Decizia nr. 15/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Platon-Valeriu Gherasimat în Dosarul nr. 6.646/740/2016 al Judecătoriei Alexandria și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.511 D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat a mai fost supus controlului prin raportare la critici similare prin

Decizia nr. 306 din 9 mai 2017 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 14 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.646/740/2016, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția a fost ridicată de Platon-Valeriu Gherasimat într-o cauză având ca obiect contestația împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției prevăzute de

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , respectiv fapta de a circula fără rovinietă valabilă.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că potrivit

art. 61,

art. 80,

art. 102,

art. 116,

art. 117

și

art. 126 din Constituție , autoritățile publice în România sunt Parlamentul, Președintele, Guvernul, ministerele și organele de specialitate din subordinea lor, autoritățile administrative autonome înființate prin lege organică și instanțele judecătorești. Conform acestor texte autoritățile publice centrale nu pot fi decât cele enumerate mai sus. Singura delegare de competențe admisă de Constituție este delegarea legislativă prevăzută de art. 115, prin care Parlamentul abilitează prin lege Guvernul să emită ordonanțe în domeniile care nu fac obiectul legilor organice. Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. [în prezent denumită Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., potrivit

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2016

privind reorganizarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. și înființarea Companiei Naționale de Investiții Rutiere - S.A., precum și modificarea și completarea unor acte normative] este o societate comercială, cu un centru de studii subordonat acesteia; acestea nu pot fi „autorități publice“. Din legislația primară și cea secundară nu reiese că acestea ar fi autorități publice și, în consecință, nu pot avea atribuții care să implice exercițiul autorității de stat. Or, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru acestea nu pot fi exercitate decât de către o autoritate publică, și nu de către o societate comercială, fie ea și în subordinea unei autorități publice, și nici de către un centru de studii aflat în subordinea unei societăți comerciale, chiar dacă are personalitate juridică. Mai mult decât atât, dacă pârâții ar avea caracter de autorități administrative autonome, ar fi trebuit să fie înființați numai prin lege organică.

6.

Judecătoria Alexandria apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nicio dispoziție constituțională nu instituie obligația ca aplicarea și constatarea contravențiilor să fie efectuate de către o autoritate publică. Potrivit

art. 15 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , pot fi agenți constatatori și alte persoane prevăzute de legi speciale, iar prin

art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

a fost atribuită o astfel de competență personalului Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile

art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

sunt în acord cu dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 . În plus, textele constituționale invocate enumeră autoritățile publice fără a interzice în vreun fel deținerea calității de agent constatator de către personalul unui operator economic.

9.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece din modul în care este formulată nu se poate deduce, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituționalitate, întrucât s-a procedat la simpla enumerare a normelor constituționale pretins încălcate, fără să fie prezentate motive sau argumente în susținerea neconstituționalității. Sunt invocate considerentele

Deciziei nr. 1.384 din 20 octombrie 2011 , pentru a se arăta că scopul adoptării

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

este acela de a asigura finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, și nu de a obstrucționa libera circulație a cetățenilor.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia și reținut de instanța care a sesizat Curtea, îl constituie prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, în integralitatea sa.

13.

În realitate, din modul în care este formulată critica de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , cu modificările aduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015

pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, având următorul cuprins: „Constatarea contravențiilor prevăzute la art. 8 se face de către [...]: c) personalul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. care efectuează controlul: [...]“

14.

Curtea observă că denumirea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. a fost schimbată în Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. prin

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2016

privind reorganizarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. și înființarea Companiei Naționale de Investiții Rutiere - S.A., precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016.

15.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 61

referitor la rolul și structura Parlamentului, ale

art. 80

- Rolul Președintelui, ale

art. 102

- Rolul și structura Guvernului, ale

art. 116

- Structura administrației publice centrale de specialitate, ale

art. 117

referitor la înființarea ministerelor și autorităților administrative autonome și ale

art. 126

- Instanțele judecătorești.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia consideră că numai o autoritate publică poate constata contravențiile și aplică sancțiunile aferente, iar Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., prin statutul său juridic, nu este o autoritate publică.

17.

Analizând statutul juridic al Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., Curtea constată că prin

Decizia nr. 101 din 9 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 11 aprilie 2012, și

Decizia nr. 306 din 9 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 8 septembrie 2017, paragraful 23, a statuat că aceasta a fost înființată ca societate comercială pe acțiuni, cu capital integral de stat, sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, potrivit

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2003

pentru înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin reorganizarea Regiei Autonome „Administrația Națională a Drumurilor din România“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 3 octombrie 2003.

18.

Curtea a mai observat că, potrivit

art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, sunt asimilate autorităților publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Or, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență amintită, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. este persoană juridică română de interes strategic național în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor. Așadar, în acest cadru legislativ, competența de constatare și aplicare a sancțiunilor contravenționale de către personalul împuternicit al companiei decurge din chiar natura juridică a acesteia.

19.

Curtea a reținut că, potrivit

art. 15 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , „Pot fi agenți constatatori: [...] persoanele împuternicite în acest scop de [...], precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale“ și că în această ultimă ipoteză se încadrează și personalul Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A.

20.

Pentru aceste motive, Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor

art. 116 din Constituție , iar celelalte texte din Legea fundamentală, prin sfera lor de reglementare, nu au incidență în cauză.

21.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Platon-Valeriu Gherasimat în Dosarul nr. 6.646/740/2016 al Judecătoriei Alexandria și constată că dispozițiile

art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Alexandria și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 ianuarie 2020.