Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 10/2020

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , cu referire la sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, precum și a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului: 14 ianuarie 2020
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 764 din 21 august 2020
Citat de: 6 acte
Citează: 29 de acte
Structură: 3 articole · 43.654 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Interpretat prin 3

Decizia nr. 176/2024 21 martie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 lit. b) , c) , d) …
Decizia nr. 452/2024 15 octombrie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 105 alin. (1) din Co…
Decizia nr. 675/2024 3 decembrie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 105 alin. (1) din Co…

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă

Interpretează 2

Legea nr. 2/2013 1 februarie 2013 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregăti…
Decizia nr. 52/2018 1 februarie 2018 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru completarea …

Pune în aplicare 1

Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 privind Codul de procedură civilă

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27,

art. 518

și ale

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă

și ale

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , prin raportare la

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 2.021D/2018, nr. 2.051D/2018, nr. 2.088D/2018, nr. 2.096D/2018, nr. 2.097D/2018, nr. 2.100D/2018, nr. 2.104D/ 2018, nr. 2.105D/2018 și nr. 24D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 27,

art. 135 alin. (2),

art. 457 alin. (1),

art. 483,

art. 518,

art. 521 alin. (3),

precum și a prevederilor

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , prin raportare la

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de către instanță, din oficiu, precum și, după caz, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 16.169/233/2016, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 2.081/233/2015, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 25.962/233/2014, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 3.211/231/2015*, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. cu sediul în București, de Societatea Credit Europe Bank N.V. cu sediul în Amsterdam, Olanda, și de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 16.579/233/2016, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 6.516/233/2016*, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 11.846/233/2016*, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 12.255/233/2016* și de Societatea First Bank - S.A. (denumită anterior Piraeus Bank - S.A. România) cu sediul în București în Dosarul nr. 5.658/233/2015** ale Curții de Apel Galați - Secția I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.021D/2018, nr. 2.051D/2018, nr. 2.088D/2018, nr. 20.96D/ 2018, nr. 2.097D/2018, nr. 2.100D/2018, nr. 2.104D/2018, nr. 2.105D/2018 și nr. 24D/2019 la Dosarul nr. 1.976D/2018, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că în materia supusă controlului de constituționalitate există jurisprudență, spre exemplu,

Decizia Curții Constituționale nr. 874 din 18 decembrie 2018 , iar, în raport cu aceasta, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă. Totodată, precizează că aspecte în discuție au fost reiterate prin Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2019 (referitoare la examinarea sesizărilor conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la recursurile declarate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate după publicarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 ), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 501/R din 24 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 16.701/233/2015, Curtea de Apel

Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27,

art. 518

și ale

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , precum și ale

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , prin raportare la

Prin Decizia civilă nr. 409/R din 17 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 16.169/233/2016, Curtea de Apel Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27

și ale

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , precum și ale

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , prin raportare la

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de către instanță, din oficiu, și de Societatea Banca Comercială Română - S.A., cu sediul în București, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.021D/2018.

10.

Prin Decizia civilă nr. 495/R din 24 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.081/233/2015, Curtea de Apel Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27,

art. 135 alin. (2)

și ale

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , precum și ale

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , prin raportare la

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de către instanță, din oficiu, și de Societatea Raiffeisen Bank - S.A., cu sediul în București, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.051D/2018.

11.

Prin Încheierea din 17 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 25.962/233/2014, Curtea de Apel Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27

și ale

art. 521 alin (3) din Codul de procedură civilă , precum și ale

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , prin raportare la

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de către instanță, din oficiu, și de Societatea Banca Comercială Română - S.A., cu sediul în București, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.088D/2018.

12.

Prin Decizia civilă nr. 533/R din 7 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.211/231/2015*, Curtea de Apel Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Codul de procedură civilă

și ale

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , prin raportare la

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de către instanță, din oficiu, și de Societatea Credit Europe Bank România - S.A., cu sediul în București, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.096D/2018.

13.

Prin Decizia civilă nr. 524/R din 7 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 16.579/233/2016, Curtea de Apel Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Codul de procedură civilă

și ale

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , prin raportare la

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de către instanță, din oficiu, și de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A., cu sediul în București, de Societatea Credit Europe Bank N.V., cu sediul în Amsterdam, Olanda, și de Societatea Credit Europe Bank România - S.A., cu sediul în București, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.097D/2018.

14.

