Decizia nr. 567/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepție ridicată de Paul Eugeniu Rădulescu în Dosarul nr. 13.481/3/2016 al Tribunalului București - Secția I penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 135D/2018.

2.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul este la al doilea termen de judecată și că se prezintă, în cauză, doamna Ileana Marinescu, interpret de limba rusă, în vederea asigurării traducerii.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

ca devenită inadmisibilă, având în vedere pronunțarea de către Curtea Constituțională a

Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018 , precum și de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002

ca neîntemeiată, în considerarea jurisprudenței anterioare a Curții Constituționale. Este invocată în acest din urmă sens

Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 13.481/3/2016, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, excepție ridicată de Paul Eugeniu Rădulescu într-o cauză având ca obiect, printre altele, stabilirea vinovăției autorului excepției de neconstituționalitate pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută la

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 656/2002

sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât infracțiunea de spălare a banilor prevăzută la

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

se suprapune cu infracțiunea de tăinuire, prevăzută la

art. 270 din Codul pena l. Se susține că nicio persoană cu studii superioare juridice nu poate distinge între conținutul constitutiv al celor două infracțiuni, cu toate că normele de incriminare analizate prevăd limite speciale foarte diferite ale pedepselor aplicabile. Se arată că, potrivit interpretării date textelor criticate prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, subiectul activ al infracțiunii predicat poate fi și subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor, ceea ce echivalează cu încălcarea principiului minimei intervenții și a principiului previzibilității, rezultat pe care legiuitorul nu l-a avut în vedere. Este dat exemplul unei persoane care comite un furt, iar cu banii furați cumpără o pâine, arătându-se că aceasta va fi pedepsită atât pentru infracțiunea de furt, cât și pentru cea de spălare a banilor, în formele prevăzute la

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

c) din Legea nr. 656/2002 . Se susține, de asemenea, că orice persoană care comite infracțiunea de evaziune fiscală, prin neînregistrarea în contabilitate a unor venituri, va deține, pe nedrept, sume de bani pentru a le folosi, săvârșind astfel și infracțiunea de spălare a banilor. Totodată, se arată că o persoană care comite o infracțiune de delapidare, tâlhărie, înșelăciune sau gestiune frauduloasă, în scopul de a obține foloase materiale injuste, iar ulterior dobândește alte bunuri cu banii obținuți poate fi acuzată și condamnată și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, care va fi reținută în concurs cu infracțiunea predicat, dacă instanța apreciază că aceasta este suficient de bine individualizată. Se susține că lipsa de claritate a textului criticat permite această dublă incriminare. Se arată că

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prevede, în privința posibilității reținerii în sarcina autorului infracțiunii predicat și a

infracțiunii de spălare a banilor, condiția ca aceasta din urmă să fie bine individualizată, fără să specifice criterii de stabilire a caracterului individualizat anterior menționat. Se arată că, în aceste condiții, caracterul bine individualizat al infracțiunii de spălare a banilor este lăsat, în mod exclusiv, la aprecierea subiectivă a instanțelor de judecată. Or, se susține că, în lipsa acestor distincții, textele criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate.

6.

Tribunalul București - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la

deciziile Curții Constituționale nr. 215 din 12 aprilie 2016

și

nr. 379 din 7 iunie 2016 . Se susține că, pentru argumentele reținute de Curtea Constituțională în deciziile anterior enumerate, textele criticate sunt în acord cu prevederile

art. 1 alin. (5)

și ale

art. 23 alin. (12) din Constituție

și cu cele ale

art. 7 din Convenție .

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Avocatul Poporului opinează că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Arată că își menține punctul de vedere exprimat anterior și reținut de Curtea Constituțională în

deciziile nr. 524 din 27 iunie 2006 ,

nr. 889 din 16 octombrie 2007 ,

nr. 517 din 9 aprilie 2009 ,

nr. 856 din 24 iunie 2010

și

nr. 379 din 7 iunie 2016 .

