Decizia nr. 93/2019

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona Maria Pivniceru

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1)

și

(3) din Legea nr. 216/2015

privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic și consular al României, excepție ridicată de Ioan Talpoș în Dosarul nr. 11.551/3/2017 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.139D/2017.

2.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, Ioan Talpoș. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Având cuvântul, autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile de lege criticate încalcă

art. 16 alin. (1) din Constituție , deoarece creează discriminări, sub aspectul dreptului la pensia de serviciu, între membrii corpului diplomatic ce au aparținut Ministerului Afacerilor Externe și cei care au aparținut Ministerului Comerțului Exterior, care nu au acest drept, deși reprezintă aceeași categorie socioprofesională. Ulterior, s-a recunoscut vechimea în muncă pentru cei din Ministerul Comerțului Exterior, însă nu și pentru cei care, la data pensionării, aveau altă ocupație. Se mai susține că dispozițiile de lege criticate contravin și dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , prin încălcarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de

Legea nr. 24/2000 . Inițiatorii legii trebuiau să realizeze o analiză a situației istorice, și anume a perioadei de 27 de ani (1948-1975), timp în care Ministerul Comerțului Exterior a funcționat sub această denumire. În anul 1975 a luat ființă Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice prin înființarea, în cadrul Ministerului Comerțului Exterior, a unui Departament de Cooperare Economică Internațională. Or, legiuitorul nu a ținut cont de istoricul legislației din acest domeniu. Se mai arată că

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 24/2000

obligă inițiatorul unei legi ca, în prealabil, să facă o documentare și o analiză a realităților economico-sociale care urmează să fie reglementate și a istoricului legislației din acel domeniu, ceea ce, în cazul de față, nu s-a întâmplat. Precizează că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2007

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2003

privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular acorda dreptul la pensie de serviciu și persoanelor care, la data pensionării, aveau o altă ocupație. Se susține că sunt încălcate și dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 , potrivit cărora este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ. Astfel, dreptul membrilor Corpului diplomatic și consular care, la data pensionării, au avut altă ocupație este reglementat diferit, în mod discriminatoriu, în două articole din

Legea nr. 216/2015, și anume în art. 1 alin. (5)

și în

art. 3 alin. (3) . În final susține că admiterea excepției nu influențează bugetul de stat. Depune concluzii scrise în acest sens.

4.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece se tinde la modificarea textului de lege criticat, sens în care este și

Decizia nr. 481 din 12 iulie 2018 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 26 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 11.551/3/2017, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1)

și

(3) din Legea nr. 216/2015

privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic și consular al României. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Ioan Talpoș într-o cauză având ca obiect „obligație de a face“, și anume obligarea Ministerului Economiei și Comerțului să îi elibereze o adeverință necesară acordării pensiei de serviciu.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că pârâtul, invocând prevederile de lege criticate, refuză eliberarea adeverinței necesare acordării pensiei de serviciu, deoarece Ministerul Comerțului Exterior nu este recunoscut de lege sub denumirea de Departamentul de Comerț Exterior, iar persoanele care nu au ieșit la pensie din acest departament nu au dreptul la pensia de serviciu. Astfel, susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 16,

precum și normelor de tehnică legislativă prevăzute de

Legea nr. 24/2000 . Prin neincluderea Ministerului Comerțului Exterior în cadrul instituțiilor denumite de

Legea nr. 216/2005

„Departamentul de Comerț Exterior“, este eliminată din viața economică a României o perioadă de 27 de ani (1948-1975), timp în care această instituție a funcționat sub această denumire. În fapt, Ministerul Comerțului Exterior este instituția care a funcționat cea mai lungă perioadă sub această denumire și care a avut activitate de comerț exterior. Ministerul Comerțului Exterior a luat ființă în anul 1948 ca urmare a instituirii monopolului de stat asupra comerțului exterior și apariția primelor întreprinderi de stat de comerț exterior. Până la apariția primei legi de comerț exterior, această activitate se desfășura pe baza unor hotărâri ale Guvernului și, ulterior, pe baza decretelor prezidențiale. Prima lege de comerț exterior a fost elaborată de Ministerul Comerțului Exterior și a fost aprobată de Parlament în martie 1971. Ca urmare a dezvoltării activității economice externe a luat ființă Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice, prin înființarea în cadrul Ministerului Comerțului Exterior a unui Departament de Cooperare Economică Internațională.