Prin Decizia civilă nr. 536/R din 7 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 6.516/233/2016*, Curtea de Apel Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27,

art. 135 alin. (2)

și ale

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , precum și ale

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , prin raportare la

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de către instanță, din oficiu, și de Societatea Raiffeisen Bank - S.A., cu sediul în București, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.100D/2018.

15.

Prin Decizia civilă nr. 528/R din 7 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 11.846/233/2016*, Curtea de Apel Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Codul de procedură civilă

și ale

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , prin raportare la

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de către instanță, din oficiu, și de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A., cu sediul în București, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.104D/ 2018.

16.

Prin Decizia civilă nr. 551/R din 7 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 12.255/233/2016*, Curtea de Apel Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Codul de procedură civilă

și ale

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , prin raportare la

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de către instanță, din oficiu, și de Societatea Credit Europe Bank România - S.A., cu sediul în București, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.105D/2018.

17.

Prin Decizia civilă nr. 649/R din 5 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.658/233/2015**, Curtea de Apel Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27

și

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă

și ale

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , prin raportare la

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de către instanță, din oficiu, și de Societatea First Bank - S.A. (denumită anterior Piraeus Bank - S.A. România), cu sediul în București, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 24D/2019.

18.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 , prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma

"precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv" este neconstituțională, se arată că asupra efectelor acestei decizii au fost mai multe opinii care au condus la existența unei practici neunitare. În acest context, prin

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a dat o interpretare contrară celor stabilite de instanța de contencios constituțional cu privire la efectele unei decizii de admitere a unei excepții de neconstituționalitate, respectiv s-a impus instanțelor judecătorești aplicarea în continuare a prevederilor declarate neconstituționale în soluționarea cauzelor aflate pe rolul acestora în care nu se pronunțase o hotărâre definitivă. Prin urmare, criteriul valoric a fost menținut și după publicarea deciziei Curții Constituționale și producerea efectelor acesteia. Astfel, utilizarea instituției pronunțării unei hotărâri prealabile în scopul înlăturării efectelor unei decizii a Curții Constituționale prin care s-a constatat încălcarea unor principii constituționale atrage neconstituționalitatea dezlegării date chestiunii de drept, prevăzută de

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă .

19.

Însă, ulterior publicării acestei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a fost publicată

Decizia Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, prin care s-a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , a condiționat aplicarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017

de pornirea procesului civil după publicarea acesteia, instanța supremă neavând competența de a se pronunța în legătură cu efectele deciziei Curții Constituționale sau de a da dezlegări obligatorii care contravin deciziilor Curții Constituționale, și că, în urma pronunțării și publicării

Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 , în

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , nu devin incidente prevederile

art. 27 din Codul de procedură civilă .

20.

Având în vedere existența acestor două decizii contrare, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, respectiv de Curtea Constituțională, pe de altă parte, deopotrivă obligatorii pentru instanțele judecătorești, prima, potrivit

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , iar cea de-a doua, potrivit

art. 147 alin. (4) din Constituție,

se pune problema admisibilității sau, dimpotrivă, a inadmisibilității recursurilor declarate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate după publicarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017

în Monitorul Oficial al României, Partea I, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei pornite anterior publicării deciziei, recursuri nesoluționate până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a

Deciziei Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018 .

21.

Or, în contextul existenței celor două decizii potrivnice mai sus menționate, se impune tranșarea conflictului de către Curtea Constituțională, pe calea controlului de neconstituționalitate a posteriori vizând

art. 27 din Codul de procedură civilă , în raport cu interpretarea dată prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, interpretare care vine în contradicție cu dispozițiile

art. 147 alin. (4) din Constituție .

22.

Cât privește sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

din perspectiva aplicării în timp a acestuia, prin raportare la

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța reține că, în lumina

Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018

a instanței supreme,

Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017

nu ar produce efecte în litigiul dedus judecății în prezenta cauză, având în vedere data la care acesta a fost pornit, care este anterioară publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei respective. În aceste condiții, în cauză ar deveni incidente dispozițiile

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

în forma anterioară pronunțării deciziei Curții Constituționale, dispoziții care instituie pragul valoric de 1.000.000 lei. Or, impunerea unui prag valoric al cererii deduse judecății pentru accesul la calea de atac a recursului încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, instituit de

art. 16 alin. (1) din Constituție , punându-i pe aceștia într-o situație diferită, de inferioritate, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, dispozițiile

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

fiind, astfel, neconstituționale.