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că autorul critică, în realitate, dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 , care au următorul cuprins:

(1)

Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a)

schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b)

ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;

c)

dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

12.

Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate,

Legea nr. 656/2002

a fost abrogată prin

Legea nr. 129/2019

pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Pentru aceste motive, Curtea constată că se impune ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 , în forma lor în vigoare la data sesizării Curții Constituționale.

13.

Anterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002

au făcut obiectul

Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, respectiv dacă acțiunile enumerate în cuprinsul

art. 29 alin. (1) lit. a) ,

b)

și

c) din Legea nr. 656/2002 , republicată (schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea și dobândirea, deținerea sau folosirea) reprezintă modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor. Prin decizia anterior menționată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 25 august 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, printre altele, că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile. Așa fiind, la data sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002

erau aplicabile în interpretarea dată acestora prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , anterior menționată. Având în vedere aceste considerente, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (a se vedea și

Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, paragrafele 11 și 12).

14.

Se susține că textele criticate contravin prevederilor

art. 1 alin. (5)

cu privire la calitatea legii, ale

art. 23 alin. (12)

referitor la legalitatea incriminării, precum și prevederilor

art. 7 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la legalitatea incriminării.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 , Curtea reține că autorul prezentei excepții de neconstituționalitate a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută la

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002 . Prin urmare, prevederile

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

nu au legătură cu soluționarea cauzei.

16.

Or, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]“, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

este inadmisibilă.

17.

Cu privire la dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, Curtea reține că acestea au mai făcut obiectul unor critici similare, fiind pronunțată în acest sens

Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 10 februarie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

18.

Prin

Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019 , paragrafele 21-25, Curtea, a reținut că, prin

Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, a constatat că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituționale. S-a reținut, totodată, că, în soluția pronunțată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, atunci când a stabilit că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile, nu a distins între modalitățile normative alternative ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzute la

art. 29 alin. (1) lit. a) ,

b)

și, respectiv,

c) din Legea nr. 656/2002 . Cu toate acestea, în cuprinsul

Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018 , paragraful 14, a fost exprimată o distincție referitoare la varianta normativă reglementată la

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 , arătându-se că, în ipoteza săvârșirii faptelor de spălare a banilor și a infracțiunii din care aceștia provin de către același subiect activ, organele judiciare sunt chemate să aprecieze, în fiecare situație în parte, dacă infracțiunea de spălare a banilor este suficient de bine individualizată față de infracțiunea predicat și dacă se impune reținerea unui concurs de infracțiuni sau a unei infracțiuni unice.

19.

Prin aceeași decizie,

Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019 , paragrafele 26-32, analizând dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 , Curtea Constituțională a reținut că varianta normativă prevăzută la

alin. (1) lit. a)

constă în fapte de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul ajutării persoanei care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; varianta normativă reglementată la

alin. (1) lit. b)

constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni; iar varianta infracțională prevăzută la

alin. (1) lit. c)

din aceeași lege constă în dobândirea, depunerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Curtea a stabilit că primele două modalități normative, reglementate la

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002 , corespund scopului reglementării infracțiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acțiunilor de ascundere și disimulare a provenienței unor bunuri rezultate din săvârșirea de infracțiuni, în timp ce modalitatea normativă prevăzută la

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, este neconstituțională în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii.

20.

Cu referire la prevederile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 , Curtea a constatat, astfel cum s-a reținut atât în

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cât și în

Decizia Curții Constituționale nr. 418 din 19 iunie 2018 , paragraful 21, că acestea reglementează o modalitate faptică de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, modalitate ce nu poate fi comisă de autorul infracțiunii din care provin bunurile, deoarece acesta nu se poate autofavoriza. Prin urmare, modalitatea normativă prevăzută la

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 , prin felul în care este reglementată, exclude, de plano, incriminarea „autospălării“, motiv pentru care nu încalcă principiul ne bis in idem.

21.

