Decizia nr. 675/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 105 alin. (1) din Codul penal

în interpretarea dată prin

Decizia nr. 10 din 28 aprilie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepție ridicată de Laurențiu Majaru în Dosarul nr. 2.330/189/2019 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.053 D/2020.

2.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31 octombrie 2024, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul

art. 57

și al

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 3 decembrie 2024, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3.

Prin Decizia penală nr. 488 din 30 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.330/189/2019, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 105 alin. (1) din Codul penal

în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin

Decizia nr. 10 din 28 aprilie 2020 , excepție ridicată de Laurențiu Majaru într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul comiterii infracțiunii de furt.

4.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că sintagma „se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării“ din cuprinsul textului criticat este clară, precisă și previzibilă, nefiind de natură a ridica dificultăți în interpretarea și aplicarea sa de către instanțele judecătorești. În aceste condiții, se arată că prin interpretarea dată prin

Decizia nr. 10 din 28 aprilie 2020 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a adăugat la legea penală, reglementând, practic o nouă ipoteză juridică, cea a infracțiunilor comise, dar și descoperite anterior liberării condiționate. Or, o astfel de operațiune este de competența exclusivă a Parlamentului, care prin lege organică poate reglementa infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora, conform dispozițiilor constituționale ale

art. 73 alin. (3) lit. h) , excedând competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, conform

art. 126 alin. (3) din Constituție , asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Pentru aceleași motive, se arată că textul criticat contravine dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (4)

ce reglementează principiul separației și echilibrului puterilor în stat.

5.

Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile

art. 105 alin. (1) din Codul penal

în interpretarea dată prin

Decizia nr. 10 din 28 aprilie 2020

de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

6.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului

nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

8.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

9.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform actului de sesizare, dispozițiile

art. 105 alin. (1) din Codul penal

în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin

Decizia nr. 10 din 28 aprilie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 12 iunie 2020. Așadar, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile

art. 105 alin. (1) din Codul penal

în interpretarea dată prin

Decizia nr. 10 din 28 aprilie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

10.

Prevederile

art. 105 alin. (1) din Codul penal

au următorul cuprins: „Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, liberarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.“

11.

Prin

Decizia nr. 10 din 28 aprilie 2020 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a hotărât că sintagma „dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la

acordarea liberării“ vizează atât situația infracțiunilor săvârșite anterior liberării condiționate și descoperite după acordarea liberării condiționate, până la împlinirea termenului de supraveghere, cât și situația infracțiunilor săvârșite anterior liberării condiționate și descoperite anterior liberării condiționate.

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (4)

referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale

art. 73 alin. (3) lit. h)

cu privire la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, a pedepselor și a regimului executării acestora, precum și ale

art. 126 alin. (3)

referitoare la instanțele judecătorești.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat, de principiu, că o hotărâre prealabilă pronunțată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept (respectiv o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii) nu poate constitui eo ipso obiect al excepției de neconstituționalitate, deoarece instanța de contencios constituțional, în acord cu prevederile

art. 146 din Legea fundamentală , nu are competența de a cenzura constituționalitatea hotărârilor judecătorești, indiferent că sunt pronunțate în dezlegarea unor pricini de drept comun ori în vederea interpretării și aplicării unitare a legii ( Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003). Însă interpretarea care se poate aduce normei juridice de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile în care soluționează recursuri în interesul legii, precum și prin hotărârile prealabile pronunțate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să țină cont de exigența de ordin constituțional cuprinsă în

art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală , potrivit căreia în România respectarea

Constituției

și a supremației sale este obligatorie.

14.

În prezenta cauză, se ridică problema dacă, prin

Decizia nr. 10 din 28 aprilie 2020 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a realizat o veritabilă interpretare a textului legal al

art. 105 alin. (1) din Codul penal

sub aspectul interpretării acestuia în sensul că sunt incluse în sfera sa de aplicare atât infracțiunile săvârșite anterior liberării condiționate și descoperite după acordarea liberării condiționate, până la împlinirea termenului de supraveghere, cât și infracțiunile săvârșite anterior liberării condiționate și descoperite anterior liberării condiționate.

15.

Având în vedere conținutul prevederilor

art. 105 alin. (1) din Codul penal , Curtea constată că aspectul analizat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 10 din 28 aprilie 2020

constituie o problemă de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale anterior menționate. În acest sens, Curtea reține că includerea în sfera de aplicare a dispozițiilor

art. 105 alin. (1) din Codul penal

a infracțiunilor săvârșite anterior liberării condiționate și descoperite anterior liberării condiționate constituie rezultatul interpretării normei penale criticate conform metodelor de interpretare aplicabile în drept, și nu rezultatul unui act de legiferare. Aceasta întrucât, din interpretarea literală a dispozițiilor

art. 105 alin. (1) din Codul penal , respectiv a sintagmei „dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării“, rezultă că textul criticat nu exclude aplicarea sa și faptelor săvârșite și descoperite anterior liberării condiționate, întrucât singura condiție prevăzută de textul criticat este cea a săvârșirii infracțiunii vizate până la acordarea liberării, acesta nereglementând nicio condiție referitoare la momentul descoperirii infracțiunii, respectiv ca aceasta să fi fost descoperită anterior liberării condiționate sau ulterior acestui moment pe parcursul termenului de supraveghere.

16.

Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat soluția criticată de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate fără a-și depăși competența prevăzută la

art. 126 alin. (3) din Constituție

- conform căreia „Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale“ -, cu respectarea dispozițiilor constituționale prevăzute la

art. 61 alin. (1) din Constituție .

17.

Pentru aceste motive, dispozițiile legale criticate sunt în acord atât cu prevederile constituționale antereferite, cât și cu cele ale

art. 1 alin. (4)

referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 105 alin. (1) din Codul penal

în interpretarea dată prin

Decizia nr. 10 din 28 aprilie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepție ridicată de Laurențiu Majaru în Dosarul nr. 2.330/189/2019 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2024.