7.

Se mai arată că

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 24/2000

obligă inițiatorul unei legi ca, în prealabil, să facă o documentare și o analiză a realităților economico-sociale care urmează să fie reglementate și a istoricului legislației din acel domeniu, ceea ce, în cazul de față, nu s-a întâmplat. Pe lângă faptul că a fost ignorată existența timp de 27 de ani a Ministerului Comerțului Exterior, s-ar fi cunoscut că în cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2003

privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular, Ministerul Comerțului Exterior este prima instituție menționată ca fiind inclusă în denumirea de „Departamentul de Comerț Exterior“. Totodată,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2007

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2003

privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular dă dreptul la pensie de serviciu și persoanelor care, la data pensionării, aveau o altă ocupație.

8.

Autorul excepției de neconstituționalitate mai susține că sunt încălcate și dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 , potrivit cărora este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ. Astfel, dreptul membrilor Corpului diplomatic și consular care, la data pensionării, au avut altă ocupație este reglementat diferit, în mod discriminatoriu, în două articole din

Legea nr. 216/2015, și anume în art. 1 alin. (5)

și în

art. 3 alin. (3) . Totodată, se încalcă și principiul dreptului câștigat, deoarece, potrivit

art. 4 alin. (1)

și

(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2003 , persoanele care au lucrat în Departamentul de Comerț Exterior și care, la data pensionării, aveau altă ocupație au avut dreptul la pensia de serviciu. Nici

Legea nr. 216/2015

și nici expunerea sa de motive nu precizează din ce cauze persoanele care au lucrat în Ministerul Comerțului Exterior și/sau cele care, la data pensionării, aveau altă ocupație nu au dreptul la pensie de serviciu. Corectarea celor două texte pentru a le pune de acord cu prevederile

Constituției

nu influențează bugetul de stat.

9.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile

art. 3 alin. (1)

și

(3) din Legea nr. 216/2015

încalcă prevederile

art. 16 din Constituție , deoarece creează discriminări între diplomații care au lucrat în Ministerul Afacerilor Externe și diplomații care au lucrat în Ministerul Comerțului Exterior.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, fiind mai degrabă nemulțumit de soluția legislativă în materia pensionării membrilor Corpului de control diplomatic și consular al României, în sensul că s-ar omite nejustificat referirea la Ministerul Comerțului Exterior. Or, asemenea critici privesc, pe de-o parte, modul de interpretare și aplicare a legii, iar, pe de altă parte, completarea textelor de lege criticate. Însă completarea dispozițiilor de lege ține de competența exclusivă a legiuitorului, iar interpretarea conținutului unor norme juridice, ca fază indispensabilă a procesului de aplicare a legii, aparține instanțelor judecătorești. În acest sens se invocă dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

și jurisprudența Curții Constituționale.

12.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorul acesteia solicită, în realitate, adoptarea unei noi soluții legislative, în sensul introducerii tuturor salariaților din Ministerul Comerțului Exterior printre beneficiarii

Legii nr. 216/2015 . Prin critica de neconstituționalitate formulată, acesta tinde la completarea textelor de lege criticate. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității actelor normative criticate, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției din ședința publică, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 3 alin. (1)

și

(3) din Legea nr. 216/2015

privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic și consular al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 22 iulie 2015, care au următorul cuprins:

(1)

De prevederile prezentei legi, în situația îndeplinirii condițiilor impuse de aceasta, beneficiază și membrii Corpului diplomatic și consular al României, cu o vechime de cel puțin 15 ani în Departamentul de Comerț Exterior din Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale, Ministerul Comerțului și Turismului, Ministerul Comerțului, Ministerul Industriei și Comerțului, Ministerul Afacerilor Externe, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Economiei și Comerțului, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului, denumit în continuare Departamentul de Comerț Exterior, din care cel puțin 4 ani în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate.

[…]

(3)

De pensia de serviciu prevăzută de prezenta lege, în condițiile prevăzute la alin. (1), beneficiază și persoanele pensionate din Departamentul de Comerț Exterior care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de pensie din sistemul public de pensii.

