Decizia nr. 696/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 5 - Secția civilă în Dosarul nr. 23.262/302/2014/a2 al acestei instanțe. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 437D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în temeiul prevederilor

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, a amânat pronunțarea pentru data de 20 octombrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3. Prin Încheierea din 29 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 23.262/302/2014/a2, Judecătoria Sectorului 5 - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată, cu ocazia soluționării unei cereri de reexaminare taxă judiciară de timbru, formulată în temeiul art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, de reclamanții Dan Cristea și Ileana Cristea.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține, în esență, că "art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

este neconstituțional în măsura în care este interpretat în sensul că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze această obligație exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului, recursului ori altei căi de atac ordinare sau extraordinare". În opinia sa, "imperativul oferirii către justițiabil a unei proceduri echitabile", recunoscută prin art. 21 din Constituție și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, impune ca "interpretarea textului de lege în discuție să fie în sensul că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze această obligație în cadrul cererii de reexaminare, neavând dreptul la exercitarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare separat împotriva încheierii de soluționare a cererii de reexaminare ori împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, însă partea va putea formula critici care să vizeze obligația de plată a taxei judiciare de timbru odată cu fondul cauzei [în aplicarea art. 466 alin. (4) din Codul de procedură civilă], cel puțin în situația în care taxa judiciară de timbru apare ca fiind în mod evident determinată eronat.

5. În susținerea neconstituționalității prevederilor de lege criticate, instanța de judecată invocă

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2014

referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 18 din Legea nr. 146/1997 , cu modificările și completările ulterioare, apreciind că, în speță, Curtea Constituțională este chemată a constata neconstituționalitatea prevederilor art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru în măsura în care acestea se interpretează în sensul statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 7/2014 , precitată.

6. În conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

7. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale. În acest sens arată că obiectul prevederilor legale criticate îl constituie o normă procedurală care reglementează soluționarea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, așadar un incident procedural prealabil judecării fondului de către instanța de judecată, așa încât, fiind vorba despre o chestiune prealabilă, soluționarea acesteia este guvernată de principiul celerității. În susținerea acestui punct de vedere, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 1.561 din 6 decembrie 2011

și

Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014 .

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare. Prevederile legale criticate prevăd că "Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă".

11. Autoarea excepției de neconstituționalitate - Judecătoria Sectorului 5 - Secția civilă - apreciază că aceste prevederi contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora părțile au dreptul la un proces echitabil, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind

Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014.

13. Prin această decizie, Curtea a reținut că "obiectul textului criticat îl constituie o normă procedurală care reglementează soluționarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, așadar un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanța de judecată; întrucât în discuție este o chestiune prealabilă, soluționarea acesteia fiind guvernată de principiul celerității, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralității și contradictorialității, a obligativității citării părților, ca și a posibilității exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de reexaminare." Curtea a mai observat că "rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică în mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - și mijloacele procedurale utilizate". Totodată, Curtea a statuat că "acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanței judecătorești să examineze circumstanțele specifice fiecărui caz și să realizeze un just echilibru între interesele individuale și cele privind administrarea justiției, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiție."

14. În prezenta cauză, Curtea reține că autoarea excepției solicită să se constate neconstituționalitatea prevederilor art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , în măsura în care acestea se interpretează în sensul statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 7 din 8 decembrie 2014 , referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 18 din Legea nr. 146/1997 , cu modificările și completările ulterioare, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 24 februarie 2015. Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 18 din Legea nr. 146/1997 , cu modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului."

15. În acest context, Curtea reține că soluția legislativă criticată în prezenta cauză a fost cuprinsă inițial în

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, prevederi de lege asupra cărora Curtea s-a pronunțat în repetate rânduri, statuând, în mod constant, că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 și nici celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

16. Astfel, prin

Decizia nr. 753 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2015, spre exemplu, făcând trimitere la

Decizia nr. 839 din 11 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012, Curtea a statuat că " art. 18 din Legea nr. 146/1997

reglementează competența și procedura în materia taxelor judiciare de timbru, potrivit abilitării conferite legiuitorului prin dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, dar, întrucât nu este vorba despre un litigiu privind fondul dreptului, nu își găsesc aplicare mijloacele și garanțiile procesuale prevăzute de art. 21 alin. (3) din Constituție. Așa fiind, procedura aplicabilă în acest caz are ca finalitate satisfacerea imperativului celerității, și prin aceasta derogă de la dreptul comun".

17. Totodată, prin

Decizia nr. 1.152 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, Curtea a statuat că "împotriva modului de stabilire a taxei de timbru se poate face cerere de reexaminare, astfel că nu se poate susține lipsa oricărei căi de atac". Mai mult, Curtea a reținut că "cererea prin care se contestă modul de stabilire a taxei de timbru nu privește fondul litigiului dedus judecății, ci se solicită doar un control asupra legalității și temeiniciei sumei ce reprezintă taxa judiciară de timbru, condiție prealabilă a accesului la justiție".

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.

19. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 5 - Secția civilă în Dosarul nr. 23.262/302/2014/a2 al acestei instanțe și constată că prevederile art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 octombrie 2015.