Decizia nr. 264/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Frunza în Dosarul nr. 4.393/2002 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 99C/2003, care are ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Victor Truta în Dosarul nr. 4.403/2002 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal, în Dosarul nr. 99C/2003 se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție chestiunea conexarii dosarelor sus-menționate, având în vedere conținutul identic al excepțiilor ridicate. Reprezentantul Ministerului Public arata ca este de acord cu conexarea, față de dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 164 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 99C/2003 la Dosarul nr. 98C/2003 care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale, invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curții Constituționale, și anume, deciziile nr. 208/2003 și nr. 216/2003.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin Încheierile din 12 februarie 2003, pronunțate în dosarele nr. 4.393/2002 și nr. 4.403/2002, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Frunza, respectiv de Victor Truta, în cadrul unor cauze civile, în care li s-a respins, prin încheiere, cererea de acordare a asistenței judiciare gratuite.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin ca dispozițiile legale criticate împiedica accesul liber la justiție, incalcand astfel art. 21 din Constituție, întrucât nu se da posibilitatea atacarii încheierii prin care s-a soluționat cererea de asistența judiciară. Totodată susțin ca se încalcă și prevederile constituționale ale art. 1 alin. (1) referitoare la statul de drept, ale art. 4 și 16 cu privire la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 15 privitoare la principiul universalitatii, ale art. 20, dar fără a preciza ce norme internaționale considera ca sunt incalcate prin dispozițiile criticate, ale art. 24 care consacra dreptul la apărare, precum și pe cele ale art. 51 privind respectarea Constituției și a legilor.

Judecătoria Galați apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar dispozițiile criticate nu contravin prevederilor din Constituție invocate de autorii excepției. Încheierea prin care s-a soluționat cererea de acordare a asistenței judiciare fiind o încheiere interlocutorie, instanța poate reveni asupra ei dacă s-au schimbat împrejurările avute în vedere la soluționarea acesteia.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate trebuie privite în contextul întregii reglementări a asistenței judiciare, concepută ca o modalitate de garantare a accesului liber la justiție și a exercitării drepturilor procesuale ale părților, ceea ce nu poate reprezenta o ingradire a acestora.

Astfel, potrivit art. 75 alin. 2 din Codul de procedură civilă, asistența judiciară gratuita poate fi acordată oricând, în tot cursul procesului. Totodată, conform art. 78 alin. 2 din Codul de procedură civilă, partea potrivnica poate oricând sa înfățișeze dovezi cu privire la starea adevarata a celui căruia i s-a încuviințat cererea, iar asistența nu se suspenda în cursul noilor cercetări.

Pe de altă parte, apreciază ca dispozițiile criticate sunt în deplina conformitate cu prevederile constituționale ale art. 125 și 128, potrivit cărora competența, procedura de judecată și căile de atac sunt reglementate prin lege.

Ca atare, dispozițiile criticate asigura accesul liber la justiție, care, asa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant, nu presupune în toate cazurile accesul la toate instanțele judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, invocand în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 129/1995 și nr. 38/1998.

Cu privire la susținerile autorului, conform cărora dispozițiile criticate încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, considera ca și acestea sunt neintemeiate, deoarece textul criticat nu conține discriminări de natura a contraveni prevederilor constituționale ale art. 4 și ale art. 16 alin. (1), iar, asa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant (de exemplu, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, Decizia nr. 135/1996 și Decizia nr. 20/2000), principiul egalității nu presupune uniformitate, iar tratamentul juridic diferit se impune în cazul unor situații diferite.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât încheierea cu privire la acordarea cererii de asistența judiciară este o încheiere interlocutorie, instanța putând reveni asupra celor stabilite. Totodată, potrivit art. 75 alin. 2 din Codul de procedură civilă, asistența judiciară poate fi încuviințată oricând în cursul judecații, dacă partea care o solicita dovedește că nu poate face fața cheltuielilor unor judecati, ca urmare a stării sale materiale.

De asemenea, potrivit regulilor generale, încheierile premergătoare pot fi atacate cu apel și recurs o dată cu fondul, dar legiuitorul a instituit și anumite excepții de la aceste reguli, cum este și în cazul de fața. Potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție, procedura de judecată intră în competența legiuitorului, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională, de exemplu, prin Decizia nr. 45/1999 și prin Decizia Plenului nr. 1/1994.

Având în vedere acestea, apreciază ca dispozițiile criticate sunt în deplina conformitate cu prevederile Constituției, asa cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 244/2002, referitoare la dispozițiile art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Încheierea cu privire la cererea de asistența sau prin care s-a revenit asupra asistenței încuviințate nu este supusă nici unei cai de atac."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 4: "(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român.

