Ordinul nr. 68/2004

Conform art. 8 alin. (1) din lege, prevederile art. 5 din lege nu sunt aplicabile agenților economici sau asociaților de agenți economici a căror cifră de afaceri pentru exercițiul financiar precedent convenirii înțelegerii verticale nu depășește plafonul stabilit anual de către Consiliul Concurenței și cota de piață a fiecărui agent economic implicat în înțelegerea verticala nu depășește 10% pe nici una dintre piețele relevante afectate.

În ceea ce privește restricționarile inacceptabile prevăzute la art. 8 alin. (2) din lege, prevederile art. 5 alin. (1) din lege sunt aplicabile și sub pragurile stabilite prin art. 8 alin. (1) din lege.

Prevederile art. 5 alin. (1) din lege nu sunt aplicabile înțelegerilor verticale convenite între agenți economici care fac parte din același grup, așa cum este acesta definit în "Instrucțiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurențial, prevăzute la

art. 5 și 6 din Legea concurenței nr. 21/1996 , și în cazurile de concentrare economica".

Prevederile art. 5 alin. (1) din lege nu sunt aplicabile înțelegerilor de agent propriu-zise, așa cum sunt acestea detaliate în "Instrucțiunile privind aplicarea

art. 5 din Legea concurenței nr. 21/1996

în cazul înțelegerilor verticale".

În conformitate cu art. 5 alin. (2) din lege și în condițiile prevederilor prezentului regulament, acordurile sau practicile concertate convenite între doi sau mai mulți agenți economici - fiecare operând, în scopul îndeplinirii acordului respectiv, la niveluri diferite ale lanțului producție-distribuție - referitoare la condițiile în care părțile pot cumpăra, vinde sau revinde anumite produse sau servicii (denumite în continuare "înțelegeri verticale") sunt exceptate de la interdicția prevăzută la art. 5 alin. (1) din lege. Prezenta exceptare se aplică în măsura în care aceste înțelegeri conțin restricții de concurență care cad sub incidența art. 5 alin. (1) din lege (denumite în continuare "restricționari verticale").

Exceptarea prevăzută la alin. (1) se aplică înțelegerilor verticale încheiate între o asociație de agenți economici și membrii săi, sau între o astfel de asociație și furnizorii săi, doar în cazul în care toți membrii asociației sunt comercianți en-detail de produse și sub rezerva că nici unul dintre aceștia, împreuna cu grupul de agenți economici din care face parte, să nu realizeze o cifră de afaceri totală anuală mai mare de 50 miliarde lei; înțelegerile verticale încheiate de către aceste asociații sunt acoperite de prezentul regulament, fără a fi prejudiciată aplicarea art. 5 alin. (1) din lege înțelegerilor orizontale încheiate de membrii asociației și deciziilor adoptate de asociație.

Exceptarea prevăzută la alin. (1) se aplică înțelegerilor verticale care conțin dispoziții cu privire la acordarea drepturilor de proprietate întelectuală către cumpărător sau a dreptului de utilizare a acestora de către cumpărător cu condiția ca aceste prevederi să nu constituie obiectul principal al acelor înțelegeri și să fie legate în mod direct de utilizarea, vânzarea sau revânzarea de produse sau servicii de către cumpărător sau de către clienții săi. Exceptarea se aplică respectivelor prevederi sub rezerva că, în legătură cu produsele sau serviciile prevăzute în acord, ele să nu comporte restricționări ale concurenței având obiect sau efect similar cu cele ale restricționărilor verticale neexceptate în baza prezentului regulament.

Exceptarea prevăzută la alin. (1) nu se aplică înțelegerilor verticale convenite între agenți economici concurenți; totuși, exceptarea se aplică în cazul în care agenții economici concurenți convin asupra unei înțelegeri verticale nereciproce și îndeplinesc una din condițiile următoare:

a) cifra de afaceri anuală totală a cumpărătorului nu depășește 100 miliarde lei,

b) furnizorul este un producător și un distribuitor de bunuri în timp ce cumpărătorul este un distribuitor care nu fabrică produse concurând produsele care fac obiectul acordului

c) furnizorul este un prestator de servicii prezent pe mai multe niveluri de comercializare, în timp ce cumpărătorul nu furnizează servicii concurente la nivelul la care cumpără serviciile prevăzute în acord.