23.

Curtea de Apel Galați - Secția I civilă, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și a prevederilor

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , opinează că aceasta este întemeiată. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții criticate, consideră că aceasta este neîntemeiată, sens în care arată că

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă

consacră caracterul obligatoriu al dezlegărilor date chestiunilor de drept de la data pronunțării deciziei pentru instanța de judecată care a solicitat dezlegarea și de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, pentru celelalte instanțe. Stabilirea efectelor dezlegărilor chestiunilor de drept și data la care se produc acestea sunt atributul legiuitorului și nu intră în contradicție cu prevederile constituționale invocate în susținerea excepției.

24.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

25.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

26.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2 ,

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

27.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actelor de sesizare, îl reprezintă prevederile

art. 27 -

Legea aplicabilă hotărârilor,

art. 135 alin. (2)

- Soluționarea conflictului de competență,

art. 457 alin. (1) -

Legalitatea căii de atac,

art. 483 -

Obiectul și scopul recursului. Instanța competentă,

art. 518 -

Încetarea efectelor deciziei,

art. 521 alin. (3) -

Conținutul și efectele hotărârii din Codul de procedură civilă, precum și prevederile

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, prin raportare la

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

28.

În ceea ce privește stabilirea obiectului excepției de neconstituționalitate, Curtea reține cele statuate cu valoare de principiu în jurisprudența sa, în sensul că, în exercitarea controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional trebuie să țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006;

Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012;

Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017). De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, determinarea obiectului excepției de neconstituționalitate este o operațiune care, pe lângă existența unor condiționări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita și o apreciere obiectivă a Curții Constituționale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepției. O atare concepție se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituționalitate exercitat pe cale de excepție ( Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 , precitată).

29.

Prin urmare, în prezentele cauze, analizând motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, care tinde în mod univoc la critica interpretării dispozițiilor legale ce au făcut obiectul

Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de instanța supremă, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile

art. 27 din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ale

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , cu referire la sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, precum și ale

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă . Prevederile legale criticate au următorul cuprins:

–

Articolul 27

din Codul de procedură civilă :

„Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“;

–

Articolul 521

alin. (3) din Codul de procedură civilă : „(3) Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.“

–

Articolul XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013 : „(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la

art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată , în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“

30.

Curtea observă că dispozițiile

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

au fost modificate prin

art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018. Având în vedere considerentele

Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate în forma anterioară acestei modificări.

31.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale cuprinse

art. 1 alin. (3)

referitor la statul de drept, alin. (4) privind principiul separației și echilibrul puterilor în stat și alin. (5) referitor la principiul legalității,

art. 15 alin. (2)

privind principiul neretroactivității,

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi,

art. 21

privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil,

art. 53

referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,

art. 61 alin. (1)

referitor la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării,

art. 126

referitor la instanțele judecătorești,

art. 142 alin. (1)

privind rolul Curții Constituționale și

art. 147 alin. (1)

și (4) referitor la efectele deciziilor Curții Constituționale.

32.

Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 27 din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, a constatat că aceste prevederi legale, în interpretarea dată de instanța supremă, sunt neconstituționale.

33.

Prin această decizie, paragrafele 66-78, Curtea a reținut că, potrivit interpretării date de instanța supremă prin intermediul hotărârii prealabile, deși dispoziția legală care suprima în mod expres calea de atac a recursului, în privința hotărârilor judecătorești pronunțate în cererile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, a fost constatată neconstituțională, aceasta continuă să fie aplicabilă tuturor litigiilor în curs, înregistrate pe rolul instanțelor anterior datei publicării deciziei de constatare a neconstituționalității. Curtea a statuat că o asemenea soluție interpretativă are semnificația prelungirii în timp a efectelor unei norme constatate neconstituțională, cu consecința aplicării acesteia în cadrul proceselor în curs, ceea ce conduce la încălcarea dispozițiilor

art. 147 alin. (4) din Constituție,

care consacră efectul imediat și general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.

34.

Curtea a mai reținut că aceste prevederi constituționale, coroborate cu cele cuprinse în

art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală , instituie o regulă de aplicare în timp a normelor legale constatate neconstituționale, regulă care se aplică în mod prioritar, dată fiind forța juridică superioară a normei constituționale în raport cu normele generale de drept tranzitoriu, cuprinse în acte normative cu forță juridică inferioară (în speță, Codul de procedură civilă), în acord cu principiul supremației Legii fundamentale, cuprins în

art. 1 alin. (5) din Constituție .

