosarul nr. 1.371/2003 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2004.