Prezentul regulament nu se aplică înțelegerilor verticale care fac obiectul unei alte exceptări pe categorii.

Sub rezerva prevederilor alin. (2) al prezentului articol, exceptarea prevăzută la art. 4 se aplică în condițiile în care cota de piață deținută de furnizor nu depășește 30% din piața relevantă în care vinde produsele sau serviciile.

În cazul înțelegerilor verticale care conțin obligații de vânzare exclusivă, exceptarea prevăzută la art. 4 se aplică în condițiile în care cota de piață deținută de cumpărător nu depășește 30% din piața relevantă în care cumpără produsele sau serviciile.

O

Cota de piață prevăzută la art. 7 alin. (1) din prezentul regulament, se calculează, după caz, pe baza valorii sau volumului vânzărilor pe piață a produselor sau serviciilor care fac obiectul înțelegerii, cât și a altor produse sau servicii vândute de către furnizor pe care cumpărătorul le consideră ca fiind substituibile din punct de vedere al caracteristicilor, a prețului și a destinației acestora. În scopul aplicării art. 7 alin. (2) din prezentul regulament, pentru calcularea cotei de piață sunt utilizate, după caz, valoarea sau volumul cumpărărilor pe piața.

În scopul aplicării pragului prevăzut la art. 7, se aplică următoarele reguli:

a) cota de piață se calculează pe baza datelor referitoare la anul calendaristic anterior convenirii acordului;

b) cota de piață include orice produse și servicii furnizate distribuitorilor integrați, în scopul vânzării;

c) în cazul în care cota de piață este mai mare de 30%, dar nu depășește 35%, exceptarea pe categorii continuă să se aplice timp de doi ani calendaristici consecutivi care urmează anului în care pragul a depășit 30%;

d) în cazul în care cota de piață depășește 35%, exceptarea pe categorii continuă să se aplice timp de un an calendaristic consecutiv anului în care cota de 35% a fost depășită;

e) beneficiile prevăzute la literele c) și d) nu se pot combina astfel încât să se depășească o perioadă de doi ani calendaristici.

În analiza pe care agenții economici o vor face pentru stabilirea cotei de piață în vederea comparării cu pragul prevăzut la art. 7 al prezentului regulament se vor aplica și "Instrucțiunile cu privire la definirea pieței relevante, în scopul stabilirii părții substanțiale de piață".

În scopul calculării cifrei de afaceri totale anuale în sensul art. 4 alin. (2) și (4) lit. a) din prezentul regulament, se vor aplica prevederile conținute în "Instrucțiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurențial, prevăzute la

art. 5 și 6 din Legea concurenței nr. 21/1996 , și în cazurile de concentrare economica".

Exceptarea pe categorii rămâne aplicabilă dacă, timp de doi ani financiari consecutivi, plafonul cifrei de afaceri anuale totale nu este depășit cu mai mult de 10%.

În aplicarea prezentului regulament, referirea la "agent economic", "furnizor" și "cumpărător" include și agenții economici care fac parte din grupul fiecăruia din aceștia.

Agenții economici care fac parte dintr-un grup sunt definiți în "Instrucțiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurențial, prevăzute la

art. 5 și 6 din Legea concurenței nr. 21/1996 , și în cazurile de concentrare economica".

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării acestuia în Monitorul Oficial al României.

La data intrării în vigoare a prezentului regulament se abrogă Regulamentul privind aplicarea

art. 5 alin. (2) din Legea concurenței nr. 21/1996

în cazul înțelegerilor verticale, pus în aplicare prin

Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 103/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 bis din 9 august 2002.

Obiectul și domeniul de aplicare al regulamentului

În conformitate cu prevederile

art. 5 alin. (3) din Legea Concurenței nr. 21/1996 , cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare lege, beneficiul exceptării unor categorii de înțelegeri, decizii luate de asociații de agenți economici sau practici concertate de la interdicția prevăzuta la art. 5 alin.(1) se stabilește prin regulament al Consiliului Concurenței, în condițiile

art. 5 alin. (2) din Legea concurenței nr. 21/1996 .