16.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (1)

și

(2)

privind egalitatea în drepturi.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia este nemulțumit de faptul că, prin neincluderea Ministerului Comerțului Exterior în cadrul instituțiilor denumite de

Legea nr. 216/2005

„Departamentul de Comerț Exterior“, persoanele care nu au lucrat în acest departament, dar au lucrat la Ministerul Comerțului Exterior, nu au dreptul la pensia de serviciu. Dispozițiile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, Curtea pronunțând

Decizia nr. 481 din 12 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 889 din 22 octombrie 2018, susținerile autorului excepției din acea cauză fiind similare cu cele ale autorului excepției din cauza de față, și anume solicitarea modificării

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 , în sensul includerii Ministerului Comerțului Exterior în categoria instituțiilor enumerate de aceste prevederi legale.

18.

La paragraful 16 al acestei decizii, Curtea a arătat că, prin critica de neconstituționalitate, se are în vedere o omisiune legislativă. Potrivit jurisprudenței sale, Curtea Constituțională nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja instituite (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 11 februarie 2016, paragraful 14). Analizând dacă o asemenea omisiune legislativă are sau nu relevanță constituțională, Curtea a reținut, la paragraful 17 al

Deciziei nr. 481 din 12 iulie 2018 , că prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015

dau expresie opțiunii legiuitorului de a stabili una dintre categoriile de beneficiari ai legii și condițiile pe care această categorie trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de pensie de serviciu, respectiv: să aibă calitatea de membri ai Corpului diplomatic și consular al României și să aibă o vechime de cel puțin 15 ani în Departamentul de Comerț Exterior, din care cel puțin 4 ani în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate. Cu privire la Departamentul de Comerț Exterior, Curtea a reținut, la paragrafele 18-20 ale deciziei sus-menționate, că prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015

cuprind o enumerare a ministerelor și autorităților publice în cadrul cărora a existat această structură, fără ca această enumerare să aibă caracter limitativ. La această concluzie conduce maniera de redactare a normei și analiza

Normelor de metodologice

de aplicare a

Legii nr. 216/2015

privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic și consular al României, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 954/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 14 decembrie 2015

(Norme metodologice) . Astfel, potrivit

art. 5 lit. b) din Normele metodologice

menționate:

Constituie vechime la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Lege perioadele de activitate în care persoanele prevăzute la art. 2: (...)

b)

au desfășurat activitate în Departamentul de Comerț Exterior din Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale, Ministerul Comerțului și Turismului, Ministerul Comerțului, Ministerul Industriei și Comerțului, Ministerul Afacerilor Externe, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Economiei și Comerțului, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului, în direcțiile generale, direcțiile și compartimentele cu specific de comerț exterior și cooperare economică internațională din administrațiile centrale ale fostelor ministere și departamente de comerț exterior și cooperare economică internațională;“. Astfel, alături de enumerarea punctuală a categoriilor de ministere și alte autorități publice, în cadrul cărora a existat Departamentul de Comerț Exterior, sub diferite denumiri, prevederile

art. 5 lit. b) din Normele metodologice

utilizează, ca tehnică de reglementare, și o denumire cu caracter generic, utilizând formula sintetică „direcțiile generale, direcțiile și compartimentele cu specific de comerț exterior și cooperare economică internațională din administrațiile centrale ale fostelor ministere și departamente de comerț exterior și cooperare economică internațională;“.

19.

Prin urmare, Curtea a constatat că susținerea autorului excepției, în privința caracterului discriminatoriu al prevederilor

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 , care nu prevăd și Ministerul Comerțului Exterior, nu subzistă, în condițiile în care aceste prevederi de lege urmează a fi interpretate și aplicate prin prisma dispozițiilor

art. 5 lit. b) din Normele metodologice .

20.

De altfel, Curtea a reținut că referirea pe care dispozițiile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015