35.

Totodată, Curtea a mai reținut că interpretarea dată prevederilor

art. 27 din Codul de procedură civilă , prin

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , de către instanța supremă este contrară și jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la efectele de ordin constituțional ale deciziilor sale. Prin urmare, Curtea a reținut că incidența efectelor

Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017

și în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești, la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziții sunt aplicabile, este în acord cu prevederile

art. 147 alin. (4) din Constituție,

dispoziții constituționale pe care se întemeiază expresia obligativității erga omnes a interpretării și soluției pronunțate de instanța de contencios constituțional, care implică obligația constituțională a tuturor autorităților de a aplica întocmai deciziile Curții, la situațiile concrete în care normele constatate neconstituționale au incidență (a se vedea și

Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016).

36.

Invocând jurisprudența sa anterioară, respectiv

Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 61, Curtea a reținut că

art. 147 din Constituție

este, în privința normelor procedurale, de imediată aplicare, având caracter sancționator. Astfel, în interpretarea acestui text constituțional, raportat la normele de procedură civilă, Curtea a constatat că acesta se aplică atât situațiilor pendinte, cât și celor ce se vor naște în viitor, sfera de aplicare a

art. 147 alin. (4) din Constituție

neputând fi condiționată de faptul că procesul civil a fost pornit anterior sau ulterior publicării

Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 . Curtea a mai reținut că, prin interpretarea dată normei legale criticate de către instanța supremă, prin hotărârea prealabilă pronunțată, contrar celor statuate printr-o decizie a Curții Constituționale, Înalta Curte a procedat într-un mod contrar comportamentului constituțional loial de care aceasta trebuie să dea dovadă față de jurisprudența instanței constituționale, a cărei respectare constituie una dintre valorile care caracterizează statul de drept (a se vedea

Decizia nr. 581 din 20 iulie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 22 septembrie 2016, paragraful 50). De aceea, interpretarea dată de instanța supremă textelor de lege criticate, care este în mod expres contrară considerentului 32 al

Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 , referitoare la efectele deciziei de constatare a neconstituționalității, este de natură a contraveni efectelor de ordin constituțional ale deciziilor Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme legale, iar o înlăturare a acestor efecte, în cauzele deduse soluționării instanțelor de judecată, echivalează cu nerespectarea principiului constituțional al valorii obligatorii și opozabilității erga omnes a deciziilor Curții Constituționale, consacrat de

art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală .

37.

De asemenea, Curtea a mai reținut că, având în vedere că decizia de constatare a neconstituționalității face parte, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, din ordinea juridică normativă, realizarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unui control de constituționalitate implicit al efectelor acestei decizii, prin raportare la alte norme constituționale incidente, în speță principiul neretroactivității legii civile, echivalează cu încălcarea competenței specifice exclusive a instanței de contencios constituțional, reglementată în

art. 146 din Legea fundamentală . În acest sens, așa cum s-a reținut în jurisprudența Curții Constituționale ( Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în exercitarea atribuției prevăzute de

art. 126 alin. (3) din Constituție , Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de

art. 1 alin. (4) din Constituția României , și nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.

38.

În concluzie, Curtea a reținut că, în ceea ce privește efectele constatării ca neconstituționale a unei soluții legislative cuprinse într-o normă de procedură, respectiv sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de lei inclusiv“, cuprinsă în dispozițiile

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , nu devin incidente prevederile

art. 27 din Codul de procedură civilă , potrivit cărora „Hotărârile rămân supuse căilor de atac (...) prevăzute de legea sub care a început procesul“, dat fiind faptul că, așa cum a reținut Curtea prin

Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018 , paragraful 63, neconstituționalitatea este o sancțiune de drept constituțional care se aplică imediat situațiilor pendinte. Astfel, nu se poate ajunge la concluzia că decizia Curții s-ar aplica numai proceselor pornite după publicarea sa, caz în care, în mod evident, hotărârea susceptibilă a fi recurată este pronunțată după publicarea deciziei. Prevederile

art. 27 din Codul de procedură civilă

constituie o normă de procedură de natură legală și nu pot restrânge sfera de aplicare a

art. 147 alin. (4) din Constituție . Acceptarea unei asemenea teze ar echivala cu prevalența unei norme legale față de una de rang constituțional și s-ar înfrânge în mod indirect efectul imediat și general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale. Or, într-un stat de drept, toate autoritățile publice, atât în aplicarea, cât și în interpretarea normelor infraconstituționale, trebuie să respecte deciziile Curții Constituționale, din moment ce acestea materializează și explicitează exigențele

Constituției .