Prezentul regulament, înscris în logica unei abordări economice, urmărește să satisfacă două exigențe: să asigure protecția eficientă a concurenței și să ofere agenților economici o siguranță juridică adecvată. Aceste obiective trebuie să fie îndeplinite ținând cont de necesitatea de a simplifica, pe cât posibil, supravegherea administrativă și cadrul legislativ. Se pornește de la prezumția că sub un anumit nivel al cotei de piață, efectele pozitive ale acordurilor de specializare compensează eventualele lor efecte negative asupra concurenței, putând fi exceptate, conform prevederilor art. 5 alin. (2) din lege.

Acordurile de specializare, astfel cum sunt definite în prezentul regulament, generează în mod normal avantaje economice sub forma economiilor de scară și de scop, a unor tehnologii de producție îmbunătățite, asigurând utilizatorului o parte echitabila a profitului rezultat, atunci când cota de piață deținută de agenții economici în cauză nu depășește 20%.

Prezentul regulament nu exceptează acordurile ce conțin restricționări care nu sunt absolut necesare pentru obținerea avantajelor economice scontate. Anumite restricționări grave ale concurenței, cum ar fi fixarea prețurilor, limitarea producției sau a distribuției și împărțirea pieței sau a clienților sunt excluse de la beneficiul exceptării pe categorii, prevăzut prin prezentul regulament, oricare ar fi cota de piața a agenților economici în cauză.

Întrucât acordurile de specializare unilaterală încheiate între agenți economici neconcurenți pot beneficia de exceptarea pe categorii prevăzută prin "Regulamentul privind aplicarea

art. 5 alin. (2) din Legea concurenței nr. 21/1996

în cazul înțelegerilor verticale", aplicarea prezentului regulament se limitează, în privința acordurilor de specializare unilaterală, la acordurile încheiate între concurenți.

Pentru a avea certitudinea că avantajele specializării se concretizează fără ca vreuna din părți să abandoneze piața din aval la nivelul producției, acordurile de specializare unilaterală sau reciprocă nu intră sub incidența prezentului regulament decât în cazul în care prevăd obligații de vânzare și/sau de cumpărare.

Aceste angajamente pot fi exclusive, fără ca această condiție să fie obligatorie.

Sunt incluse, de asemenea, în domeniul de aplicare a prezentului regulament toate tipurile de acorduri încheiate între agenți economici care au convenit specializarea în producție sau în prestarea de servicii. Exceptarea pe categorii se aplică, de asemenea, clauzelor din acordurile de specializare care nu constituie principalul obiect al acestor acorduri, dar sunt direct legate și necesare pentru implementarea acordurilor, precum și anumitor aranjamente conexe, în materie de cumpărare și comercializare,

În cazul acordurilor de specializare încheiate între agenții economici a căror cotă de piață cumulată depășește pragul de 20% nu există certitudinea că îndeplinesc condițiile de exceptare prevăzute la art. 5 alin. (2) din lege și ca urmare, Consiliul Concurenței va evalua individual aceste acorduri, în conformitate cu "Regulamentul pentru aplicarea prevederilor

art. 5 și 6 din Legea concurenței nr. 21/1996

privind practicile anticoncurențiale" și cu "Regulamentul privind forma, conținutul și alte detalii referitoare la notificările prevăzute în Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 și 6 privind practicile anticoncurențiale", prin luarea în considerare a mai multor factori, între care structura pieței relevante fiind cel mai important.

Prevederile art. 5 alin. (1) din lege nu sunt aplicabile acordurilor de specializare încheiate între agenți economici membri ai aceluiași grup, asa cum este definită noțiunea de "grup" în "Instrucțiuni cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurențial, prevăzute la

art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996

și în cazurile de concentrare economică".

În cazurile particulare în care acordurile care intră sub incidența prezentului regulament au totuși efecte incompatibile cu prevederile art. 5 alin. (2) din lege, Consiliul Concurenței poate retrage beneficiul exceptării pe categorii.

Prezentul regulament se aplică fără să aducă atingere aplicării art. 6 din lege.

Principiile exceptării

Beneficiul exceptării pe categorii va fi limitat la acordurile pentru care se poate admite cu suficientă certitudine că îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din lege.

Acordurile de specializare în domeniul producției duc, în general, la ameliorarea producției sau distribuției produselor, dat fiind că agenții economici în cauză pot să-și concentreze activitățile în direcția fabricării anumitor produse, lucrând astfel mai eficient și oferind aceste produse la prețuri mai avantajoase. Se poate considera, că și acordurile de specializare în domeniul prestării de servicii generează, în mod normal, astfel de îmbunătățiri. În condițiile unei concurențe efective, utilizatorii primesc o parte echitabilă din profitul obținut, prin prețuri reale mai mici.

