Decizia nr. 258/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 4.393/C/2002 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 martie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 4.393/C/2002, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Frunză.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că drepturile și principiile prevăzute în Constituția României, în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și în Declarația Universală a Drepturilor Omului, respectiv dreptul la apărare, accesul liber la justiție, dreptul la două grade de jurisdicție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, principiul universalității și principiul statului de drept nu sunt garantate în măsura în care împotriva încheierii prin care se respinge cererea de asistență judiciară justițiabilul nu se poate apăra în nici un mod, neputând exercita nici o cale de atac. În acest sens consideră că "prevederile art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchiziționale, deoarece încheierea prin care se respinge cererea de asistență judiciară nu poate fi atacată nici măcar o dată cu fondul".

Judecătoria Galați arată că încheierea prin care se soluționează cererea de asistență judiciară nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând fi reiterată de către partea interesată atunci când s-au schimbat temeiurile care au stat la baza ei. Faptul că legea, respectiv Codul de procedură civilă, nu prevede existența unei căi de atac împotriva acestei încheieri nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor constituționale invocate, o eventuală eroare ce s-ar produce prin încheierea în discuție putând fi remediată prin intermediul căilor de atac legale exercitate împotriva hotărârii care privește fondul pricinii. În concluzie, instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate a art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că încheierea prin care se soluționează cererea de asistență judiciară nu are autoritate de lucru judecat, cererea putând fi reiterată când s-au schimbat temeiurile ei, astfel încât lipsa unei căi de atac împotriva acestei încheieri nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor constituționale sau a reglementărilor internaționale invocate. Arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Așa fiind, Codul de procedură civilă, prin textul criticat, oferă o reglementare proprie în materia procedurii necontencioase de soluționare a cererilor de asistență judiciară. Se apreciază că toate persoanele interesate pot beneficia, în aceleași condiții, de această procedură și, de asemenea, oricând în cursul procesului, pot formula o nouă cerere de acordare a asistenței juridice, deoarece încheierile de respingere a cererilor anterioare nu au autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte, Guvernul arată că, prin

Decizia nr. 264/2003 , Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ridicată de același autor în același dosar al Judecătoriei Galați, pentru aceleași motive, soluție care se impune a fi menținută.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, nu creează discriminări sau privilegii și nu face nici o diferențiere între părțile aflate în proces care folosesc procedura asistenței judiciare, regimul juridic diferit fiind determinat de specificul domeniului reglementat. Arată că încheierea prin care instanța dispune cu privire la cererea de asistență juridică nu are autoritate de lucru judecat, deoarece, în conformitate cu art. 75 alin. 2 din Codul de procedură civilă, solicitantul are posibilitatea de a reitera această cerere, probând apariția, existența sau persistența stării de nevoie. Această procedură anihilează riscul apariției situațiilor în care respingerea cererii de asistență judiciară sau revenirea asupra încuviințării acesteia ar putea să determine o încălcare a dreptului la apărare, chiar dacă încheierea prin care s-a dispus o asemenea măsură nu este supusă nici unei căi de atac. Mai mult decât atât, partea căreia instanța i-a respins, printr-o încheiere irevocabilă, cererea de asistență juridică formulată în temeiul art. 75 alin. 2 din Codul de procedură civilă are posibilitatea de a exercita căile de atac legale împotriva hotărârii judecătorești care soluționează fondul cauzei. Consideră că, în speță, nu au relevanță prevederile art. 1 alin. (1), (2) și (4), art. 4 alin. (1), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (3) și (4), art. 124 alin. (1) și (3) și ale art. 126 alin. (1), (3), (4) și (5) din Constituție, ale art. 8 și ale art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și ale art. 6 și ale art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În concluzie, Avocatul Poporului apreciază excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă ca fiind neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "Încheierea cu privire la cererea de asistență sau prin care s-a revenit asupra asistenței încuviințate nu este supusă nici unei căi de atac."

Autorul excepției susține că aceste dispoziții legale încalcă prevederile art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 53, 124 și 126 din Constituția României, republicată, prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv ale art. 6 referitor la dreptul persoanei la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul persoanei de a se adresa efectiv unei instanțe naționale și ale art. 14 care prevede nediscriminarea în exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție. De asemenea, susține că sunt încălcate și dispozițiile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la libertate, egalitatea în drepturi, fraternitate, nediscriminare, recunoașterea personalității juridice, dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale, audierea de către un tribunal independent și imparțial, precum și la nedesființarea unor drepturi sau libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 264/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, Curtea a respins, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de același autor, Marin Frunză, în aceeași cauză ce face obiectul Dosarului nr. 4.393/C/2002 al Judecătoriei Galați, astfel încât, Curtea constată că, în speță, operează autoritatea de lucru judecat, ceea ce face ca prezenta excepție să fie inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 4.393/C/2002 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2004.