39.

Prin aceeași decizie, paragrafele 80-87, Curtea a reținut și încălcarea

147 alin. (4)

raportat la

art. 16 alin. (1)

și

art. 21 din Constituție , referitoare la principiile egalității în drepturi și accesului liber la justiție. În acest sens, Curtea a reținut că negarea dreptului la exercitarea căii de atac a recursului, prin inaplicabilitatea dispozițiilor

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , în configurația dată prin constatarea neconstituționalității sintagmei „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de lei inclusiv“, pentru o anumită categorie de justițiabili, în funcție de data începerii procesului, este de natură a bloca, în funcție de valoarea pretenției deduse judecății, accesul la calea de atac a recursului, punând ab initio cetățenii într-o situație diferită, fără a avea o justificare obiectivă și rezonabilă (a se vedea paragraful 28 din

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 ).

40.

În concluzie, în prezenta cauză, față de data invocării prezentelor excepții de neconstituționalitate, care este anterioară pronunțării

Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018 , și având în vedere soluția de admitere pronunțată de Curtea Constituțională prin această decizie, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 27 din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

41.

Sub acest aspect, Curtea mai reține faptul că, de principiu, chiar dacă, în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul prezentei decizii, decizia anterioară de constatare a neconstituționalității poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de

procedură civilă (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20,

Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau

Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016).

42.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , Curtea reține că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, dat fiind faptul că, prin

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 , anterior citată, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale.

43.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , în motivarea acesteia se susține, în esență, că utilizarea instituției pronunțării unei hotărâri prealabile, în scopul înlăturării efectelor unei decizii a Curții Constituționale, atrage însăși neconstituționalitatea „dezlegării date chestiunii de drept“, prevăzută de

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă .

44.

Față de această împrejurare, Curtea observă că motivele de neconstituționalitate ce privesc prevederile

art. 27 din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin hotărârea prealabilă a instanței supreme, sunt invocate în legătură indisolubilă cu situația concretă a contrarietății dintre hotărârea prealabilă în cauză și

Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017

și nu pot fi translatate în legătură cu prevederile

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , care reglementează, cu caracter general, obligativitatea pentru instanțele judecătorești a dezlegării date chestiunilor de drept prin hotărârile prealabile pronunțate de instanța supremă. Mai mult, textul de lege criticat prevede în mod expres, în alin. (4), că decizia pronunțată în cadrul procedurii hotărârii prealabile își încetează obligativitatea la data constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării.

45.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia utilizarea instituției pronunțării unei hotărâri prealabile, în scopul înlăturării efectelor unei decizii a Curții Constituționale, atrage însăși neconstituționalitatea „dezlegării date chestiunii de drept“, prevăzută de

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , Curtea reține că aceasta se referă, în realitate, tot la dispoziția legală interpretată prin hotărârea prealabilă, respectiv la prevederile

art. 27 din Codul de procedură civilă , astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de instanța supremă, astfel că nu poate fi reținută ca o critică distinctă în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă .

46.

Pentru aceste considerente, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

(a se vedea în acest sens

Decizia nr. 213 din 9 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 12 iulie 2019).

47.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție,

precum și al

art. 1-3,

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992,

cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de către instanță, din oficiu, precum și, după caz, de către Cristinel Sclifos și de Daniela Sclifos în Dosarul nr. 16.701/233/2015, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 16.169/233/2016, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 2.081/233/2015, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 25.962/233/2014, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 3.211/231/2015*, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. cu sediul în București, de Societatea Credit Europe Bank N.V. cu sediul în Amsterdam, Olanda, și de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 16.579/233/2016, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 6.516/233/2016*, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 11.846/233/2016*, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. cu sediul în București în Dosarul nr. 12.255/233/2016* și de Societatea First Bank - S.A. (denumită anterior Piraeus Bank - S.A. România) cu sediul în București în Dosarul nr. 5.658/233/2015** ale Curții de Apel Galați - Secția I civilă.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , cu referire la sintagma „precum și alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, precum și a prevederilor

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 ianuarie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.