Aceste avantaje decurg din acordurile în baza cărora unul din participanți renunță în favoarea altuia la fabricarea anumitor produse sau furnizarea anumitor servicii (specializare unilaterală), din acordurile în care fiecare dintre participanți renunță în favoarea unui alt participant la fabricarea anumitor produse sau la furnizarea anumitor servicii (specializare reciprocă) și din acordurile potrivit cărora participanții se angajează să producă împreună anumite produse sau să furnizeze împreună anumite servicii (producție în comun).

Pragul cotei de piață, excluderea unor acorduri de la beneficiul exceptării prevăzut prin prezentul regulament, precum și condițiile cărora se subordonează exceptările garantează, în general, că acordurile cărora li se aplică exceptarea pe categorii nu dau posibilitatea părților să elimine concurența pe o parte substanțială a pieței produselor sau serviciilor în cauză.

Obiectul exceptării

Conform prevederilor art. 5 alin. (2) din lege și ale prezentului regulament, interdicțiile prevăzute la art. 5 alin. (1) din lege nu se aplică următoarelor acorduri care sunt încheiate între doi sau mai mulți agenți economici (denumiți în continuare părți) și care stipulează condițiile în care aceștia se specializează în fabricarea produselor (denumite în continuare acorduri de specializare):

a) acordurile de specializare unilaterală, prin care una dintre părți acceptă să înceteze sau să se abțină de la a fabrica anumite produse și se angajează să le cumpere de la un agent economic concurent, acesta din urmă angajandu-se să fabrice și să furnizeze aceste produse;

b) acordurile de specializare reciprocă, prin care două sau mai multe părți se angajează, pe bază de reciprocitate, să înceteze sau să se abțină de la fabricarea anumitor produse, care nu sunt aceleași, și să le cumpere de la alte părți, care se angajează să le furnizeze;

c) acordurile de producție în comun, prin care două sau mai multe părți acceptă să fabrice anumite produse în comun.

Această exceptare se aplică în măsura în care astfel de acorduri de specializare conțin restricționări ale concurenței care cad sub incidența

art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996 .

Exceptarea prevăzută la alin. (1) se aplică și clauzelor prevăzute în acordurile de specializare care nu constituie principalul obiect al acestor acorduri, dar sunt direct legate de acestea și sunt necesare pentru implementarea lor, cum ar fi clauzele privind cesiunea sau utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală. Exceptarea nu se aplică, totuși, clauzelor care au același obiect cu restrictionările concurenței prevăzute la art. 7 alin. (1).

Acorduri cărora nu li se aplică exceptarea

Exceptarea prevăzută la art. 3 nu se aplică acordurilor care, direct sau indirect, în mod independent sau în combinație cu alți factori aflați sub controlul părților, au ca obiect

a) fixarea prețurilor la vânzarea produselor către terți;

b) limitarea producției sau a volumului vânzărilor; sau împărțirea piețelor sau a clienților.

Prevederile alin. 1 nu se aplică:

a) clauzelor privind volumul de produse convenit în cadrul acordurilor de specializare unilaterală sau reciprocă precum și clauzelor privind fixarea capacităților și a volumului producției realizate în comun în cadrul acordurilor de producție în comun;

b) stabilirii planului de vânzări și fixării prețurilor pentru produsele unei societăți în comun, vândute clienților direcți potrivit prevederilor art. 5 lit. b).

Aplicarea pragului cotei de piață

Aplicarea condiției referitoare la pragul cotei de piață prevăzute la art. 6 se face cu respectarea următoarelor reguli:

a) cota de piață se va calcula pe baza valorii vânzărilor; dacă datele referitoare la valoarea vânzărilor pe piață nu sunt disponibile, se pot folosi estimări pentru stabilirea cotei de piață a agenților economici participanți, utilizând alte informații credibile de piață, inclusiv volumul vânzărilor;

b) cota de piață se va calcula pe baza realizărilor agenților economici participanți, în anul financiar precedent încheierii acordului;

c) cota de piață deținută de agenții economici prevăzuți la art. 4 lit. c) pct. 5) se va repartiza în mod egal tuturor agenților economici care au drepturile sau puterile prevăzute la art. 4 lit. c) pct. 1).