o fac la Departamentul de Comerț Exterior „din Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale“ are în vedere denumirea ministerului din momentul înființării acestui departament, în anul 1975, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 2/1975, publicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 17 ianuarie 1975. Astfel, la momentul înființării Departamentului Cooperării Economice Internaționale, denumirea ministerului era aceea de Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale, și nu aceea de Ministerul Comerțului Exterior. Schimbarea denumirii Ministerului Comerțului Exterior în Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale a avut loc anterior, în anul 1974, potrivit art. 1 din Decretul Consiliului de Stat nr. 116/1974, publicat în Buletinul Oficial nr. 63 din 18 aprilie 1974. Sub acest aspect, Curtea a precizat, la paragrafele 22 și 23 ale deciziei sus-menționate, că schimbarea în timp a denumirii autorităților și structurilor publice cu rol în desfășurarea activității statale de comerț exterior, în funcție de diversele opțiuni de ordin organizatoric și funcțional, nu are consecințe asupra stabilirii unor drepturi, atâta vreme cât normele legale permit identificarea acestor autorități publice. Mai mult, utilizarea, în cuprinsul normei juridice, a tuturor denumirilor pe care o autoritate publică le-a avut, în diferite perioade, ar conferi redundanță reglementării și ar reprezenta o abatere de la regulile de tehnică legislativă, prevăzute de

Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Pe cale de consecință, Curtea a reținut că pretinsa omisiune legislativă invocată de autorul excepției nu are relevanță constituțională.

21.

Pe de altă parte, Curtea a reținut, la paragraful 24 al

Deciziei nr. 481 din 12 iulie 2018 , că evaluarea și calificarea în concret a activității desfășurate de membrii corpului diplomatic și consular, destinatari ai prevederilor

art. 3 din Legea nr. 216/2015 , precum și aprecierea asupra îndeplinirii condițiilor legale referitoare la pensia de serviciu reprezintă aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii menționate, de autoritățile publice cu atribuții în domeniu și de instanțele judecătorești.

22.

În concluzie, având în vedere prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra constituționalității prevederii de lege cu care a fost sesizată, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât privește chestiuni de interpretare și aplicare a unor texte de lege, ceea ce excedează controlului de constituționalitate.

23.

De altfel, în același sens este și

Decizia nr. 40 din 4 iunie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 16 iulie 2018, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că „În interpretarea dispozițiilor

art. 3 alin. (1)

și

(3) din Legea nr. 216/2015

[…], de prevederile legii beneficiază și membrii Corpului diplomatic și consular al României care au desfășurat activitate în Departamentul de Comerț Exterior cel puțin 15 ani, din care cel puțin 4 ani în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate, fără a fi necesară o vechime de 15 ani în calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular“. La paragrafele 53 și 54 ale acestei decizii, Înalta Curte a reținut că, spre deosebire de reglementarea anterioară cuprinsă în

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2003 , care prevedea că beneficiază de pensie de serviciu „membrii personalului diplomatic și consular și celelalte persoane care au desfășurat activitate de comerț exterior și cooperare economică internațională“,

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015

îi menționează ca beneficiari ai pensiei de serviciu doar pe membrii Corpului diplomatic și consular al României cu o vechime de cel puțin 15 ani în Departamentul de Comerț Exterior. Aceasta se explică nu prin faptul că legiuitorul ar fi dorit să excludă de la beneficiul pensiei de serviciu persoanele care au desfășurat activitate de comerț exterior, pentru că altfel nu s-ar justifica reglementarea de la

art. 3,

ci prin aceea că, în baza

art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 269/2003 , persoanele provenind de la Departamentul de Comerț Exterior au calitatea de membri ai Corpului diplomatic și consular al României pe perioada trimiterii lor în misiune în străinătate cu grade diplomatice sau consulare. Cum

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015

impune și condiția ca, din cei cel puțin 15 ani de activitate în Departamentul de Comerț Exterior, cel puțin 4 ani să fie în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate, rezultă că persoanele vizate de norma legală în discuție dobândesc ope legis calitatea de membri ai Corpului diplomatic și consular prin trimiterea lor în misiune în străinătate.

24.

Cât privește critica referitoare la faptul că dreptul membrilor Corpului diplomatic și consular care, la data pensionării, au avut altă ocupație este reglementat diferit, în mod discriminatoriu, în două articole din

Legea nr. 216/2015, și anume în art. 1 alin. (5)

și în

art. 3 alin. (3) , precum și cea referitoare la încălcarea principiului dreptului câștigat, Curtea constată că, în realitate, nici aceasta nu este o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci vizează aspecte care țin de interpretarea și aplicarea concretă a dispozițiilor

Legii nr. 216/2015

la particularitățile cazului dedus judecății.

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1)

și

(3) din Legea nr. 216/2015

privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic și consular al României, excepție ridicată de Ioan Talpoș în Dosarul nr. 11.551/3/2017 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 februarie 2019.