Decizia nr. 199/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rodica Neagu în Dosarul nr. 3.120/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal răspunde autorul excepției. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 19D/2004, privind excepția de neconstituționalitate cu același obiect, ridicată de același autor în Dosarul nr. 1.007/2003 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal răspunde autorul excepției. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect și de părți a acestora.

Autorul excepției și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 19D/2004 la Dosarul nr. 18D/2004, care a fost primul înregistrat.

Autorul excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia. Se susține că dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 și 2 din Codul de procedură civilă contravin art. 21 din Constituție, republicată, deoarece nu obligă instanța să suspende judecata în situațiile prevăzute de text. Totodată, se apreciază, referitor la jurisprudența Curții Constituționale în materie, că aceasta nu poate fi luată în considerație, deoarece prevederile legale supuse controlului de constituționalitate se raportau la alte texte constituționale decât cele invocate în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă art. 21 din Constituție, republicată. În acest sens, este invocată jurisprundența Curții Constituționale, care s-a pronunțat asupra unor excepții de neconstituționalitate cu același obiect. Cu privire la invocarea, în susținerea excepției, a dispozițiilor constituționale ale art. 124 alin. (1), se arată că acestea nu au legătură cu prevederile criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 30 octombrie 2003, pronunțate în dosarele nr. 3.120/2003 și nr. 1.007/2003, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rodica Neagu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, identică în ambele dosare, autorul acesteia arată că textele criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) privind dreptul de acces liber la justiție și ale art. 123 alin. (1), devenit art. 124 alin. (1) după republicarea Constituției, privind înfăptuirea justiției. Se susține, în acest sens, că datorită prevederii caracterului facultativ pentru instanțele judecătorești al suspendării judecării cauzelor în situațiile prevăzute de textul criticat, instanțele "își manifestă din plin puterea discreționară respingând sub diferite motive inventate cererile de suspendare întemeiate...". Autorul excepției apreciază că "accesul liber la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție [...] nu poate fi lăsat la discreția magistratului, el trebuind să fie obligat printr-un text imperativ de lege la [...] respectarea drepturilor și intereselor și [la] realizarea actului de dreptate".

Judecătoria Sectorului 4 București, formulându-și opinia asupra excepției, apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât "hotărârea pronunțată în situația în care instanța nu dispune suspendarea judecății cerută de o parte litigantă poate fi modificată la cererea părții interesate, prin mijloace procedurale legale".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că textele criticate sunt constituționale. În argumentarea acestui punct de vedere, se arată că "instanței îi revine îndreptățirea și obligația să analizeze și să se pronunțe asupra temeiniciei și legalității fiecărei cereri ce i se adresează - cum este cererea în cauză de suspendare a judecății - ținând seama, totodată, de drepturile și interesele legitime ale tuturor părților și dacă acestea sunt exercitate conform scopului în care au fost recunoscute de lege".

Conform punctului de vedere al Guvernului, "aprobarea automată a cererii de suspendare a judecății formulată numai de una dintre părți, cum sugerează autorul excepției, ar fi o soluție nelegală, de ignorare flagrantă a rolului și sarcinilor instanței, de încurajare a abuzului de drept și, evident, contrară și prevederilor constituționale [...], precum și regulilor generale ce guvernează desfășurarea procesului civil - dintre care de menționat sunt cele privind respectarea contradictorialității, egalității părților în folosirea mijloacelor procedurale, exercitarea drepturilor cu bunăcredință, sancționarea abuzului de drept, asigurarea celerității în judecarea cauzelor".

Avocatul Poporului susține că excepția nu este întemeiată. În motivarea acestui punct de vedere se arată că "suspendarea legală facultativă a judecății reprezintă un incident în cursul desfășurării acesteia, ce constă în oprirea vremelnică a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări independente de voința părților. Pe cale de consecință, cazurile de suspendare legală a judecății țin de stabilirea procedurii de judecată, care, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, este de competența exclusivă a legiuitorului". Totodată, se arată în acest punct de vedere, împotriva încheierii, partea interesată poate face apel sau recurs, potrivit prevederilor art. 282 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asigurându-se astfel respectarea principiului constituțional al accesului liber la justiție. Pe de altă parte, textele criticate nu încalcă nici dispoziția constituțională privind înfăptuirea justiției, ci, în realitate, dă expresie acestui principiu, judecătorul având posibilitatea "să aprecieze asupra oportunității suspendării, evitându-se prelungirea artificială și nejustificată a procesului".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

"Instanța poate suspenda judecata:

1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;

2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea."

Critica de neconstituționalitate se bazează pe susținerea că textele de mai sus încalcă principiul liberului acces la justiție, consacrat de art. 21, și cel al înfăptuirii justiției în numele legii, consacrat de art. 124 alin. (1) din Constituție, republicată, întrucât stabilesc facultatea, iar nu obligația pentru judecător de a suspenda judecarea cauzei.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele criticate din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile constituționale invocate, nu numai că nu sunt incompatibile, ci, dimpotrivă, dau expresie deplină principiului liberului acces la justiție și celui al înfăptuirii justiției în numele legii.

Dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 și 2 din Codul de procedură civilă au mai format obiect al criticii de neconstituționalitate.

Prin deciziile: nr. 72 din 28 mai 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 2 august 1996, nr. 262 din 15 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 6 noiembrie 2002, și nr. 29 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, Curtea a stabilit că textele respective sunt constituționale.

În considerentele

Deciziei nr. 29/2004 , s-a reținut, în esență, că suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfășurării judecății și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariției unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor. În consecință, "lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existența unui drept care face obiectul unui proces aflat în curs, este menită să-i permită acestuia să-și exercite rolul activ, sancționând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situația în care suspendarea ar avea caracter imperativ".

Aceste considerente, aplicabile în cazul ambelor situații prevăzute de textele criticate, își păstrează valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rodica Neagu în dosarele nr. 3.120/2003 și nr. 1.007/2003 ale Judecătoriei Sectorului 4 București. Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2004.