Dacă inițial, cota de piață prevăzută la art. 6 este sub 20%, dar crește ulterior peste acest nivel, fără să depășească 25%, exceptarea prevăzută la art. 3 se va aplica în continuare, pentru următorii 2 ani calendaristici consecutivi, ulteriori anului în care s-a depășit pentru prima dată pragul de 20%.

Dacă inițial, cota de piață prevăzută la art. 6 este sub 20%, dar crește ulterior peste nivelul de 25%, exceptarea prevăzută la art. 3 se va aplica în continuare, pentru anul calendaristic următor anului în care s-a depășit pentru prima data pragul de 25%.

Perioadele de exceptare de care au beneficiat agenții economici participanți, în aplicarea alin. (2) și (3), nu se vor cumula, astfel încât să se depășească o perioadă de 2 ani calendaristici.

Dispoziții comune și finale

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României.

Exceptările acordate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, prin decizie a Consiliului Concurenței rămân valabile până la expirarea perioadei de exceptare, respectiv, a valabilității deciziei.

Pe data intrării în vigoare a prezentului regulament, "Regulamentul privind acordarea exceptării acordurilor de specializare de la interdicția prevăzută la

art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996 ", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 bis din 09 august 2002 se abrogă.

Funcționarii publici din cadrul Consiliului Concurenței au obligația ca, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, să se abțină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor și preferințelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic și să nu participe la activități politice în timpul programului de lucru.

Este interzisă participarea acestora în compunerea organelor de conducere ale partidelor politice.

Funcționarii publici din cadrul Consiliului Concurentei care dețin funcția specifică de inspectori de concurenta nu pot face parte din partide politice, în conformitate cu dispozițiile

Legii concurentei nr. 21/1996 , cu modificările și completările ulterioare.

Funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public.

Funcționarii publici au obligația să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților, stabilite potrivit legii.

Funcționarul public este obligat sa rezolve în termenele legale lucrările repartizate precum și să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici, fiindu-le interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competența lor sau să discute direct cu petenții, cu excepția celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuții, precum și să intervină pentru soluționarea acestor cereri.

Îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic poate fi refuzată de către funcționarul public numai dacă le consideră ilegale, cu precizarea scrisă a motivelor refuzului.

Dacă cel care a emis dispoziția o formulează în scris, funcționarul public este obligat să o execute, cu excepția cazului în care aceasta este vădit ilegală.

Funcționarul public are îndatorirea să aducă astfel de situații la cunoștință superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziția.

Încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici din cadrul Consiliului Concurenței a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora.

Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:

a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

b) neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor;

c) absențe nemotivate de la serviciu;

d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;

e) intervențiile sau stăruințele pentru soluționarea unor cereri în afara cadrului legal;

f) nerespectarea secretului profesional sau a confidențialității lucrărilor cu acest caracter;

g) manifestări care aduc atingere prestigiului Consiliului Concurenței;

h) desfășurarea în timpul programului de lucru a unor activități cu caracter politic;

i) refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu;

j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici;

k) stabilirea de către funcționarii publici de execuție de relații directe cu petenții în vederea soluționării cererilor acestora.

l) fumatul în incinta instituției, în alte spatii decât cele special destinate, precum și încălcarea regulilor de igiena și securitate;

m) intrarea și rămânerea în instituție sub influența băuturilor alcoolice.

În cadrul Consiliului Concurenței funcționează Comisia de disciplină, constituită în conformitate cu dispozițiile legale, care cercetează faptele sesizate ca abateri disciplinare și propune sancțiunile disciplinare aplicabile funcționarilor publici care le-au săvârșit.