(2) România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială.";

- Art. 15: "(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea retine ca dispozițiile legale criticate fac parte din capitolul V - "Asistența judiciară" (art. 74-81) al titlului I - "Părțile" din cartea a II-a - "Procedura contencioasă" din Codul de procedură civilă, asistența judiciară fiind, de asemenea, reglementată și prin dispozițiile capitolului V - "Asistența judiciară" ( art. 68 și 69) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001).

Potrivit dispozițiilor legale menționate, asistența judiciară - care cuprinde apărarea și asistarea gratuita printr-un avocat delegat de colegiul avocaților - se asigura în cazul persoanelor care se găsesc în imposibilitate vădită de a face fața cheltuielilor unei judecati, fără a primejdui propria întreținere sau a familiilor lor.

Pentru ca acordarea de asistența judiciară sa nu provoace un dezechilibru între părțile aflate în litigiu, precum și pentru prevenirea abuzului de drept, legea condiționeaza admiterea cererii părții care solicită asistența judiciară de prezentarea dovezilor scrise cu privire la veniturile și sarcinile acesteia. Totodată se prevede posibilitatea ca partea potrivnica sa înfățișeze dovezi cu privire la starea adevarata a celui căruia i s-a încuviințat cererea, precum și dreptul instanței de a reveni asupra asistenței încuviințate și de a dispune condamnarea părții la o amenda egala cu sumele de plată cărora a fost scutită.

În raport cu mobilul și cu conținutul acestei reglementări, nu se poate retine ca lipsa unei cai de atac împotriva încheierii prin care s-a încuviințat cererea de asistența sau prin care s-a revenit asupra asistenței încuviințate constituie o încălcare a dreptului la apărare, a accesului la justiție ori a celorlalte drepturi constituționale invocate de autorul excepției.

Curtea constata, în sensul arătat, ca prin încheierea privind acordarea de asistența nu se soluționează însuși fondul procesului - eventuala eroare de judecată, inclusiv eroarea generata de nerespectarea dreptului la apărare, putând fi remediata pe căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii prin care se va soluționa cauza -, iar pe de altă parte, potrivit art. 75 alin. 3 din Codul de procedură civilă, asistența judiciară poate fi încuviințată oricând în cursul judecații, deci și în situația în care o cerere având același obiect a fost respinsă anterior, precum și în situația în care instanța a revenit asupra asistenței încuviințate.

Având în vedere aceste considerente, precum și faptul ca dispozițiile legale criticate dau expresie exigenței soluționării cu celeritate a procesului dedus judecații și evitării abuzului de drept procesual, Curtea constata că nu sunt incalcate prevederile art. 24 din Constituție.

De asemenea, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate, conform cărora încheierea prin care s-a soluționat cererea de asistența judiciară nu poate fi atacată cu nici o cale de atac, nu încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, întrucât regimul juridic diferit este determinat de specificul domeniului reglementat. Sub acest aspect, Curtea Constituțională a reținut în mod constant, în jurisprudenta sa, în concordanta cu practica jurisdicțională a Curții Europene a Drepturilor Omului, ca principiul egalității nu înseamnă uniformitate, numai similitudinea de situații impunând același tratament juridic, situațiile diferite făcând necesar un tratament juridic diferit.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 21 din Constituție, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat ca, în înțelesul art. 21 alin. (2) din Constituție, nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social, dar, în virtutea prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedura, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

În consecința, Curtea constata ca instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine prevederilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție.

De asemenea, Curtea retine ca nici critica potrivit căreia prin textul de lege criticat s-ar aduce atingere principiului supremației Constituției și al respectării legilor, consacrat de prevederile constituționale ale art. 51, nu este intemeiata, întrucât nu se poate retine în mod temeinic, asa cum s-a arătat, ca ar contraveni unor texte sau principii constituționale.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la principiul statului de drept și ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, Curtea retine ca acestea nu au relevanta în cauza de fața. De asemenea, nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 20 din Constituție nu poate fi reținută, deoarece autorii excepției nu au indicat nici o prevedere dintr-un act internațional care ar fi infranta de dispozițiile legale criticate.

Cu privire la dispozițiile legale criticate, Curtea s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 208 și 216, ambele din 15 mai 2003, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 11 iunie 2003, respectiv nr. 422 din 16 iunie 2003, respingând excepția de neconstituționalitate ridicată. Neexistand elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curții în aceasta materie, considerentele și soluția acestor decizii rămân valabile și în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Frunza și de Victor Truta în dosarele nr. 4.393/2002, respectiv nr. 4.403/2002, ambele ale Judecătoriei Galați.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2003.