De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

sunt clare, precise și predictibile sub aspectul acțiunilor care constituie elementul material al infracțiunii de spălare a banilor, potrivit acestora, elementul material al infracțiunii antereferite constând în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

sunt în acord cu dispozițiile constituționale ale

art. 23 alin. (12) din Constituție

și cu cele ale

art. 7 din Convenție .

22.

Referitor la dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 , acestea reglementează o modalitate de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, al cărei element material constă în fapte de ascundere sau disimulare care, prin natura lor, nu pot fi decât subsecvente dobândirii bunurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni și, totodată, diferite de acțiunile sau inacțiunile care formează elementul material al infracțiunii predicat. Prin urmare, tragerea la răspundere penală a aceleiași persoane pentru comiterea infracțiunii predicat, dar și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, în modalitatea prevăzută la

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 , nu presupune o încălcare a principiului

ne bis in idem, neimplicând judecarea și pedepsirea subiectului activ al infracțiunii de spălare a banilor de două ori pentru aceeași faptă, ci, dimpotrivă, sancționarea acestuia pentru fapte diferite, săvârșite la un anumit interval de timp, fapte care constituie elementul material al infracțiunii predicat și, respectiv, al celei de spălare a banilor.

23.

Având în vedere considerentele mai sus invocate, Curtea a constatat că interpretarea dată prevederilor

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002

prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a hotărât, printre altele, că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile, este în acord cu dispozițiile

art. 23 alin. (12) din Constituție

și cu cele ale

art. 7 din Convenție .

24.

Mai mult, noțiunile de „ascundere“ și „disimulare“ folosite în cuprinsul textului criticat, precum și sintagma care arată obiectul faptelor de ascundere sau disimulare, respectiv adevărata natură „a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora“, sunt clare, precise și previzibile, norma de incriminare analizată fiind în acord cu exigențele ce rezultă din prevederile constituționale și convenționale referitoare la calitatea legii și la principiul legalității incriminării. În același sens, Curtea a reținut că, prin

Decizia nr. 215 din 12 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 3 iunie 2016, paragraful 20, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002 , constatând că textele criticate stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operațiunilor săvârșite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracțiune.

25.

În ceea ce privește potențialul paralelism între infracțiunea de tăinuire, prevăzută la

art. 270 din Codul pena l, și cea de spălare a banilor, reglementată la

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002 , prin

Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018 , paragraful 14, Curtea a reținut că împrejurarea că infracțiunea criticată ar fi ușor confundată cu cea de tăinuire, reglementată de

art. 270 din Codul pena l, nu conferă caracter neconstituțional primeia, deoarece interpretarea și aplicarea în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor de judecată, cu atât mai mult cu cât diferența esențială dintre spălarea de bani și tăinuire este că, la dobândirea unui bun în cazul infracțiunii de spălare a banilor, fondurile provin din operațiuni ilicite, ce au ca scop ascunderea banilor negri, pe când la tăinuire dobândirea bunurilor se face numai cu bani albi. De asemenea, prin

Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019 , paragraful 32, Curtea a constatat că infracțiunea de tăinuire, fiind inclusă în

titlul IV al părții speciale a Codului penal

- Infracțiuni contra înfăptuirii justiției, reprezintă o incriminare cu caracter general, prin raportare la aceasta, dispozițiile legale criticate constituind norme juridice speciale de incriminare a unor infracțiuni cu un obiect juridic bine determinat, acela al protecției valorilor sociale din domeniul circulației legale a banilor și al prevenirii și combaterii finanțării terorismului. Așa fiind, încadrarea faptelor, potrivit

art. 270 din Codul pena l sau conform

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002 , va fi făcută de instanțele judecătorești, în fiecare caz în parte, în funcție de specificul lor, aceasta reprezentând o chestiune de interpretare și aplicare a legii, ce excedează competenței instanței de contencios constituțional, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

26.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, Curtea reține că soluția și considerentele care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

27.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, excepție ridicată de Paul Eugeniu Rădulescu în Dosarul nr. 13.481/3/2016 al Tribunalului București - Secția I penală.

2.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 iulie 2020.