Activitatea comisiei de disciplină are la bază următoarele principii:

a) prezumția de nevinovăție, conform căreia se prezumă că funcționarul public este nevinovat atât timp cât vinovăția sa nu a fost dovedită;

b) garantarea dreptului la apărare, conform căreia se recunoaște dreptul funcționarului public de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa și de a fi asistat de un apărător sau de a fi reprezentat;

c) celeritatea procedurii, care presupune obligația comisiei de disciplină de a proceda fără întârziere la soluționarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate și a regulilor prevăzute de legislația referitoare la statutul funcționarului public;

d) contradictorialitatea, care presupune asigurarea posibilității persoanelor aflate pe poziții divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată comisia de disciplină;

e) proporționalitatea, conform căreia trebuie respectat un raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară propusă să fie aplicată;

f) legalitatea sancțiunii, conform căreia comisia de disciplină nu poate propune decât sancțiunile disciplinare prevăzute de lege;

g) unicitatea sancțiunii, conform căreia pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancțiune disciplinară.

Sesizarea îndreptată împotriva unui funcționar public din cadrul Consiliului Concurenței se adresează comisiei de disciplină a instituției.

În cazul în care sesizarea a fost adresată președintelui Consiliului Concurenței ori conducătorului compartimentului în care își desfășoară activitatea funcționarul public a cărui faptă este sesizată, acesta are obligația să o transmită de îndată comisiei de disciplină.

Sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de către președintele Consiliului Concurenței, conducătorul compartimentului sau persoana care se consideră vătămata de fapta unui funcționar public, dar nu mai târziu de două luni de la data săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară.

Funcționarul public a cărui faptă se cercetează se înfățișează personal în fața comisiei de disciplină. Funcționarul public își poate exercita dreptul la apărare prin asistarea de către un avocat sau prin reprezentare.

La individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare.

Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârșirii abaterilor.

Comisia de disciplină poate să propună:

a) sancțiunea disciplinară aplicabilă, în cazul în care s-a dovedit săvârșirea abaterii disciplinare de către funcționarul public;

b) clasarea sesizării, atunci când nu se confirmă săvârșirea unei abateri disciplinare.

În cazul în care comisia de disciplină are indicii că fapta săvârșită de funcționarul public poate fi considerată infracțiune, propune președintelui Consiliului Concurenței sesizarea organelor de cercetare penală. Președintele Consiliului Concurenței va sesiza de îndată organele de cercetare penală.

Sancțiunile disciplinare sunt:

a) mustrare scrisă;

b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;

c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;

d) trecerea într-o funcție publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului;

e) destituirea din funcția publică.

Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 15 alin. (1) lit. a) se poate aplica direct de către președintele Consiliului Concurenței, la propunerea conducătorului compartimentului în care funcționează cel în cauză.

Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. b)- e) se aplică de președintele Consiliului Concurenței, la propunerea comisiei de disciplină.

Actul administrativ de sancționare a funcționarului public este emis de președintele Consiliului Concurenței, în temeiul prerogativelor disciplinare conferite de

Legea Concurenței nr. 21/1996

și de

Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.

Actul administrativ de sancționare se emite în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii raportului comisiei de disciplină și se comunică funcționarului public sancționat, în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii.

Funcționarul public nemulțumit de sancțiunea disciplinară aplicată se poate adresa Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, care, potrivit legii, are legitimare procesuală activă și poate dispune efectuarea unui control asupra modului cum autoritățile sau instituțiile publice respectă legislația referitoare la funcția publică și funcționarii publici.

Funcționarul public nemulțumit de sancțiunea disciplinara aplicata se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare.

Președintele Consiliului Concurenței dispune de prerogativă disciplinară, în conformitate cu dispozițiile

art. 22 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 21/1996 , având dreptul de a aplica, în condițiile prevederilor prezentului Regulament, sancțiuni disciplinare angajaților contractuali ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.

Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către angajat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul, contractul individual de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, precum și prevederile cuprinse în fișa postului.

Amenzile disciplinare sunt interzise.

Pentru aceeași abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancțiune.

Cu excepția celei prevăzute la art. 22 lit. a), nici o altă sancțiune disciplinara nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, angajatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către președintele Consiliului Concurenței să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.

Neprezentarea angajatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul președintelui Consiliului Concurenței să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

În cursul cercetării disciplinare prealabile angajatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea, toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

Dovada îndeplinirii acestei proceduri se va realiza prin întocmirea unui proces-verbal.

Președintele Consiliului Concurenței dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, prezentul regulament sau a celor cuprinse în fisa postului, care au fost încălcate de angajat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de angajat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;

f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.

Decizia de sancționare se comunică angajatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.

Comunicarea se predă personal angajatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.

Decizia de sancționare poate fi contestată de angajat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.